EU AM SĂDIT, APOLO A UDAT, DAR DUMNEZEU A FĂCUT SĂ CREASCĂ (1 Corinteni 3)
Scopul meu în acest mesaj este de a aduce Cuvântul lui Dumnezeu privitor la momentul minunat, istoric,
din viața Bisericii noastre, la care ne găsim în prezent - momentul la care mă gândesc este în general
faza de suprapunere în procesul de tranziție între cei 32 de ani ai mei aici ca pastor principal
responsabil cu predicarea și viziunea, și persoana care va avea acest rol după mine.
Faza la care suntem acum va implica ceva suprapunere, iar momentul specific despre care vreau să vorbesc
este perioada de 7 săptămâni în care ne găsim, între votul unanim de marțea trecută, de a-l recomanda
pe Jason Myer ca asociat pentru predicare și viziune, și votul Bisericii din 20 mai ca răspuns la
această recomandare.
Deci acesta e momentul Bisericii noastre, acest moment minunat, istoric, cu privire la care vreau să
vestesc Cuvântul lui Dumnezeu.
Voi spune mai multe despre acest moment și despre Jason - voi sta aici în câteva minute cu el și familia lui
și ne vom ruga împreună pentru această familie, dar mai întâi trebuie să auzim de la Dumnezeu.
Deci mă voi ruga acum și voi cere ajutorul Său în timp ce facem aceasta.
Tată, iată-ne aici, având nevoie de o voce care nu este a mea, nici a lui Jason, ci a Ta.
O avem scrisă în Carte și dorim s-o auzim acum, în puterea Duhului Sfânt, pe măsură ce eu fac un efort
de a-i da glas în această predică.
Deci vino și vorbește cu privire la acest moment istoric al Bisericii noastre ceea ce această Biserică,
în fiecare campus al ei, are nevoie să audă.
Smerește-mă sub Cuvântul Tău, poartă-Mă prin Duhul Tău cel Sfânt, deschide ochii inimilor noastre să vedem
și urechile inimilor noastre să audă vocea Ta, și fie ca ea să aibă un efect adânc, puternic, unificator
și care să-L slăvească pe Hristos și să dea discernământ Bisericii noastre.
Te rog aceasta în Numele atotputernic al Domnului Isus. Amin.
Acest text, mai ales versetele 5-9, care sunt cele la care voi privi, este conceput de Dumnezeu pentru a
învăța o Biserică felul cum să gândească și să simtă cu privire la o situație în care sunt 2 lideri care
deveniseră o pricină de mândrie și diviziune.
Acesta era cazul în Corint, dar după câte îmi dau seama nu este cazul aici,
de aceea acest mesaj este preventiv.
Nu încerc să rezolv o problemă pe care o văd, ci încerc să evit o problemă care ar putea fi.
Dacă Dumnezeu cel Atotputernic n-ar face acest text între noi... - e un text conceput minunat de Dumnezeu
pentru o Biserică ce urmează să aibă privirile îndreptate asupra a 2 lideri pentru o vreme, aici.
Mă rog ca Dumnezeu să lucreze în Biserică o vreme pașnică, umilă, care să-L înalțe pe El, iar acest
text e precis conceput pentru a produce aceasta. Și veți vedea foarte clar lucrul acesta.
Deci fundalul:
Tocmai am spus că 2 lideri au devenit pricină de mândrie și diviziune - cei 2 lideri erau Pavel și Apolo.
Pentru a vedea lucrul acesta, haideți să mergem înapoi la capitolul 1, versetele 11 și 12.
1 Corinteni 1:11-12 - „Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri.
Vreau să spun că fiecare din voi zice: "Eu sunt al lui Pavel!" "Şi eu, al lui Apolo!" "Şi eu, al lui Chifa!"
"Şi eu, al lui Hristos!"
Deci Biserica se alinia în Corint în spatele învățătorilor lor favoriți.
Făceau această aliniere o pricină de a se lăuda, iar această laudă și mândrie producea certuri, iar
certurile produceau diviziuni. Și această scrisoare, primele 4 capitole ale ei, au fost scrise pentru
a rezolva această problemă - toate cele 4 capitole.
S-ar putea să întrebați acum, „De ce ai zis că se aliniază în spatele a 2 învățători? Am văzut aici
3 plus Isus. Chifa e inclus, dar tu nu l-ai inclus - de ce nu?”
Deoarece, în mod evident, erau în principal Pavel și Apolo cu privire la care era problema, pentru că în
această scrisoare se atrage mult mai multă atenție asupra lor.
De exemplu, priviți la capitolul 3 versetul 4: „Când unul zice: "Eu sunt al lui Pavel!" Şi altul:
"Eu sunt al lui Apolo": nu sunteţi voi oameni de lume?”
Nu e menționat Chifa, nu e menționat Isus. De ce?
Pentru că, în mod evident, grupurile mari, cei mai mulți oameni-problemă erau în spatele lui Pavel și Apolo.
Sau priviți la textul nostru, versetele 5 și 6, din capitolul 3:
„Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori” - Chifa e afară de pe scenă aici și rămâne afară
de pe scenă până la sfârșitul capitolului.
Sau versetul 6, „Eu (Pavel) am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.”
Chifa nu e o problemă aici.
Pavel e o problemă, Apolo e o problemă - în mod evident aceasta e marea problemă.
Capitolul 4 versetul 6 - încă privim la lucrurile de fond aici.
În 4:6 Pavel rezumă primele 3 capitole și spune, „Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri,
în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi
peste "ce este scris": şi nici unul din voi” - și iată problema: „să nu se fălească deloc cu unul
împotriva celuilalt.”
Acestea erau problemele: mândria și diviziunea.
La aceasta se referă aici: 2 lideri puternici și populari, Apolo și Pavel, care aveau suporteri și
aceasta cauza multe probleme în Corint.
Și de aceea a scris primele 4 capitole din 1 Corinteni.
A se făli în favoarea cuiva și împotriva altcuiva este rău.
Când mândria se agață de popularitatea altcuiva, aduce lucruri destul de rele într-o biserică.
Deci apostolul Pavel vrea să combată lăudăroșia și de aceea zice în 1:31 că, „cine se laudă să se laude
în Domnul” și vrea să elimine diviziunile - și vom vedea aceasta în text, când vorbește despre
faptul că Pavel și Apolo sunt tot una.
Deci iată ce vom face: vom începe de la versetul 5 și vom trece prin 5 versete.
De obicei sar de la unul la altul, le amestec și-mi creez propria structură - dar nu de data aceasta.
Vom trece pe rând prin ele, vom lua fiecare expresie așa cum vine, iar când vom ajunge la sfârșitul
explicării și a aplicației la situația noastră, voi relaționa acestea la lucrurile privitoare la proces,
la viitor și la persoană, iar apoi ne vom ruga pentru Jason.
Versetul 5 - „Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut... ”
Deci ajustați-vă gândirea, Corintenilor, ajustați-vă gândirea cu privire la învățătorii voștri favoriți.
Ce sunt ei? Slujitori.
Cuvântul aici nu este „dulos” (sclav), ci „diaconos” (slujitor la mese).
În analogie, ei nu sunt oaspetele de onoare la masă, nu sunt în capul mesei, nu sunt proprietarul casei
unde se ține masa, nu au făcut mâncarea, ci doar o servesc, sunt servitori la masă.
„Bună ziua, sunt John, vă voi servi în această seară. Doriți să începeți cu ceva de băut?”
Deci ajustați-vă gândirea și fiți atenți să nu-i puneți pe Pavel sau pe Apolo, sau pe John sau Jason,
sau oricare, în locul greșit.
Versetul 5 din nou - „slujitori ai lui Dumnezeu prin care ați crezut... ”
Cuvintele „prin care” sunt foarte importante nu-i așa?
... „prin care ați crezut” - cu alte cuvinte puterea care v-a adus la credință sau v-a întărit credința
(aduceți-vă aminte că e vorba de plantat și udat, plantat și udat, ambele produc credință),
această credință care începe în viața voastră sau crește în viața voastră, puterea pentru aceasta nu
locuiește în niciun om. Și de aceea nici în Pavel și nici în Apolo.
... „prin care ați crezut” - această putere a venit de altundeva, nu e rezidentă într-o ființă omenească.
Deci fiți atenți ca nu cumva în entuziasmul vostru de a spune lucruri frumoase despre un lider eficient,
să începeți să le atribuiți lucruri care aparțin doar lui Dumnezeu.
... „slujitori prin care ați crezut” - suntem chelneri, slujitori la mese. S-ar putea să fim amabili
și fermecători sau să fim ursuzi și neatenți - și aceasta nu afectează gustul mâncării sau dacă primești
viață din ea.
Pavel și Apolo nu sunt mântuitori, nu sunt Evanghelia, nu sunt Duhul Sfânt, nu sunt sursa puterii,
nu sunt Dumnezeu, ci sunt slujitori la mese.
Și credința care rezultă atunci când mâncarea Cuvântului lui Dumnezeu e pusă pe masă vine prin ei ca și
canal, nu de la ei, ca și izvor.
Ei nu originează, ci livrează și de aceea, Corintenilor, ajustați-vă gândirea cu privire la ei, căci e greșită
și cauzează multe probleme, Corintenilor.
Din nou versetul 5 - Pavel și Apolo sunt slujitori „prin care ați crezut, şi fiecare după puterea dată
lui de Domnul.”
Deci, Corintenilor, voi detectați ceva diferențe în felul cum oamenii răspund la acești învățători, nu-i așa?
Atunci când Pavel sau Apolo preiau conducerea, detectați unele diferențe în răspunsul oamenilor.
Cum ar trebui să gândiți cu privire la aceasta?
Dumnezeu desemnează aceste diferențe.
Atunci când spune „slujitori prin care ați crezut, și fiecare după puterea dată lui de Domnul” - sau răspunsul
fiecăruia. Un grup aici răspunde cu credință la Pavel, alt grup acolo la Apolo - dacă detectați diferențe
acolo, cui le veți atribui?
Aceasta are de-a face cu suveranitatea lui Dumnezeu, oameni buni.
Dacă nu simțiți supremația măreață a lui Dumnezeu în acest text, nu știu unde ați putea-o simți.
Dacă credeți că diferențele în receptivitate sunt la urma urmelor datorită lor, atunci nu înțelegeți
cum se apare credința.
Da, vii la credință prin Pavel sau da, vii la credință sau crești în credință prin Apolo, dar Dumnezeu
a dat acea credință - „fiecare după puterea dată lui... ”
Receptivitate, credință...
Dumnezeu a dat acea credință, Dumnezeu a rânduit acea reacție; să nu credeți că Pavel sau Apolo au fost
factorul decisiv în a produce credința. N-au fost factorul decisiv, ci diversitatea reacțiilor se
datorează lui Dumnezeu.
S-a încheiat cu versetul 5. Acum versetul 6.
„Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.”
Aceasta este aceeași idee exprimată în cuvinte diferite, nu-i așa?
Dumnezeu e decisiv, nu omul.
Va spune din nou lucrul acesta, chiar mai apăsat, dar observați aici că recunoaște că și ei fac ceva.
„Eu am sădit.”  A planta e important dacă ești fermier și dorești să ai recoltă.
„Apolo a udat.” Și acest lucru e important dacă dorești o recoltă.
„Dumnezeu a făcut să crească.”  Lucrul acela supranatural care se întâmplă în sufletele oamenilor...
Eu pot sta aici și să sădesc, sau să ud, dar nu pot face nimic acolo, nimic!
Minunile care se întâmplă acolo, doresc foarte mult să se întâmple, dar nu le pot face să se întâmple.
Doresc minuni înăuntrul vostru!
Eu pot sădi, Jason poate uda, dar nu putem face nimic înăuntrul vostru.
Dumnezeu poate. A făcut-o și o va mai face, poate chiar acum.
Mă rog în sensul acesta.
Deci versetul 5 spune că ceea ce vine prin sădire și udare este credința.
... „slujitori prin care ați crezut.”  Deci efectul sădirii e credința, efectul udării e credința.
Nu e ca și cum plantarea produce credință iar udarea produce altceva. Nu asta a spus versetul 5.
Atât prin cel ce sădește cât și prin cel ce udă vine credință.
Ceea ce urmărim prin predicarea noastră e tot mai multă încredere, pentru că credința lucrează prin dragoste,
iar dragostea e vizibilă, și prin aceasta lumea Îl poate vedea pe Domnul Isus.
Acestea sunt produse prin credință, deci întotdeauna sădim și udăm credința.
Accentul aici cade pe Dumnezeu, nu pe om, nu-i așa?
„Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.”
Și texte ca acestea și sute de altele din Biblie ne fac să dorim să răspândim o pasiune pentru supremația
lui Dumnezeu în toate lucrurile.
Acest text e atât de teo-centric, atât de centrat în Dumnezeu, și tot așa e declarația de misiune a
acestei Biserici.
Existăm pentru a răspândi o pasiune pentru supremația lui Dumnezeu în plantare și pentru supremația lui
Dumnezeu în udare și supremația lui Dumnezeu în originea și întărirea credinței.
Întotdeauna ne îndreptăm către Dumnezeu aici. Fie ca întotdeauna să fie așa!
Versetul 7 - „aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face să crească.”
E uimitor!
Ei nu sunt nimic!
... „nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic”...
Ei nu sunt nimic!
E uimitor, din 2 motive:
Unul este că, dacă eu aș zice asta, aș primi e-mailuri: „Nu mai folosi acest fel de exagerare, căci nu ajută
oamenii să minimalizeze responsabilitatea omenească și a fi atât de centrat în Dumnezeu și a-i reduce
la tăcere pe oameni, bla, bla, bla.”
Primesc astfel de e-mailuri.
Mă bucur de faptul că îmi cunosc Biblia, căci dacă sunt criticat cu privire la ceva ce citesc în Biblie,
spun, „Ok... ”  Aceasta nu e în manuscrisul meu, e o paranteză.
Un test bun pentru voi - dacă vă supărați pe ceea ce a spus sau a făcut un lider și vreți să spuneți ceva
rău despre aceasta, luați o pauză și vedeți dacă e cineva în Biblie care a făcut lucrul acela și a fost
lăudat pentru acel lucru, și apoi ajustați-vă critica bazat pe aceasta în comparație cu ceea ce vreți să
spuneți de rău.
Dacă ar fi să pun un număr, cred că 80-90% din critică ar înceta, căci sunt multe lucruri în Biblie pe
care Dumnezeu le aprobă, dar care nu le plac oamenilor.
Ok, aceasta nu e în manuscris - s-ar putea să regret că am spus-o, dar deocamdată mă simt ok
cu privire la asta. Soția îmi va spune mai târziu dacă a fost o idee bună sau nu.
M-am pierdut aici, unde sunt?
Versetul 7... O, da.
E uimitor că a vorbit în felul acela, în primul rând pentru că arată ca o exagerare grosolană cu care nimeni
n-ar fi de acord.
Și iată al 2-lea motiv pentru care e uimitor: Pavel îl menționează pe Epafrodit, de exemplu în Filipeni 1:29
și spune, „Cinstiți pe astfel de oameni, căci și-au pus în joc viața pentru Evanghelie. Cinstiți
pe astfel de oameni.”
Și spune Tesalonicenilor în 1 Tesaloniceni 5:13 - „Să-i preţuiţi foarte mult,”(pe lideri) „în dragoste,
din pricina lucrării lor.”
Nu pare a fi chiar nimica.
Deci eu trag concluzie, încercând să țin cont de toată Biblia - slujba mea e să înțeleg toată Biblia și nu
să-mi aleg doar pasajele favorite.
Eu nu vreau să fiu nimic. Ba da... sau nu?
Eu trebuie să scad - cât de mult? , iar El să crească - cât de mult?
Cât de invizibil să fiu?
Deci iată concluzia mea: a fi nimic Pavel, Apolo, sau John sau Jason, nu e ceva ce-i face mai puțin vrednici
de onoare, ci poate mai mult.
În Biserică, cinstea trebuie să fie acordată oamenilor în proporție directă cu propria lor umilință,
nu proporțional cu auto-înălțarea lor.
Noi suntem un popor contra-cultural și de aceea, probabil ce-a vrut să spună Pavel a fost că, în comparație
cu lucrarea decisivă a lui Dumnezeu în a produce miracolul credinței, Pavel și Apolo sunt ca și nimica.
În comparație.
Un miliard de înalt și o zecime de înalt.
Unde sunt Pavel și Apolo în aceasta? Când soarele strălucește atât de puternic într-o biserică, mai poți
vedea lumânările?
Nu! Nu poți vedea stelele atunci când răsare soarele ziua.
Stelele nu sunt nimica în timpul zilei - doar mingi masive de foc în spațiu făcându-și lucrul lor,
dar nu sunt nimic atunci când soarele strălucește în lume, sau în Biserică.
Acesta a fost versetul 7.
Versetul 8 - „Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sunt totuna şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.”
„Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sunt totuna... ”
Una în scop, de a crește credința oamenilor și ca ei să-L slăvească pe Dumnezeu, una în dependență de
izvorul care curge și cu care încearcă să fie buni slujitori la mese, una în dragoste pentru oamenii din
Corint și din Biserica Betleem, una în mesaj de a-L propovădui pe Hristos răstignit - citiți capitolul 2.
Dacă-l citiți de unul singur, veți gândi că n-are nimic de-a face cu Pavel, Apolo sau Chifa.
Ba da, are de-a face.
Dați un pas înapoi și întrebați, „Cu capitolele 4 și 1 având de-a face cu aceste diviziuni, de ce e Hristos crucificat
atât de central în capitolul 2?”
Dar predica aceasta nu-i despre asta.
Deci sunt una, de aceea, Corintenilor, nu-i faceți un motiv de diviziune.
A doua jumătate a versetului 8: „şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.”
Aceasta e cea mai grea pentru mine.
Observați diferențe între Pavel și Apolo - diferențe...
Daruri diferite, diferite accente, abilități diferite, instincte diferite.
Observați diferențe și vedeți diferențe în felul în care lucrează - acesta e accentul aici - lucrarea,
vor fi răsplătiți pentru lucrarea lor.
Deci observați diferențe în felul cum lucrează și gândiți, Corintenilor, că puteți pune o valoare corectă
și potrivită pe lucrarea unuia și a celuilalt și apoi să-i măsurați și să-l puneți pe unul deasupra
sau dedesubt, căci puteți vedea diferite stiluri de lucru, sau accente în lucrare, sau intensitate a lucrării
sau eficacitate a lucrării, sau lucrarea lor e diferită, nu sunt identici, și începeți să faceți asta...
Și cred că Pavel spune, „Nu cunoașteți lucrarea lor. Este Unul care o cunoaște și le va răsplăti după
osteneala lor. Voi nu știți la ce priviți.”
De ce spun asta?
De ce spun, „Ideea acestui text e să atenționeze despre faptul că Dumnezeu e Cel ce va face evaluarea
și va răsplăti - nu intrați voi în asta și nu încercați să decideți cine e superior sau nu... ”
De ce spun că acesta e accentul?
Datorită a ceea ce urmează și despre care nu voi predica acum, din versetul 13:
„lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului” - adică Ziua Judecății - „o va face cunoscută,
căci se va descoperi în foc.”  De aceea spun, „Betleem, voi nu cunoașteți lucrarea mea. Dumnezeu o cunoaște.
Nici nu aveți idee despre ce va fi ars din viața mea. Credeți că aveți și că puteți spune destul de confident
despre predicarea mea, felul cum am condus, scrierile mele. Nu puteți. Doar Dumnezeu vede acestea.”
Acest mesaj, chiar în acest moment, ar putea fi ars, căci inima mea s-ar putea să fie vanitoasă.
Deci când spune că fiecare își va primi răsplata după osteneala lui, spune că e de la Dumnezeu,
căci acea Zi o va descoperi.
Frică și cutremur aparțin celor ce dau învățături în Casa Domnului, căci toate scopurile noastre arată ca și
„el poate face asta.”
E serios.
Dumnezeu le va da răsplata în mod corect, în moduri pe care la momentul de față nu vi le puteți imagina.
Fiul meu și cu mine discutam astăzi la prânz despre biserici din toată țara - biserici mari și tot felul
de stiluri de conducere și atitudini de conducere, lucruri care-ți plac și care nu-ți plac.
Și am zis, „Ar fi bine să nu judecăm în mod final aici cu privire la o persoană care stă sau cade înaintea Domnului.
„Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpânului său.”
Încă un verset, versetul 9.
„Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.”
Destul de clar care e emfaza acestui paragraf.
Ce înseamnă că suntem împreună lucrători cu Dumnezeu?
Cred că înseamnă, dat fiind cuvintele originale și contextul, că Apolo și cu mine, Pavel, suntem împreună
lucrători unul cu altul și care aparținem lui Dumnezeu, nu împreună lucrători unul cu altul și al treilea
lucrător fiind Dummnezeu.
Gramatic ar putea fi ambele, dar contextual nu cred asta.
Și bazat pe ordinea cuvintelor, nu cred asta.
Iată pentru ce optez: nu cred că spune, „Suntem trei care lucrăm aici: Pavel, Apolo și Dumnezeu. Suntem
împreună lucrători, toți 3.”
Nu cred că e păcat să spui aceasta, dacă ai înțelegerea corectă.
Cred că spune, „Apolo și cu mine suntem împreună lucrători și aparținem lui Dumnezeu. Suntem lucrători
împreună ai lui Dumnezeu.”
Cu alte cuvinte, accentul nu s-a schimbat pe tot parcursul paragrafului; accentul e pe supremația lui
Dumnezeu, faptul că El e proprietarul și are autoritate.
Și apoi continuă în următoarea expresie, „Voi” - cum să gândesc cu privire la voi?
Nu aparțineți lui John, nu aparțineți lui Jason, lui Pavel sau Apolo, ci aparțineți lui Dumnezeu,
„Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.”
Aceasta nu e Biserica mea, ci a lui Dumnezeu.
Sunteți clădirea Lui, Templul Lui, ogorul Lui, rodul Lui.
Haideți să încheiem partea explicativă cu implicațiile extraordinare ale faptului că aparținem lui Dumnezeu,
în Hristos.
Mergeți la sfârșitul capitolului, versetul 21.
Acestea trebuie să fie unele dintre cele mai minunate cuvinte din Biblie.
Dacă le credem, totul va fi diferit. Dacă le credem, adică le simțim, le prețuim și le ținem în centrul
ființei noastre, dacă simțim așa cu privire la moștenirea noastră, la siguranța noastră și la valoarea
infinită a lui Dumnezeu și a tot ce va fi El pentru noi în viitor.
Ascultați aceste cuvinte minunate.
Și un lucru foarte uimitor cu privire la ele este că sunt folosite pentru a ne spune să nu ne lăudăm cu oameni.
Le voi citi:
„Nimeni să nu se fălească dar cu oameni,” - cu Pavel, Apolo, John, Jason, sau predicatorul vostru favorit -
„Nimeni să nu se fălească dar cu oameni căci toate lucrurile sunt ale voastre” - uau, ce argument!
Laudele voastre dau impresia că aveți o nevoie interioară să vă aliniați în spatele unui lider și să
aveți ceva prin el, căci sunteți nevoiași în suflet.
Dar sunteți proprietarii universului!
Acesta e argumentul, nu-i așa?
„Toate lucrurile sunt ale voastre” - a doar o chestiune de timp până moștenirea va veni în mâinile voastre,
dar vă purtați ca niște cerșetori care se aliniază în spatele unei persoane importante: „te rog să gândești
bine despre mine.”
Ce? Sunteți moștenitori ai tuturor lucrurilor.
Dar hai să termin de citit aici.
... „toate lucrurile sunt ale voastre, fie Pavel, fie Apolo,”
Am crezut că sunt ai lui Dumnezeu!
Sunt și ai voștri. Sunteți copii de Dumnezeu, proprietari ai tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu le are.
... „fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea,” - da, chiar și moartea vă slujește - „fie lucrurile de acum,
fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.”
Aceasta e minunea aparținerii lui Dumnezeu - sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu,
pentru că aparțineți lui Hristos și datorită acestui fapt totul vă aparține, și pentru că totul vă aparține,
de ce vă lăudați în unul ca John sau Jason, sau Pavel sau Apolo, sau... aș putea numi ceva predicatori
de pe internet.
Vă purtați ca și cum nu vă cunoașteți moștenirea.
Acesta e argumentul lui.
Uimitor!
Iubesc acest text.
O, Doamne, dă-mi credință pentru a crede ce spune aici.
De aceea, cine se laudă, să se laude în Domnul.
Acum aș vrea să trec la momentul Antiohia. „Doamne, Te rog să aplici aceasta la noi și la nevoia noastră
din acest moment.”
Momentul Antiohia a fost numit după Faptele Apostolilor 13, în aprilie cam cu un an în urmă.
Duhul Sfânt a venit peste proorocii și învățătorii din Antiohia și Duhul Sfânt și a zis:
"Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat."
Și ce am simțit citind aceasta a fost că Duhul Sfânt, la un moment cheie din istoria Bisericii S-a arătat
unei mici biserici din Antiohia și a rânduit un misionar și pe ajutorul lui (adică Pavel și Barnaba)
și ei au plecat în concordanță cu acel moment Antiohia - și istoria lumii s-a schimbat după aceea.
E aproape imposibil să supra-estimăm ce s-a întâmplat când Pavel a devenit primul misionar și a răspândit
Evanghelia în toată lumea romană.
Și aceasta s-a întâmplat într-un moment, când Duhul Sfânt a zis la 5 bărbați care erau adunați împreună,
„Aceștia sunt.”
Și acesta e momentul pe care l-am simțit.
Prezbiterii s-au chemat la rugăciuni extraordinare, mai mult decât am făcut-o eu vreodată cu ei.
Și acum suntem în acel moment.
Și marțea trecută, după aproximativ 5 luni de căutări, investigații și testări intense, prezbiterii au votat
în unanimitate să-l recomande pe Jason Myer dumneavoastră ca și pastor asociat pentru predicare și viziune.
Iar eu sunt uimit și foarte bucuros cu privire la ce s-a întâmplat, cu privire la proces, la viitorul pe
care-l văd, și cu privire la persoană: Jason.
Aș vrea să spun câte ceva despre aceste 3 lucruri: proces, viitor, persoană.
Mai devreme spusesem echipei de căutare compusă din 7 prezbiteri vocaționali și 7 prezbiteri ne-vocaționali
și spusesem consiliului de 40 de prezbiteri că trebuie să ne rugăm cu privire la... (asta era la sfârșitul
anului trecut), că trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea nu doar un candidat care să treacă și în jurul
căruia să ne putem uni în mod confortabil, ci un candidat în care să discernem chemarea lui Dumnezeu
atât de clar și de puternic încât să fie un „Da” răsunător de la toată echipa de căutare și de la tot
personalul pastoral și de la tot consiliul de 40 de prezbiteri.
Și spre uimirea și bucuria mea, aceasta e exact ceea ce Dumnezeu a făcut.
Cum am redus procesul la 2 candidați, eu m-am retras din toate comitetele și n-am mai luat niciun interviu.
Au fost întâlniri cheie pe parcurs, despre care am știut, cum ar fi prima întâlnire a prezbiterilor, atunci
când Jason a fost intervievat de tot consiliul prezbiterilor timp de câteva ore. Eu am fost acasă,
știind că se întâmplă și rugându-mă.
Și când am primit un e-mail de la Sam, mi se pare că a venit în dimineața următoare, care spunea,
„Cei 33 de prezbiteri adunați în seara aceasta sunt unanimi și încântați cu privire la a merge la pasul
următor cu Jason. Unul dintre prezbiteri a spus” (acesta e Sam vorbind, citându-l pe unul din prezbiteri)
„Unul dintre prezbiteri a spus, „Am strigat către Dummnezeu și El ne-a răspuns. Sunt nebun de bucurie
cu privire la asta. Haideți să intrăm toți în joc și să ne ridicăm mâinile în sus.”
V-aș putea spune cine a fost acel prezbiter, dar n-o voi face.
Când am primit acel e-mail îmi citeam devoțiunile pe canapeaua mea maro, dimineața, și am îngenuncheat și
am plâns de bucurie. „Doamne, Tu faci acest lucru! Faci acest lucru! Nu ne dai doar un candidat acceptabil,
cu o unitate acceptabilă, ci ne dai omul în care prezbiterii văd mâna lui Dumnezeu în așa fel încât
se alătură și ei cu mâinile în aer, spunând, „Alăturați-vă nouă, suntem nebuni de bucurie.”
Nu toți au personalități de genul acesta. Aș putea numi pe câțiva.
Îi puteți întreba în următoarele 7 săptămâni care a fost reacția lor, dar aceasta mi-a produs lacrimi
de bucurie și sunt plin de bucurie și recunoștință de-atunci încoace.
Puteți citi toate detaliile procesului trecut și al procesului viitor - iată procesul viitor, în mâinile voastre
sau pe bancă lângă voi, sau în Bibliile voastre, căci e în dosarul de închinare în fiecare campus.
Aceasta e ceea ce urmează - e o chemare la rugăciune și la participare, căci în organizarea bisericii noastre
voi aveți ultimul cuvânt.
Prezbiterii fac lucrarea pe care n-o puteți face, cu privire la rigoarea investigației, însă puteți face mult
și de aceea am vărsat peste voi o basculă de documente și de video-uri și vom face multe prezentări,
Jason va predica de 3 ori, vor fi sesiuni de întrebări și răspunsuri în fiecare campus, iar acesta
e ghidul vostru cu privire la acest proces.
Simțim că 7 săptămâni nu e un timp prea scurt - nu vrem ca vreunul să fie luat din scurt.
Vă iubim și dorim să vă simțiți onorați prin aceasta.
Veți vota în 20 ale lunii. Dacă spuneți „Da” ca el să fie pastor asociat pentru predicare și viziune,
el și cu mine ne vom suprapune un timp - vi se va spune în următoarea săptămână (poate ați observat aceasta
în pamflet), în următoarea săptămână sau săptămâni, în ce dată va fi al 2-lea vot ca Jason să fie pastor,
să aibă slujba mea, pentru predicare și viziune, după care eu, în mod decisiv, mă voi da la o parte
și-mi voi dedica energia vocațională colegiului și seminarului Betleem, organizației Desiring God,
scriind (căci am fost frustrat că n-o pot face de-ajuns). Probabil atât va fi de-ajuns, dar s-ar putea
să fie și altele.
Aceasta e procesul. Puteți să puneți întrebări după serviciu, dacă vreți - nu voi cei de duminica,
căci acesta e serviciul de sâmbăta - dar vor fi oportunități mai târziu.
Un cuvânt despre viitor.
Iată un comentariu, din sutele pe care le-aș putea face, pe care le simt și le gândesc, unul care cred
că vă poate ajuta în mod decisiv.
Care este relația dintre planificarea succesiunii și planificarea pe termen lung?
Între felul cum am horărât să facem lucrurile și ce urmează în următorii 5,10, 20 de ani?
Care este relația între acestea?
Când spun planificare pe termen lung, mă gândesc la întrebări de genul acesta:
Vom deveni vreodată 3 sau 4 biserici independente?
Vom deveni o biserică în 3 locații și fiecare să aibă un pastor predicator, dar să avem un nucleu central?
Sau există una, 3 sau 10 alte opțiuni despre cum să ne structurăm pentru a avea impact maxim
asupra orașului nostru?
La asta mă refer când spun planificare pe termen lung.
Și iată răspunsul cu privire la relația dintre cele două.
Mă bazez puternic pe acest lucru și dacă aveți vreo problemă cu aceasta, adresați-vă mie în principal,
cu toate că am agreat mai mulți la aceasta.
Decizia este să nu facem schimbări la planuri mari pe termen lung în timp ce John Piper își termină cursul.
E un motiv simplu pentru aceasta: nu eu trebuie să fiu proiectantul unui viitor în care eu nu voi fi
și pentru care nu pot fi tras la răspundere.
E ceva foarte evident pentru mine, dar n-a fost pentru toți.
Însă pentru mine e evident că, dacă am devota ultimii 1-2 ani in slujirea mea pentru a decide pentru
următorii 10 ani - dacă eu aș fi în locul vostru aș spune, „Tu nici nu vei fi aici pentru a ne conduce
în direcția asta! N-ar trebui oare ca persoana care va fi aici să ne conducă în direcția asta și să
poată fi tras la răspundere? Să fie cel ce construiește asta împreună cu noi și cu prezbiterii?”
Și răspunsul meu este, „Da.”
Ceea ce înseamnă că toate aceste întrebări pe care le-am menționat despre visuri pe termen lung despre
structurare și impact maxim pe termen lung sunt deschise, după cum scopurile lui Dummnezeu sunt deschise.
Asta e tot ce vreau să spun despre relația dintre viitor și felul cum noi am făcut lucrul aceasta și
care e rolul meu în aceasta.
În ultimul rând, persoana.
Există mult material pe care-l puteți citi pe internet. Dacă n-aveți calculator și simțiți că sunteți
neglijați pentru că putem multe lucruri pe internet, vă rog să ne spuneți. Vi le voi aduce cu mâinile
mele la ușă, dacă trebuie, dar sunt sigur că nu va trebui s-o fac.
Vom face tot ce putem pentru a face ca informațiile de care aveți nevoie să ajungă în mâinile voastre,
fie că aveți calculator sau nu.
Și dacă aveți un porumbel și trebuie să ne întrebați ceva...
Asta nu înseamnă că toți care nu au calculator sunt atât de în urmă...
Jason Myer.
Iată ce doresc să spun, 1 sau 2 fraze.
Nu e nimeni în lume căruia i-aș preda această lucrare, Jason, în afară de tine.
Haideți s-o pun în mod pozitiv.
Din toți predicatorii pe care-i știu, tineri în ascendență, sau mai bătrâni, cu adâncime a experienței,
sau predicatori faimoși de pe internet, sau mai puțin cunoscuți dar loiali și roditori - dacă toți
ar veni și s-ar oferi, l-aș alege pe Jason Myer.
Aveți 7 săptămâni pentru a afla de ce, iar eu n-am timp acum să vă spun.
Încă un lucru, înainte de a le cere să vină să ne rugăm pentru ei.
Pe lângă încrederea pe care sper că o aveți în prezbiterii voștri, aveți 7 săptămâni acum pentru a afla
cine e el și care e viziunea lui și cum urmează să conducă el și așa mai departe.
Iar rugăciunea mea către voi, și către voi de la celelalte campusuri unde nu sunt prezent - rugăciunea
mea către noi toți de la Betleem e ca următoarele 7 săptămâni să devină unul din cele mai, sau cel mai
focalizat timp de post și rugăciune în care ați fost angrenați vreodată.
Motivul pentru aceasta e următorul: atunci când ne adunăm pe 20 ale lunii pentru a acționa ca un trup,
scopul nostru nu e o decizie isteață.
Scopul nostru e o lucrare a lui Dumnezeu, o lucrare supranaturală a Domnului de a-și uni Biserica pe
care a cumpărat-o cu sângele Său, în jurul unui om pe care l-a rânduit.
În afară de legământul nostru cu Hristos Însuși, poate că nu vom lua nicio altă decizie mai importantă
în următorii 30 de ani.
Deci, Jason și Cara, Gracie, Allie, Jonathan și David, vă rog să veniți alături de mine și mă voi ruga
pentru ei - ei nu vor zice nimic, dar vor spune multe mai târziu, iar apoi vom încheia - vom cânta o cântare
și ne vom duce.
Deci Jason e cel cu cămașă albastră, Cara e soția lui, Gracie, Allie, pe aceștia 2 nu-i pot deosebi - Jonathan
și David. Începem.
Iată-i. Acum ne vom ruga.
Tată ceresc, Îți mulțumesc pentru harul evident pe care l-am observat în această familie.
Credem (noi, liderii, care am avut șansa să lucrăm mult și asiduu) credem că e un har de conducere
pentru aceasta Biserică și acest lucru va fi testat și afirmat sau infirmat de acești oameni.
Îți mulțumesc pentru harul pe care l-ai pus în Jason pentru predicare și pentru conducere și Te rog acum,
Doamne, ca Numele Tău să fie sfințit în acest proces care urmează, ca Împărăția Ta, stăpânirea Ta
să se manifeste, ca voia Ta să se facă în această familie și în noi, așa cum îngerii o împlinesc în mod
perfect și cu bucurie în Cer.
Mă rog, Doamne, pentru ungere, putere și energie și înțelepciune să fie peste Jason, în mod deosebit,
căci va trebui să predice la seminar și să se implice și în intensitatea acestor săptămâni.
Te rog pentru Cara, care e față în față cu o decizie și o chemare tot atât de presantă ca și a lui Jason
și dorim ca inima ei să fie sfântă. Lucrează aceasta conform scopurilor Tale pentru familia lor.
Și Doamne, când mă gândesc la Gracie și Allie și Ionatan și David, Te rog ca acești copii să crească
și să spună la fiecare stagiu al vieții lor tinere și adulte, „Sunt bucuros că tatăl meu a fost pastor
sau este pastor.”
Doamne, suntem într-o călătorie acum, și mă rog ca mâinile noastre să fie în aer cu bucurie.
Încredințez această familie harului Tău - întărește-i Tu și călăuzește-i.
Încredințez acești oameni (congregația) harului Tău - avem nevoie de revărsarea discernământului spiritual și Te
rugăm pentru el, în Numele Domnului Isus. Amin.