SĂ NE ÎNDEMNĂM UNII PE ALȚII LA DRAGOSTE
Cu atât mai mult, Doamne, cu atât mai mult să ne îndemnăm unii pe alții, să ne înflăcărăm, să ne ajutăm
unii pe alții să luptăm lupta cea bună a credinței, cu atât mai mult cu cât Ziua Domnului se apropie.
Câtă seriozitate în privința acestei lucrări unii pentru alții pe măsură ce zilele devin grele,
necazurile cresc și stresul se adună și semnele sfârșitului se apropie, părtășia creștină,
îndemnarea, înflăcărarea e mai urgentă.
Doamne, ajută-ne să vedem aceasta în acest serviciu, în acest cuvânt, în acest mesaj, ajută-ne să simțim
lucrul acesta.
Ajută-ne ca nimeni să nu trăiască de unul singur ca și creștin în loc de a trăi ca un creștin conectat.
Ajută-ne să simțim povara de a da îndemnuri și a primi îndemnuri, a da cuvinte care să înflăcăreze
și a primi cuvinte care să ne înflăcăreze, pe măsură ce ziua se apropie.
Doamne, acesta nu e un lucru ușor și mă rog ca să-i dai greutatea potrivită acum, în acest serviciu,
în Numele Domnului Isus. Amin.
Aș dori să-mi adaug și eu un bun venit celor din nord care s-au strâns împreună cu noi la acest serviciu.
Vă mulțumesc mult că ați venit și mă rog ca în timp ce vizitați expoziția despre grupurile mici
din sala anexă, să luați în considerare în mod serios ceea ce Dumnezeu vă cheamă să faceți în această toamnă.
Voi reveni la aceste 2 pasaje la sfârșit, în loc să le explic în detaliu.
Iată cum voi proceda: vreau să prezint fundalul istoric al Bisericii noastre, legat de subiectul acestui mesaj,
apoi să trec în mare prin Noul Testament cu privire la importanța a ceea ce spun aceste 2 pasaje,
apoi vom încheia privind la ele și la ce adaugă ele la survolarea Noului Testament.
Dacă sunteți mai noi la Biserică, aș dori să știți că nu doar avem o declarație de misiune („Existăm pentru
a răspândi o pasiune pentru supremația lui Dumnezeu în toate lucrurile, spre bucuria tuturor oamenilor,
prin Isus Hristos.”), dar avem și o viziune, o viziune atot-cuprinzătoare a felului cum se aplică această
declarație, numită „Prețuirea lui Hristos împreună.”
Deci felul de a o spune în întregime ar fi, „Ca Biserică, existăm pentru a răspândi la cât de mulți oameni
putem, o pasiune pentru supremația lui Dumnezeu în toate lucrurile - cu T mare, fără excepție - pentru bucuria
tuturor națiunilor, a tuturor grupurilor de oameni din lume, fie evanghelizate, fie ne-evanghelizate, prin
Isus Hristos, prin multiplicarea campusurilor, plantarea de Biserici și diaconat global.”
Acestea sunt cele 3 componente ale viziunii, „Prețuirea lui Hristos împreună.”
Există de 2 ani în forma ei întreagă, aprobată de Biserică - și ce ani minunați au fost aceștia doi!
Campusul de nord este în funcțiune, cumpărat, clădit, încă nu e achitat.
Campusul de sud este în stagiu avansat de planificare pentru toamna lui 2006, cam în direcția asta - ajutați-ne
în rugăciune în privința aceasta.
(Pentru cei care ne priviți de la campusul de nord, tocmai am arătat înspre sud.)
Plantarea de biserici TCT - primul rezident, pe care l-ați întâlnit duminica trecută, este aici și într-un
an va fi trimis să planteze o biserică.
O altă plantare de biserici e în stagiu de planificare și va lua ființă în martie următor - și veți auzi
mai multe despre aceasta.
Diaconatul global înseamnă a răspunde la crize și a planifica implicarea Bisericii Betleem în continuare,
pe teren, cu cei mai săraci dintre săraci, cu oameni în suferință din lume.
Și dacă vă puneți întrebarea, „De unde vin banii pentru aceasta?”, există un rând pe plicul vostru -
rândul al 2-lea spune, „Prețuindu-L pe Hristos împreună.”
Tot ce scrieți pe rândul acela - și sper că veți scrie 2 milioane de dolari în anul acesta - se împarte
în felul următor: 80% e pentru extinderea campusurilor, 10% e pentru diaconatul global, pentru cei mai
săraci dintre săraci, iar 10% e pentru plantarea bisericilor.
Deci aceasta e viziunea pentru misiune în viitorul apropriat și ne bucurăm că avem această direcție,
cu aprobarea Bisericii.
Iată acum ce ne-am gândit: campusul de nord a avut un fel de inaugurare duminica trecută și ni s-a părut
că atunci când va începe conecția de miercurea pentru prima dată în istoria acestei biserici pe 2 campusuri
(în ultimii 2 ani am avut 2 campusuri dar am făcut lucrurile împreună aici, dar acum cei din nord
au conecția lor de miercuri seara, iar cei din centru au conecția de miercurea asta) - ni s-a părut bine
să învățăm, la această conecție de miercurea seara, despre cele 10 dimensiuni ale unei biserici
unde Hristos e prețuit împreună.
Dacă vreți să citiți broșura despre a-L prețui pe Hristos împreună, puteți merge pe situl BBCMPLS. org
și s-o citiți. Ce veți găsi la pagina 4, cred, sunt 10 dimensiuni care sperăm să caracterizeze fiecare
din bisericile ce se vor forma din aceasta în următorii 10 ani sau mai mult.
Am împărțit între învățători cine va preda fiecare din aceste 10 dimensiuni.
Mie mi-a revenit să încep numărul 4, care are de-a face cu grija unii față de alții, să predau miercurea
trecută în nord, iar miercurea viitoare aici.
Și m-a lovit, atunci când mă gândeam cum să fac aceasta, că astăzi este focalizarea pe grupurile mici,
care au de-a face cu grija unii față de alții și cu felul cum prezbiterii doresc să facă grija pastorală
în această biserică.
Și am decis, iar Kenny și Sam au crezut și ei că e bine, ca în loc să folosesc miercurea seara pentru
a face aceasta, să prezint duminica aceasta dimensiunea a 4-a, s-o leg de lucrarea cu grupurile mici,
iar apoi să folosesc, din fericire, timpul de miercurea trecută și cea viitoare, pentru a avea o discuție
mai liberă și deschisă cu privire la un subiect legat de acesta, adică recomandarea prezbiterilor cu privire
la botez și membralitate în Biserică.
Deci dacă vă întrebați dacă există discuții în continuare, sau oportunități de a pune întrebări cu
privire la articolul pe care tocmai l-ați citit, am avut o sesiune miercurea trecută și a fost înregistrată -
va fi disponibilă pe CD sau pe situl web. Și vom face încă una miercurea viitoare.
Deci astăzi, fundalul acestei predici este: în fiecare toamnă ne focalizăm pe grupurile mici, iar în
această toamnă mi s-a dat dimensiunea a 4-a, care e grija unii față de alții.
E timpul acum să vă citesc aceasta.
Haideți să vă citesc dimensiunea a 4-a a viziunii „Prețuindu-L pe Hristos împreună” pentru fiecare
din bisericile care dorim să fim și să plantăm.
E în felul următor: „Fiecare Biserică va fi marcată de grijă unii față de alții, de angajament corporativ
în a urmări o viață împreună de grijă jertfitoare unii față de alții, care să susțină credința, prin
relații de dragoste la fiecare nivel de tinerețe sau bătrânețe, bucurie sau tristețe, confort sau criză,
sănătate sau boală.”
Deci aceasta e dimensiunea a 4-a, numită „Grijă unii de alții.”
Are 4 componente: scopul, mijloacele, contextul și măsura grijii unii față de alții.
Scopul: să sprijine credința.
Toată grija unii față de alții în această Biserică, orice formă ar lua, trebuie să fie o lucrare care
să sprijine credința, să mărească credința, să adâncească credința, să ridice credința.
Credința trebuie să se întărească datorită faptului că ne adunăm împreună și avem grijă unii față de alții.
Mijlocul pentru aceasta este purtarea de grijă în mod jertfitor unii față de alții.
Vom intra mai mult în aceasta în curând.
Nu doar predicare, nu doar închinare cu toată biserica, nu doar clase TBI.
Cred în toate acestea cu toată inima și-mi dau viața pentru ele, dar spun liderilor noștri de grupuri mici,
atunci când mă întâlnesc cu ei o dată pe lună duminica: „Voi sunteți mâinile și picioarele predicilor
și dacă nu vă împliniți chemarea și nu adunați turma, predica rămâne fără mâini și picioare.”
Vom vedea cât de important este lucrul acesta în câteva momente.
Mijloacele - am spus asta deja.
Contextul este în relațiile de dragoste și măsura (sau mărimea) este la fiecare nivel de tinerețe sau
bătrânețe, bucurie sau întristare, confort sau criză, sănătate sau boală.
Deci aceasta este dimensiunea a 4-a, care nădăjduim că va marca toate bisericile care sunt plantate
în următoarea decadă de către biserica aceasta.
Dumnezeu să facă aceasta.
Mijlocul principal prin care grija unii față de alții este echipată și facilitată de prezbiterii acestei
biserici (și aceasta e una din responsabilitățile noastre principale) se găsește în această broșură -
nu e singurul mod în care se petrece grija pastorală, dar e centrul și esența a felului cum membrii acestei
biserici sunt îngrijiți) - pregătim lideri de grupuri mici, prezbiterii și cu mine și personalul bisericii
ne întâlnim cu ei în fiecare lună și vorbim cu ei despre slujirea lor.
Deci e un fel de efect de filtrare de sus în jos: Dumnezeu, Hristos, prezbiteri, lideri de grupuri mici, turmă,
grijă care curge, ne rugăm, prin aceste grupuri.
Aceasta am implementat și scopul meu în acest mesaj este de a pune fundație biblică sub dimensiunea a 4-a,
grija unii față de alții și lucrarea cu grupuri mici a Bisericii Baptiste Betleem.
Aceasta doresc să fac.
Fundația biblică a grupurilor mici sau a grijii unii față de alții (nu venind de la personalul pastoral,
ci de la voi unii către alții), fundația biblică pentru aceasta este la urma urmelor faptul că
Dumnezeu Se îngrijește de voi și a rânduit ca, în primul rând, Fiul Său să fie trimis în lume să
cumpere libertatea și slobozenia și energia omnipotentă a grijii Sale pentru păcătoși, în loc de
judecata Sa asupra păcătoșilor.
El L-a trimis pe Hristos în lume ca și Cumpărătorul îngrijirii și Dătătorul îngrijirii.
Deci Dumnezeu Se îngrijește, L-a trimis pe Hristos să cumpere îngrijirea, și apoi prin Hristos folosește
pe prezbiteri, familiile, membrii Bisericii pentru aceasta.
Aceasta e curgerea structurii biblice a grijei unii față de alții.
Deci haideți să vă arăt lucrul acesta din Biblie.
1 Petru 5:7. Vom începe de sus și vom trece prin această curgere.
1 Petru 5:7 - „Şi aruncaţi asupra Lui” - a lui Dumnezeu - „toate îngrijorările voastre,
căci El însuşi îngrijeşte de voi.”
O, ce Cuvânt ridicător de poveri ar trebui să fie acesta pentru voi!
Aruncați-vă toate îngrijorările asupra lui Dumnezeu, căci El se îngrijește de voi.
Vă puteți imagina ceva mai bun decât să auzi că Atotputernicul Creator, Susținător, Călăuzitor, Conducător
al Universului Se îngrijește de mine?
Biserica lui Isus Hristos este Mireasa Fiului Său, cumpărată prin sânge.
Și o, cât e de atent să Se îngrijească de Mireasa Fiului Său! De tine.
În al 2-lea rând, El Și-a trimis Fiul în lume pentru a deveni Cel ce a cumpărat grija aceasta și
Cel ce dă îngrijire.
Ioan 10 - în acest caz Păstor înseamnă aceasta.
Ioan 10:11 - „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind,
lasă oile şi fuge;” - vedeți contrastul aici?
Eu sunt Păstorul cel bun, sau ați putea avea un păstor plătit.
Cel plătit nu face aceasta pentru că-i pasă de voi, de aceea atunci când vine lupul, el fuge.
Eu stau și omor lupul. Eu vă iubesc și-Mi pasă de voi, Mă îngrijesc de lâna voastră, de pășunea voastră,
apele voastre de odihnă. Eu conduc, Eu protejez.
Deci sub aceast mare Creator și Dumnezeu care Se îngrijește de noi și L-a trimis pe Fiul Său în lume,
Fiul spune, „Eu Îmi dau viața pentru voi, și dându-Mi viața cumpăr toată grija mea gratuită pentru voi
și voi sunteți ai Mei.”
3. Prezbiterii.
Ei sunt la mare distanță dedesubtul Tatălui și a Fiului, dar sunt acolo.
1 Timotei 3:5 descrie calificările pentru prezbiteri în Biserica lui Isus Hristos.
Și una dintre calificări este foarte interesantă în acest verset.
Spune, „dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui,” - și poate vă gândiți la management fără inimă,
dar vi le puteți scoate de-acolo privind la continuarea propoziției - „dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască
bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?”
Întregul motiv pentru care (și avem 8 prezbiteri la care ne uităm în mod serios, 8 candidați de prezbiteri)
- unul din lucrurile pe care le facem e să trimitem 2 prezbiteri la ei acasă și stau 2 ore cu soția lui
și cu candidatul de prezbiter și vorbesc despre viață, vorbesc despre căsătorie, vorbesc despre doctrină,
vorbesc despre felul cum rezolvă conflictele și vorbesc despre felul cum este adevărat lucrul acesta:
„dacă cineva nu știe să-și cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji~&?"_~
Te uiți la un om, la felul cum are grijă de soția lui, de copiii lui (cei mari sau cei mici) și dacă nu
știe să se îngrijească de ei, să-i cârmuiască, atunci nu trebuie să fie prezbiter în Biserică.
De ce? Pentru că aceasta înseamnă a fi prezbiter.
Dumnezeu Atotputernic Se îngrijește de Biserica Lui, Fiul Se îngrijește de turma Lui, iar sub ei
prezbiterii se îngrijesc de oameni.
4. Familiile
Dumnezeu a rânduit familiile pentru a fi partenere cu Biserica în îngrijirea membrilor Bisericii și a familiei.
Aș vrea să vă citesc ceva foarte folositor în această privință, din 1 Timotei 5:16 - e un verset cam
surprinzător pentru mine, datorită accentului pe care-l pune pe femeile din Biserică.
Vorbește cu privire la îngrijirea văduvelor.
E vorba despre o cultură în care nu exista ajutor social. Dacă nu se îngrijea o familie din Biserică,
nu aveau niciun ajutor.
Văduvele - cel ce câștiga pâinea s-a dus, și ce erau ele să facă?
Astăzi guvernul se îngrijește.
Nu trebuie neapărat să fie așa și în mod probabil nu va fi întotdeauna așa, poate nici chiar în această țară.
Biserica trebuie să-și asume responsabilitatea.
Iată ce spune în 1 Timotei 5:16 (traducerea NTR)- „Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie,
să le ajute,” - nu vi se pare o cerere ciudată pentru femei? M-aș aștepta să zică „bărbat” aici,
dar spune „femeie.”
„Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute și astfel să nu fie împovărată biserica;
în felul acesta biserica le va putea ajuta” - ajuta, îngriji - „pe cele care sunt cu adevărat văduve.”
Ce înseamnă aceasta e o văduvă care nu are alți membri de familie.
Cu alte cuvinte apostolul Pavel spune că familiile au ca primă responsabilitate de a ajuta, iar dacă
vreo familie, din oarecare motiv, nu poate ajuta, atunci Biserica se îngrijește, nu în primul rând guvernul.
Deci numărul 4 în curgerea Dumnezeu-Hristos-prezbiterii... și acum le pun pe acestea unele lângă altele -
de la Fiul e o linie către prezbiteri și una către familii.
Familiile sunt partenere cu Biserica pe cât posibil, astfel încât oamenii să fie îngrijiți.
5. La aceasta vreau să petrecem cel mai mult timp, și anume membrii bisericii având grijă unii față de alții.
Deci Îl avem pe Dumnezeu îngrijindu-Se de tine, Îl trimite pe Hristos care cumpără toată această grijă
omnipotentă pentru a veni la păcătoși care n-o merită, iar El Însuși devine o întrupare a ei ca Păstorul
turmei, iar El îi cheamă pe prezbiteri să se îngrijească, să se asigure că se întâmplă această grijă
și rânduiește familii astfel încât copiii și văduvele și mamele și tații se îngrijesc unii de alții,
apoi rânduiește ce? Care e al 3-lea component?
E ceea ce facem în grupurile mici.
E mandatul pentru lucrarea în grupuri mici.
Avem un departament mare în biserică numit „Ucenicizarea în familie” - datorită faptului că acel al 2-lea
component e atât de important în felul cum Dumnezeu Și-a alcătuit Împărăția.
Apoi avem acest component.
Deci avem prezbiteri, avem departamentul vieții de familie, apoi avem acest component aici, numit
grupuri mici sau grijă unii de alții.
Unde este acesta în Biblie?
Unde e nisipul pe plajă?
Vom reveni la Evrei 3 și 10 în câteva momente.
Ceea ce vreau să fac pentru a ne conduce la Evrei 3 și 10 este să vă dau o privire de ansamblu
și în timp ce fac aceasta (aproape niciodată nu fac ceea ce vreau să fac), vă voi da vreo 20 de pasaje din
Biblie și voi comenta asupra a 3 sferturi din ele.
Deci e ca un fel de predică pe un anumit subiect.
Și în timp ce citesc aceste 20 de pasaje din Scriptură, rugați-vă în inima voastră, în tăcere,
„Doamne, este vreun pas nou pe care vrei să-l fac în această toamnă cu privire la grija unii față de alții?
Cum sunt cu privire la felul cum o fac altora și cum sunt cu privire la felul cum o primesc din
partea altor credincioși? Există ceva pași pe care trebuie să-i fac pentru a fi mai aliniat la ceea
ce spun aceste texte?”
Aceasta cred că v-ar fi de folos acum - doar ascultați, nu le căutați, căci voi trece prea repede.
Ascultați și rugați-vă, „Doamne, cum sunt în privința aceasta? Dar cu aceasta?”
1.1 Ioan 4:11 - „Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim
şi noi unii pe alţii.”
Deci porunca mare, atotcuprinzătoare, în privința grijii unii față de alții este, „iubiți-vă unii pe alții.”
Am petrecut mult timp cu aceasta în Romani 13.
2. Romani 15:7 - „primiţi-vă unii pe alţii” - poate fi tradusă și ca 'acceptați-vă unii pe alții' -
„cum v-a primit şi pe voi Hristos spre slava lui Dumnezeu.”
Creștinii ar trebui să fie oameni foarte primitori.
Când cineva se apropie de tine sau de micul tău grup de 3 persoane în holul bisericii, nu trebuie tratat
cu răceală. Când se apropie cineva, trebuie să fie un fel de...
Nu faceți clică, ci fiți deschiși la inimă și la minte, primindu-vă unii pe alții cum v-a primit Hristos.
Hristos a traversat holul... pe sticlă...
3.1 Corinteni 12:25 - „ci mădularele” - cuvântul 'mădulare' e în text și înseamnă mâini, picioare, urechi -
„ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.”
O, haideți să cunoaștem imaginea frumoasă a trupului lui Hristos!
4.1 Petru 4:10 - „fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit.”
Ai un dar, știi asta?
Ai un dar spiritual. Fiecare credincios are cel puțin unul, probabil un mănunchi de daruri spirituale.
„Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul,
pe care l-a primit.”
O, ce imagine minunată a ceea ce trebuie să se întâmple în grupurile mici.
Dumnezeu are har și este atât de variat în manifestare pe cât de variate sunt personalitățile.
Și treaba noastră în aceste întâlniri restrânse unul la unul sau unul la zece, e ca prin personalitatea noastră
particulară, în ciuda bubelor noastre, să lăsăm harul să curgă - și acest lucru devine slujire.
Darul tău spiritual e ceea ce se întâmplă atunci când adevăratul tu lasă pur și simplu harul să
curgă de la Dumnezeu prin tine către o altă persoană.
Nu trebuie neapărat să-ți găsești darul pe listă, s-ar putea nici să nu fie pe listă - doar să fii tu
însuți, iubind pe oameni și răspândind har, iar felul cum va veni din tine în mod unic va fi foarte
necesar cuiva. Dacă nu faci aceasta, oprești ceva ce e foarte necesar în Biserică.
5. Efeseni 5:21 - „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.”
Deci supunerea e o componentă esențială a slujirii și trebuie să fie (această lucrare e pentru prezbiteri
care sunt lideri, este un mod în care toți trebuie să ne supunem, în loc să stăpânim asupra turmei).
Conducerea trebuie să fie conducere care slujește.
6.1 Tesaloniceni 5:15 - „căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi.”
Să vă faceți ce este bine unii altora.
7. Efeseni 4:32 - „fiţi buni unii cu alţii, miloşi... ”
8. Evrei 10:25 - acum este un text care s-a citit -
„Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult,
cu cât vedeţi că ziua se apropie.”
A fi în viețile unii altora pentru încurajare reciprocă este o necesitate în timpurile din urmă.
Gândiți-vă la motivul pentru aceasta.
Gândiți-vă la felul de cuvinte pe care Domnul Isus le folosește pentru a descrie stresurile și încercările
și necazurile și pericolele și persecuțiile din zilele din urmă și lăsați să vă cuprindă gândul ca,
pe măsură ce ziua se apropie, să nu neglijați a vă întâlni pentru încurajare reciprocă.
Știți, când eram copil, am auzit acest verset citat de 10 ori, nu, ci de 100 de ori, cu privire la
serviciile de duminica dimineața, certându-ne că nu eram la adunare regulat.
„Să nu părăsim adunarea noastră... ” - dar niciodată nu terminau versetul -... „ci să ne îndemnăm unii pe alții”
- cred că se întâmplă lucrul acesta în cadrul serviciilor de închinare, dar există ceva orizontal
unii față de alții ce nu se întâmplă acum în această sală, decât doar de la mine la voi, dar nu e ceva
ce faceți unii altora, și de aceea trebuie un cadru ca și acesta (grupuri mici) este foarte important.
9. Evrei 10:24 - „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.”
Mi-ar place să vorbesc mult la subiectul acesta despre viața mea, care e plină de recunoștință pentru
numărul de oameni care au venit în viața mea și m-au îndemnat să fiu mai aproape de Hristos.
Aș vorbi despre Noelle (soția mea) care mă îndeamnă să-mi iubesc copiii și părinții în vârstă așa cum trebuie.
Aș vorbi despre Ray Ortland, da, chiar vorbesc despre aceasta... Ray Ortland a fost primul pastor care m-a făcut
să mă îndrăgostesc de Biserica Domnului Isus Hristos - în 1968, plimbându-mă pe străzile din Pasadena,
ca tânăr logodit care doar voia să fie împreună cu Noelle (ea era în Wheaton, iar eu în Los Angeles),
și mă întrebam dacă exista vreun viitor pentru biserica locală. Ha, nu-i acesta lucrul cel mai stupid
pe care l-ați auzit? Ca și o furnică întrebându-se, „Există oare un Pământ?”
Și apoi, căsătorit cu Noelle în decembrie, mergând la Biserica din Lake Avenue și văzând duminică de duminică
dragostea acestui om radiind pentru oameni mi-a schimbat total vederea cu privire la Biserica lui Hristos
și cu privire la viitorul meu și cât e de bine să fii parte din Biserica lui Hristos, în ciuda
imperfecțiunilor ei!
Aș vorbi despre Tom Steller și cum 25 de ani de parteneriat m-a modelat atât de mult datorită felului său
unic de a se îngriji de oameni, care e atât de diferit de al meu.
Aș vorbi despre David Michael care mă îndeamnă să-mi iubesc copiii și despre David Livingstone, care mă
îndeamnă să-i iubesc pe cei pierduți, aș vorbi despre Brad și John și cum mă îndeamnă să-i iubesc
pe adolescenți, aș vorbi despre biografiile pe care le citesc și cum mă îndeamnă să iubesc națiunile
și despre Eric, care mă înflăcărează de fiecare dată când se roagă...
Acesta e felul cum trupul lui Hristos, în grup mare sau mic, trebuie să facă lucrurile.
Dumnezeu a rânduit să ne înflăcărăm nu doar fiind singuri cu Bibliile noastre, ci fiind împreună și
împreună cu Bibliile noastre.
10. Evrei 3:13 - „Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: "Astăzi", pentru ca
niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.”
Deci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, căci păcatul te amenință întotdeauna, amenință să te
împietrească și să te orbească.
11. Coloseni 3:16 - „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.
Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi... ”
Cuvântul „sfătuiți-vă” are un pic de tăiș, nu? Un pic de tăiș - „cred că nu prea vreau să fiu sfătuit...
Îndemnat da, dar sfătuit... ”
Și sunt împrejurări când trebuie să fiu și eu sfătuit - cineva trebuie să-mi stea în față și să-mi spună,
„N-o spune în felul acesta. N-ar fi trebuit să scrii așa.”
Am fost tras la socoteală pentru un articol în revista „Star” pe care l-am scris cu vreo 20 de ani în urmă.
N-o să vă spun nici măcar titlul, căci titlul e ce m-a făcut aproape să-mi pierd slujba.
Doi dintre diaconii noștri au stat cu mine în birou și au spus, „Ai buctat-o.”
E important pentru fiecare din noi - sfătuire, nu doar îndemnare confortabilă.
12. Efeseni 5:19 - acest verset e minunat. Un pic amenințător.
„Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din
toată inima laudă Domnului.”
Vorbiți între voi cu psalmi, cântări de laudă și cântări duhovniceşti.
Cum se întâmplă aceasta?
În 2 feluri: multe cântări, majoritatea celor pe care le-am cântat în seara aceasta, sau poate toate,
au fost adresate direct către Dumnezeu sau Domnul Isus.
Dar, ghici ce? Ne-am auzit unii pe alții făcând aceasta.
Ne-am auzit unii pe alții spunând cu inima, mintea, sufletul, spunând „Tu ești mare,” iar când alt
credincios te vede și te aude pe tine spunându-I lui Dumnezeu „Tu ești mare” prin cântare, se întâmplă
ceva care e foarte bine.
Sau poate fi în familie.
Voi fi onest - nu suntem mari cântăreți în familia Piper.
Am intervievat pe cineva pentru echipa de închinare din sud și l-am întrebat, cu privire la viața personală,
și am spus, „Copiii mei și soția mea, nu suntem chiar chemați să cântăm, dar cântăm când avem timpul de
închinare în familie - și cei din familia Piper cântă, poate nu chiar atât de regulat cum ar trebui, dar
o facem.”
Vă voi lansa o provocare absolut radicală - eu și Noelle am făcut lucrul acesta de câteva ori.
Cea de-a 37-a aniversare e aproape - cineva ne dă, sau poate noi mergem la ceva loc de cazare cu mic dejun
și cu ape liniștite și când ne trezim dimineața și ne aduc micul dejun, ai spune vreodată, „Hai să cântăm,
doar noi doi?”  Ai face vreodată aceasta? Noi am făcut-o.
E foarte ciudat...
și minunat, absolut minunat.
Ea poate cânta, iar eu pot cânta un pic.
Meditați la Efeseni 5:19 pentru familia voastră. Nu trebuie să fii un cântăreț foarte bun.
S-ar putea să-ți schimbe viața.
13. Romani 15:5 - „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte, unii faţă
de alţii” - adică să trăiți în armonie unii cu alții.
14.2 Corinteni 13:11- „îmbărbătaţi-vă... ”
O, cât e de minunat când un pastor vede ceva frumos cum ar fi un grup mic răspunzând la o criză sau
o pierdere. O, atunci când funcționează așa cum trebuie și când aceste grupe mici se adună în jurul
celui care are un soț în spital sau are un copil bolnav, și cumpără de mâncare, le curăță casa,
cumpără tot felul de lucruri și fac tot felul de lucruri pentru ei, iar oamenii sunt plini de recunoștință
față de Dumnezeu - e frumos, ni-L arată pe Domnul Isus.
Deci mângâiați-vă unii pe alții în timpul crizei.
15. Romani 15:14 - „sunteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sunteţi
în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.”
Aceasta e o biserică cu capul mare, într-un fel, cu tot felul de clase, cu multă explicare a Cuvântului,
oamenilor le place să gândească...
Aceasta trebuie să curgă și de la unii la alții, nu doar de la amvon la congregație.
Pe măsură ce crește cunoștința, dacă ai învățat ceva oarecare despre Dumnezeu, spune-i și altuia.
Îndreaptă și spre înafară atunci când vine la tine.
16. Romani 12:10 - „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”
17. Coloseni 3:13 - „Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, ... ”
Nu poți supraviețui ca biserică sau într-o căsătorie fără ceea ce se numește îngăduință.
Cu alte cuvinte, „Nu-ți place, nu vei schimba lucrul acesta niciodată, obișnuiește-te cu asta, suportă
lucrul acesta.”
Nu-i oare un lucru minunat că dragostea include îngăduință?
Îngăduință, pur și simplu a suporta ceva.
Sunt multe lucruri care nu-ți plac în această biserică, nu-i așa?
Suportă!
Sunt multe care nu-mi plac!
Suportă!
Nu cu reticență, cârtire, murmurând, ci doar suportă!
„Dragostea acopere o sumedenie de păcate.”
18. Coloseni 3:13 - dincolo de a suporta, „iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos,
aşa iertaţi-vă şi voi.”
Deci nu doar suportăm, ci atunci când există ofense reale, chiar reale, le lăsăm să treacă.
A suporta e ceva care s-ar putea să fie sau să nu fie păcat - tu crezi că e păcat, ei nu cred că e păcat.
Deci suporți.
Dar dacă se întâmplă o ofensă reală, un păcat real împotriva ta, atunci ierți.
Acesta e felul în care funcționează acest „unii pe alții.”
19. Iacov 5:16 - „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.”
Puține lucruri sunt mai umilitoare și mai vindecătoare decât a spune cuiva, „Îmi pare rău, am greșit.”
Faceți-o față de copiii voștri, taților, faceți-o față de adolescenții voștri.
Nimic nu strânge mai mult legăturile decât un tată care bate la ușă după ce a reacționat greșit,
se așează pe pat și spune, „N-ar fi trebuit să spun ceea ce am spus. Vrei să mă ierți?” unui copil
de 15 ani, sau de 9 ani.
Și într-un grup mic, puține lucruri vă vor lega mai mult decât mărturisirea păcatelor.
În final, 20.1 Petru 4:9 - „Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire.”
Motivul pentru care închei cu acesta e pentru că e foarte relevant pentru grupurile mici, căci majoritatea
acestor întâlniri se petrec în case. Nu toate, dar majoritatea se petrec în casele voastre.
Vrei să fii eliberat acum? Aș vrea să spun, „Să nu-ți fie rușine de apartamentul tău simplu și să nu fii arogant,
mândru sau îngâmfat cu privire la casa ta frumoasă. Ceea ce-I pasă lui Dumnezeu nu este mărimea
sau curățenia din apartamentul sau casa ta. Ce-I pasă lui Dumnezeu este dacă e deschisă și plină de dragoste.”
Acesta e singurul lucru de care-I pasă.
Soției mele îi place zicala, „Oamenii plictisitori locuiesc în case imaculate.”
Și probabil că lucrul acesta e adevărat.
Mă apropii de încheiere, privind la textele care au fost citite: Evrei 3:13 descrie efectul negativ
pe care trebuie să-l aibă îndemnarea, iar Evrei 10:25 descrie efectul positiv pe care trebuie să-l aibă.
Și le voi citi, apoi vom încheia.
Evrei 3:13 - „îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: "Astăzi", pentru ca niciunul
din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.”
Aceasta e ceva ce trebuie să evităm. Ne uităm unii la alții și știm că Satana, lumea și firea pământească
încearcă să ne împietrească și să ne amorțească, să ne orbească și ne surzească sufletele, iar noi
suntem în viața unii altora cu îndemnuri saturate de Cuvânt pentru a ține sufletul viu, sensibil, suplu,
care poate fi atins de Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu.
Apoi versetul 24 (am zis 25 înainte) din Evrei 10, partea pozitivă - „Să veghem unii asupra altora,
ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.”
Toți tindem să alunecăm înspre egoism și trebuie să fim îndemnați în mod repetat să iubim.
Deci fac apel la toată Biserica Betleem, fac apel la toată Biserica, ca și unul din pastorii voștri
care va trebui să dea socoteală într-o zi dacă am făcut ce trebuia pentru a îngriji sufletele voastre,
fac apel la voi: Vreți să ne ajutați, luând în serios planul nostru de a face disponibile aceste grupuri mici
și să vă rugați cu privire la a vă alătura unuia sau a crea unul?
Avem nevoie de mult mai multe decât sunt aici, ca 1700 de membri înregistrați să fie incluși.
Vorbesc adolescenților și octogenarilor, vorbesc celor necăsătoriți și celor căsătoriți, vorbesc bărbaților
(care cred că nu au nevoie de așa ceva) și femeilor, vorbesc bebelușilor în Hristos, care sunt nou-născuți
și știu că au nevoie de aceasta și vorbesc creștinilor veterani de 50 de ani care cred că deja au depășit
faza aceasta. Toți avem nevoie să fim în relații în a căror context se întâmplă ce scrie în versetul 25:
„Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii,
şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.”
Vă rog luați acest pliant. Ultima foaie se poate rupe așa și puteți completa acolo grupul în care
ați dori să fiți incluși sau să fiți în contact cu ei.
Rugați-vă împreună cu mine cu privire la aceasta, campusul de nord și cel din centru.
Haideți să ne rugăm.
Tată ceresc, sunt atât de multe motive pentru care ne-ai chemat să fim în viețile unii altora.
Ceea ce eu datorez altor credincioși pentru îndemnare către Tine și la dragoste, este incalculabil
și-Ți mulțumesc pentru aceasta.
Nu lăsa ca nimeni să piardă această binecuvântare, Te rog în Numele Domnului Isus.
Amin.