Adevărata tăiere împrejur

                                            Romani 2:25-29

       „Tăierea împrejur, negreșit, este de folos, dacă împlinești Legea, dar, dacă tu calci Legea, tăierea împrejur ajunge netăiere împrejur.

          Dacă deci cel netăiat împrejur păzește poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ca o tăiere împrejur?

          Cel netăiat împrejur din naștere, care împlinește legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii și tăierea împrejur?

           Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.

           Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.”

            Omul a fost creat de către Domnul Dumnezeu, după chipul și asemănarea Sa. Dar în urma păcatului neascultării omul, a rămas doar cu „chipul” lui Dumnezeu, pierzându-și „asemănarea”. De aceea el trebuie să se lupte cu păcatul, să facă voia lui Dumnezeu, împlinind toată Legea ca să redobândească asemănarea Sa. Pentru aceasta, Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul în lumea noastră, ca să ne fie exemplu și model de viață sfințită și primindu-l pe El înăuntrul inimii, ni se socotește tăiere împrejur și neprihănire.

            Circumcizia, sau tăierea împrejur fusese instituită de către Însuși Dumnezeu, încă de pe vremea lui Avraam, strămoșul iudeilor. Tăierea împrejur, era un semn al legământului lui Dumnezeu cu Avraam și cu urmașii, urmașilor săi (Geneza 17:9‑14; Fapte 7:8).

            Acest semn era o dovadă exterioară, într-un fel vizibilă, a legământului sacru făcut de către Domnul Dumnezeu cu omul. De asemenea era și o garanție în baza căreia Avraam împreună cu urmașii săi erau separați de lume.

           Prin urmare, adevărata tăiere împrejur, înseamnă, pus deoparte pentru Dumnezeu, separat de lume…

         De asemenea, cei ce aveau „semnul” acesta în carne, erau beneficiarii binecuvântărilor și ale făgăduințelor lui Dumnezeu.

            De ce le era frică Iudeilor de Lege și o păstrau doar ca o amintire a ieșirii părinților lor di Egipt? Pentru că Legea le descoperea păcatul. Tot așa cum astăzi când suntem sub dispensațiunea Harului, Duhul Sfânt descoperă lumea de păcat și din pricina aceasta, cei mai mulți creștini se feresc de umplerea, sau botezul cu Duhul Sfânt.

            După întâlnirea cu Domnul Isus și după convertirea sa, Pavel, el însuși provenind din această partidă îngustă a fariseilor, a înțeles ce înseamnă să fii tăiat împrejur în carne, dar să nu împlinești Legea.

           Versetul 25b: „…dacă tu care ești tăiat împrejur, calci Legea (adică o ignori și nu o împlinești), tăierea ta împrejur ajunge ca netăiere împrejur, adică fără valoare înaintea lui Dumnezeu”.

            Ce însemna lucrul acesta? Însemnă că, având doar semnul exterior și neavând Legea în interior, asemenea om are doar „o formă” de apartenență la poporul lui Dumnezeu. Am putea spune că un asemenea om este credincios doar cu numele.

            Dacă traducem lucrul acesta astăzi la noi, este același cu faptul de avea doar semnul exterior (declarația), că ești credincios, dar nu împlinești Cuvintele lui Dumnezeu; înseamnă că ai doar o formă de evlavie. (Ai doar „chipul” lui Dumnezeu, fără „asemănare”).

       Apostolul Pavel nu lasă loc de amăgire. Semnul în sine (tăierea în carne) nu te mântuiește. Degeaba ești circumcis dacă nu împlinești Legea lui Dumnezeu.

          Sau, dacă venim din nou la noi, degeaba ești botezat, degeaba ai trecut printr-un baptistier, degeaba ai o Biblie în casa ta, dacă nu urmezi calea lui Cristos. Să fii creștin doar pe dinafară, să ai un botez, să fii trecut în Registrul unei Biserici, nu are nici o valoare înaintea lui Dumnezeu, dacă nu ți-ai „tăiat” împrejur inima și dacă nu ți-ai schimbat modul de viață; dacă nu ți-ai schimbat felul de vorbire, sau dacă nu împlinești voia lui Dumnezeu, scrisă în Cartea Legii, în Biblie, ești „lângă” Împărăție, sau așa cum îi spune Domnul Isus fariseului: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Marcu 12:34.

        Dar ce folos să fii lângă Împărăție, dacă nu ești în interiorul ei? Ce folos să ai Scriptura, Legea lui Dumnezeu, dacă nu-L ai pe Isus ca Domn și Mântuitor? Nu-ți folosește la nimic…

         De aceea, apostolul încearcă să-i convingă pe iudeii care îi stăteau împotrivă, de faptul că o tăiere împrejur nu îl ajută cu nimic pe om, în ceea ce privește legătura lui cu Dumnezeu, dacă nu împlinește toată Legea și dacă nu rămâne conectat permanent, cu Singurul Dumnezeu adevărat.

          Tot așa cum, dacă ai o Biblie, sau un Nou Testament în casă, fără să Îl primești pe Isus ca Domn și Mântuitor al tău, nu are nici o valoare în ceea ce privește mântuirea ta.

         Pe unii decedați, familia îi îngroapă cu certificatul de botez, sau cu Biblia lângă ei, crezând că în felul acesta, vor dovedi la „trecerea” în veșnicie că au fost pe la Biserică și vor fi primiți astfel în „sânul” lui Avraam.

            Este o înșelăciune a celui rău!

            Domnul nu este impresionat de biblioteca noastră bogată, de faptele noastre, sau de felul cum arătăm pe dinafară, pentru că El nu caută la fața omului, nu se uită la rasa din care faci parte, dacă ești negru sau alb.

         Dumnezeu doreşte să vadă la noi sinceritatea şi curăţia care izvorăsc din lăuntrul inimii. Pentru că acolo se produce adevărata tăiere împrejur, în „duhul” omului. Numai printr-o „tăiere” adevărată a inimii împrejur omul recapătă „asemănarea” cu Domnul.

            Ba, mai mult, apostolul sugerează faptul că, numai cei care combină, sau manifestă semnul interior al inimii cu harul exterior, care vine de sus, vor avea parte de laudă din partea lui Dumnezeu, chiar dacă nu vor primi aprecieri din partea oamenilor.

           Poate că oamenii te vor batjocori pentru că L-ai primit pe Isus în inima ta, dar Domnul se va bucura și te va numi „Iudeu” adevărat. Ce înseamnă a fi iudeu adevărat? Înseamnă în traducere: adevărat închinător al lui Dumnezeu.

           În cei douăzeci de ani în care am fost învățător la cateheză, am întâlnit tineri care mi-au spus că familia nu-i mai primește acasă pentru că s-au pocăit.

            Unii erau studenți veniți de la țară. Îmi aduc aminte de o studentă la medicină care îmi spunea că părinții ei nu mai vor să audă de ea.

          Aceasta este lumea! Dar Domnul Isus ne cheamă să ieșim din lume, ca să-I fim plăcuți lui Dumnezeu.

            Prin tradiție, iudeii știau că simplu motiv al nașterii, sau cunoașterea teoretică a Legii și practicarea tăierii împrejur după Lege, deveneau favoriții lui Dumnezeu și judecători ai neamurilor.

           Pavel le scrie iudeilor din Roma și nu numai lor, contrariul, și spune așa în versetul 27: „Cel netăiat împrejur din naștere, care împlinește Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii și tăierea împrejur?”

            Iudeii țineau foarte mult la semnul exterior, la tăierea împrejur, dar pe dinăuntru erau goi: fără Cristos. Și fără Cristos în inimă, rămâi doar cu forma, cu „chipul”, dar nu te poți asemăna cu Dumnezeu.

            Domnul Dumnezeu să ne dea înțelepciune!