Ce urmează?

                                                    Romani 3:9-11

            „Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toți, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,

după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.

         Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.”

            Sunt multe lucruri importante și necesare în viața unui om.

Este important să lucrăm ca să ne câștigăm pâinea cea de toate zilele, este important să ne îngrijim cu mare atenție de trupul acesta vulnerabil la boli și suferințe; dar cel mai important lucru pe care putem să-l facem în vremea aceasta și de care avem mare nevoie în timpul care ne-a mai rămas până la „plecare”, este să ne apropiem mai mult de Domnul.

            Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât Îi simți mângâierea și Îi auzi glasul gingaș care îți spune: te iubesc...

        În Psalmul 46:10 Duhul Sfânt ne spune clar: „Opriți-vă și să știți (recunoașteți, înțelegeți), că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”

           Astăzi, mulți oameni, cu oarecare influență, se erijează în stăpâni și vor să conducă lumea întreagă.

            Mulți alții sunt epuizați și stresați pentru că nu știu în cine să se încreadă și de cine să se alipească pentru că nu-L cunosc pe Dumnezeu.

            În asemenea vreme pe care o parcurgem, pe lângă întrebarea adresată de apostol în textul de mai sus, vin și eu cu una: Ce este de făcut, fraților?

          Cum și ce trebuie să facem pentru ca să ne liniștim sufletele și să ne ducem mântuirea până la capăt, așa cum ne spune Scriptura: „în liniște și odihnă?”

            Răspunsul este acesta: Numai petrecând timp cu Dumnezeu pentru a-L cunoaște în intimitate, învățând să-I auzim și să-I ascultăm vocea blândă putem să ducem o viață tihnită și liniștită.

 Dacă asculți oamenii, nu vei ști încotro să o apuci, pentru că unii strigă: jos, alții strigă: sus…

            Numai stând lângă Domnul învățăm să fim liniștiți pe dinăuntru și să rămânem în acea stare de pace și liniște pe care o dă El, prin Duhul sfânt.

            Sunt oameni care aleargă astăzi de la un lucru la altul, pentru că nu știu cum să-și ordoneze gândurile și nu știu cum să fie liniștiți în inimile lor.

          Am ajuns la concluzia că, atâta timp cât ne oprim din alergare înaintea lui Dumnezeu, nu este chiar așa de complicat să ducem o viață pașnică și fericită, lipsită de trudă și epuizare.

            Totul este să vrem să învățăm, să găsim și să ascultăm chemarea Domnului nostru: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă... învățați de la Mine caci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Matei 11:28.

           Dacă ne uităm în urmă în Epistola către Romani, observăm că rând pe rând, apostolul Pavel descoperă nelegiuirea neamurilor și deopotrivă, ne arată fățărnicia iudeilor.

            De aceea, el vine și adresează o întrebare: „Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei?”

            Ar trebui să luăm în mod personal această întrebare și pe măsură ce studiem mesajul apostolului către iudeii din Roma, să ne cercetăm pe noi înșine, să vedem în ce stare duhovnicească suntem și ce relație avem cu Dumnezeu.

          Am văzut cum sunt cei ce nu Îl cunosc pe Domnul de aproape, am văzut de asemenea cum sunt evreii care pretind ca Îl cunosc pe Dumnezeu, dar nu împlinesc Legea. Cu toții au doar „forma” de evlavie!

          Acum să încercăm să răspundem la întrebarea: „Suntem noi mai buni decât iudeii care au doar „forma” dar fără „asemănare” cu Dumnezeu?”

            Pentru că dacă ai numai o formă de evlavie și doar declarația exterioară că aparții lui Dumnezeu, dar nu te asemeni cu Cristos, nu poți să spui că ești mai bun, decât iudeii, sau decât grecii.

            Așa este și răspunsul lui Pavel care vine imediat după întrebare.

         „Nicidecum! Nici noi nu suntem mai buni! Fiindcă am dovedit că toți, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.”

            Pavel, apostol al Domnului, descoperă foarte clar faptul că nu este nici unul, nici Iudeu, nici Grec, nici altul dintre neamuri care să nu aibă păcat. Unul singur a trăit fără păcat în lumea aceasta: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ca Fiul omului.

          De la căderea lui Adam în neascultare, toți oamenii s-au abătut de la calea lui Dumnezeu și au urmat propriul lor drum, așa că „nimeni nu este neprihănit, nici unul măcar”.

            Apostolul Ioan spune în prima sa Epistolă 1:8 „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi.”

            Să fii un om neprihănit înseamnă să crezi în Dumnezeu cu toată inima ta, să Îl primești pe Isus, Fiul ca Domn al inimii tale și trăiești în conformitate cu Legea lui Dumnezeu.

            De data aceasta, sau în Noul Testament, Dumnezeu nu ne mai cere să împlinim Legea ceremonială (ea a fost împlinită la cruce unde Mielul lui Dumnezeu a fost jertfit o dată pentru totdeauna, pentru cei păcătoși), ci ne cere să împlinim Legea dragostei divine.

            1 Ioan 2:4 „Cine zice: „Îl cunosc” și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el.” Iar în altă parte scrie: „Cine nu iubește, nu este din Dumnezeu…”

            Legea veche, după cum spune apostolul în versetul 20 descoperă păcatul, dar nimeni nu este socotit neprihănit împlinind-o.

           Legea, despre care Iudeii credeau că îi va mântui, tocmai aceasta îi condamnă, pentru că Legea, aducea cu sine cunoștința deplină a păcatului; de aceea trebuiau să sacrifice atâtea animale, ca prin sângele vărsat să fie absolviți de păcat.

       Prin împlinirea Legii vechi, sau împlinind Legea ceremonială, păcatele omului erau ascunse, erau acoperite de sângele animalelor. În schimb, Legea nouă, cea a Harului divin, împlinită de Isus Cristos la cruce, șterge, spală orice păcat în sângele Său și nu mai iese la iveală.

            Ce este de făcut, fraților?

          Să ne apropiem cu toată ființa noastră de crucea Domnului Isus. Și când vorbesc de crucea Sa, vorbesc de suferințele de batjocora, de moartea Mielului lui Dumnezeu, pentru că numai apropiindu-ne de El, ne vom găsi liniștea, pacea, iertarea, eliberarea de păcat, mântuirea și bucuria vieții de acum dar și a celei din veșnicie.

            Dumnezeu să ne binecuvânteze!