„Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig.” (Filipeni 1:21)

Multe pot fi spuse despre viață, despre a trăi. Omul lui Dumnezeu prin afirmația despre sine de mai sus ne provoacă să ne gândim pentru ce trăim. Posibilitățile de a-ți trăi viața sunt nelimitate. Unii trăiesc exclusiv pentru ei înșiși, alții își dedică viața familiilor lor; unii trăiesc pentru cariera profesională, alții își dedică viața întreagă plăcerilor. Pentru tare mulți viața nu are nici o semnificație deosebită, o trăiesc de pe o zi pe alta, duși de împrejurări când într-o parte când într-alta.

A. „a trăi este Hristos”

Pavel, apostolul neamurilor, cum se definește la un moment dat, afirmă că pentru el a trăi înseamnă Hristos. După Scriptură a fi creștin înseamnă în primul rând a trăi pentru Hristos, pentru Dumnezeu. Iată cum înțelege Apostolul Pavel acest lucru: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe Sine însuși pentru mine”, și „... eu calc pe urmele lui Hristos”.  (Galateni 2:20; 1Corinteni 11:1) Mă gândesc că, dacă suntem creștini și nu putem spune justificat „trăiesc pentru Hristos”, cel mai probabil pretențiile noastre sunt false. Mai mult, după Noul Testament viața nici nu este viață fără Hristos, ci moarte. (Efeseni 2:1-10)

  W. J. O. în Studiul la Epistola către Filipeni scrie: „Dar »Hristos este viața mea« nu este același lucru cu »viața pentru mine este Hristos«. Vezi tu diferența? Hristos este viața mea poate spune orice copil al lui Dumnezeu, chiar dacă este de zece minute născut din nou. Însă »viața pentru mine este Hristos« înseamnă: în fiecare zi viața are pentru mine un singur conținut nou, și anume Isus Hristos. Când mă scol este: Hristos, ce vrei să fac astăzi, cum Te pot proslăvi? Când merg la culcare mă plec înaintea Lui și spun: Doamne, ce a fost viața mea pentru Tine astăzi? Întrebăm noi așa pe Hristos în toate lucrurile? Noi nu suntem în închisoare și probabil nici nu avem împotrivire din partea fraților falși. Noi nu suntem prigoniți așa cum este apostolul Pavel aici. Pentru noi ar trebui să fie cu atât mai mult valabil: »Viața pentru mine este Hristos«. Cât de des se vede cât de săraci suntem noi. Aproape că nu îndrăznim să mărturisim vecinilor noștri că Hristos este viața noastră. Cum putem noi atunci mărturisi întregii lumi, așa cum face Pavel în această scrisoare, că »viața pentru mine este Hristos! «? El spune totodată: numai El este important în viața mea. Toate celelalte au dispărut. Da, Pavele, dar sunt atâtea lucruri frumoase în viață, pe care le putem savura, care nu sunt rele în ele înșile. Da, așa este, spune Pavel, știu aceasta. Dar dacă ai ști cine este Domnul Isus, atunci nu ai spune aceasta; atunci ai ține departe de tine tot ceea ce este în afara Lui, ele nu vor mai avea nici-o valoare pentru tine. Deseori credincioșii pun întrebarea: avem voie să facem aceasta, sau aceea? Ce întrebări sărăcăcioase sunt acestea! Ce dovadă a slăbiciunii vieții noastre spirituale! Pavel spune: viața pentru mine este Hristos. Și ce este moartea? O, moartea nu este pentru mine numai încheierea unei vieți fericite, ea este un câștig. Este chiar mai mult decât viața. Dacă viața mea este cu Hristos, atunci moartea mea este mult mai intimă »cu Hristos«. Căci dacă mor merg la Hristos în Paradis, iar dacă trebuie să rămân în trup, pentru mine se merită.”

Nicolae Moldoveanu povestește: „Sundar Singh, credincios indian fidel Domnului său, vizita odată Anglia. La Universitatea din Cambridge, un profesor de studiu comparat al religiilor îl întreba: „Puteți să-mi explicați ce ați găsit dumneavoastră nou în creștinism, pe care nu l-ați avut în vechea dumneavoastră religie?”

„Domnule profesor, eu am găsit pe Scumpul meu Domn Isus.”

„O, da! înțeleg, continuă profesorul, dar ce principiu, ce nouă filozofie ați descoperit dumneavoastră în creștinism?”

„Ceea ce am găsit, repetă Sundar, este Scumpul meu Domn Isus.”

B. „a muri este un câștig”

Atunci când venim în lume primim la pachet darul vieții și povara morții. Când trăiești o viață egoistă, fără Hristos, moartea devine o povară, un examen de netrecut. Pentru cel credincios însă moartea este un câștig. Un câștig? ... Hristos cel care a câștigat lupta cu moartea spune: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi”. (Ioan 11:25) Credința autentică însemnează să crezi afirmațiile Fiului lui Dumnezeu și să te bizui pe ele. Promisiunile lui Hristos îl umplu pe cel credincios de speranță chiar și în fața morții. „A muri” pentru el înseamnă mai presus de orice „a fi împreună cu Hristos pentru totdeauna”. (Filipeni 1:23) Pavel nu este un posac ursuz, un pesimist dezamăgit de viață, care nu a experimentat deloc bucurii, și care spune: „cu cât se termină totul mai repede cu atât mai bine”. Apostolul este tipul de creștin matur care știe că lumea de dincolo este superioară lumii de aici, și că este mai de dorit. El știe că odată ajuns acolo se termină cu ispitele, cu osteneala, cu lacrimile. Din perspectiva aceasta plecarea din lume nu poate aduce decât câștig. Atitudinea omului în fața  morții este cel mai edificator test cu privire la autenticitatea credinței cuiva. S-ar putea să spui: „Sunt creștin, mărturisesc cu un botez, frecventez biserica cutare, ... ” Dacă însă tremuri în fața morții, dacă nu tânjești  înlăuntrul tău după veșnicia cu Hristos, nu este în regulă. O verificare, poate chiar mai mult, o schimbare, sunt absolut necesare.

W. McDonald scrie: „Iată, așadar, esența filozofiei de viață a lui Pavel: El nu trăia pentru bani, faimă sau plăceri. Țelul vieții lui era să-L iubească, să I se închine și să-L slujească pe Domnul Isus. El dorea ca viața lui să fie aidoma vieții lui Cristos. El dorea ca Mântuitorul să-Și trăiască viața prin el. A muri este un câștig, pentru că a muri înseamnă a fi cu Cristos și „ca El" pe veci. Înseamnă a-L sluji pe El cu o inimă ce nu mai păcătuiește, cu picioare ce nu se mai abat de la calea cea dreaptă. În mod obișnuit, nu considerăm moartea un câștig. Trist e că azi pare să ne domine concepția: „a trăi e un mare câștig pe acest pământ iar a muri înseamnă a pierde acest câștig.” Dar, arată Jowett: „Pentru apostolul Pavel, moartea nu era o trecere sumbră, în care tot ce avem noi mai de preț putrezește și se strică dintr-odată, ci un loc de dulce tranziție, «o cale acoperită, ce conduce spre lumină»”