„... Privește liniștit minunile lui Dumnezeu!” (Iov 37:14)

Fiziceanu german Albert Einstein, poate cel mai mare savant al secolului douăzeci, spunea: „Există doar două moduri de a-ți trăi viața: unul ca și cum nimic nu e un miracol, altul ca și cum totul e un miracol”. Creștinii sunt din a doua categorie. Pentru un om a cărui minte a fost deschisă, totul este un miracol.

A. Să luăm de exemplu Persoana lui Dumnezeu. El, infinit și perfect, să relaționeze cu niște ființe atât de limitate și defecte ca noi oamenii. Nu este un miracol? Mai mult, se ocupă cu altruism chiar și de cei care Îl înjură sau Îi neagă existența cu vehemență. Și mai mult, Dumnezeul infinit se reduce la un embrion în pântecele unei fecioare, se dezbracă de divinitatea Sa și vine în lume ca și om, pentru a fi umilit și pus pe o cruce de cei pe care-i iubește. Ce minune! ...

B. Să medităm puțin la creația lui Dumnezeu. Cât de mult a crescut în ultima vreme cunoașterea! Cu toate acestea, nimeni nu poate da un răspuns ultim cu privire la ce este viața. Viața este un mister și un miracol în același timp. Până de curând am privit la animale ca la niște făpturi neînsemnate. Acum înțelegem că, chiar și animalele cele mai mici au un limbaj al lor și o înțelegere a sinelui. Știm deasemenea că și plantele comunică între ele și se ajută reciproc prin unirea pe care o realizează folosindu-se de rădăcini. Dar ce ziceți de pietre? Domnul Dumnezeu a cerut evreului: „Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îți vei pune dalta în piatră, o vei pângări. Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui”. (Ex. 20:25-26) Multă veme m-am întrebat de ce Dumnezeu vorbește despre pietre și despre altar ca despre niște ființe vii. Acum știm că și materia are însușirile ei, pe care omul le folosește în tehnologie bunăoară. Unii oameni de știință sunt uimiți de proprietățile ”pietrei” și se întreabă dacă nu cumva poate deveni periculos pentru viitor să te folosești de proprietățile ei oricum. Crecetătorul Manuel Cebrian de la Institutul Max Planck spune: „Dar există mașini care îndeplinesc anumite sarcini importante în mod independent, fără ca programatorii să înțeleagă pe deplin cum au învățat-o. Prin urmare, se pune întrebarea dacă acest lucru ar putea deveni la un moment dat incontrolabil și periculos pentru umanitate”.

C. Să ne gândim la viața de zi cu zi. Un medic mărturisea: „Sunt uimit. Adesea, lucruri care ar trebui să se întâmple 100%, nu se întâmplă. Iar lucruri care ar trebui să nu se întâmple 100% după legile naturii, totuși se întâmplă”. Este nebun acela care se consideră de-o seamă cu apostolii Domnului, și încă și mai mare nebun cel care susține că Dumnezeu a încetat a face minuni. Existența este plină de mistere pentru om, nu și pentru Dumnezeu. Astăzi știința a ajuns în punctul în care orice savant onest, indiferent de disciplină, este uluit. Unde începe și unde se termină universul? Unde începe și unde se termină viața? ...

D. Să privim la Biserica lui Hristos. Cum de a reușit o mică sectă de iudei să cucerească lumea? Vreme de mii de ani, împărați și generali puternici și-au propus să nimicească Biserica Domnului. Cezari veroși, în urma campaniilor furibunde de exterminare a creștinilor, au pus să se bată monede cu inscripția: „Fiincă s-a stârpit creștinismul”. Cu toate acestea astăzi creștinismul este religia dominantă în lume. Cum explici acest miracol? Poetul răspunde: „Noi n-avem nici colți, nici gheare, nici venin otrăvitor, / Dar avem cu noi o taină: un Păstor!”

Domnul vine la suferindul și supăratul Iov pentru a-i deschide mintea: „Iov, ia aminte la aceste lucruri! Privește liniștit minunile lui Dumnezeu! ... ” După care îl face atent la actul creației, la fenomenele naturii, la existența păsărilor și aninalelor, la micimea omului în comparație cu Creatorul său. Iov este copleșit: „Da, am vorbit, fără să el înțeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine și pe care nu le pricep”  (Iov 42:3b) Misterul și miracolul care ne înconjoară la tot pasul ar trebui să ne umple de admirație față Dumnezeu...