Mântuirea prin credință

                                              Romani 3:21-24

            „Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre - ea mărturisesc Legea și Proorocii și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Cristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.

            Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”

            Am văzut în lecțiile precedente, cercetând Epistola lui Pavel către iudeii din Roma, că Domnul Dumnezeu îi vede pe toți oamenii păcătoși, fie iudei, fie neamuri; nimeni nu este neprihănit înaintea Lui.

            În textul de astăzi cuvântul sfânt ne descoperă că înaintea lui Dumnezeu putem fi socotiți neprihăniți, doar prin har, anume prin credința în Cristos Domnul.

            Efeseni 2:8. „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.”

        Nimeni nu se poate socoti neprihănit prin semnele exterioare: tăierea împrejur, cunoașterea Legii lui Dumnezeu, declarații religioase, prin fapte, sau ritualuri.

          Desigur, Legea și proorocii au avut un rol foarte important în descoperirea relației omului cu Dumnezeul nevăzut, pentru că împlinind-o își vedea starea de păcat și neputința eliberării prin străduințele și prin puterea lui.

            Împlinind Legea, omul se punea în acord cu voința lui Dumnezeu și prin aceasta își arăta credincioșia față de Creatorul și Salvatorul...

            Apostolul Pavel arată că nesupunerea față de Lege și împlinirea ei doar parțial, nu îl absolvă pe om de păcate, de aceea a fost nevoie de o jertfă mai mare decât aceea ceremonială.

         Chiar dacă neprihănirea dată de către Dumnezeu a fost promisă mai dinainte, prin profeți și Lege, iudeii care ar fi trebuit să o împlinească, s-au dovedit neputincioși și neloiali lui Dumnezeu.

          De aceea era nevoie de o jertfă mai sfântă, mai curată adusă o dată pentru totdeauna, pentru ca omul să poată fi salvat, mântuit.

         Pavel, apostol al Domnului, scrie în versetul 21 adevărul care este valabil și în zilele noastre și până când „ușa harului” se va închide: „Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege… anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Cristos, pentru toți (Iudeu, grec, român…) și peste toți cei ce cred în El.”

   Însă, doar credința în sine nu este îndeajuns pentru a ajunge la desăvârșire, (și dracii cred, dar se înfioară), tot așa cum tăierea împrejur, fără împlinirea Legii nu îți mântuia sufletul.

            Credința în Jertfa Domnului Isus trebuie să fie însoțită de faptele credinței și de o umblare zi de zi în Calea adevărului.

            Efeseni 2:10 „Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Cristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

            Credința în Domnul Isus Cristos, produce „tăierea împrejur a inimii”, izvorul din care pornesc toate celelalte fapte ale credinței.

            Neprihănit înseamnă cel care este fără prihană, fără păcat, fără vină, curat, nepătat; dar după cum spune apostolul în versetul 23, nu există om fără păcat; toți sunt păcătoși și lipsiți de slava lui Dumnezeu, dacă nu sunt în Cristos.

            Dacă nu-L primești pe Domnul Isus, Cel jertfit și înviat, în inima ta ca Mântuitor, ești socotit înaintea lui Dumnezeu vinovat, necurat, fărădelege, mort în păcate.

            În Galateni 3:23-25 cuvântul Domnului ne spune foarte clar: „Înainte de venirea credinţei, prin auzire”, noi eram sub paza Legii, „închişi” pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.

 Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Cristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa (după ce am primit credința dată o dată pentru totdeauna sfinților), nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.

            Nu mai suntem sub Legea veche, cunoscută ca Legea lui Moise, chiar dacă ea nu este desființată, ci suntem sub o Lege nouă dată prin Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos: Legea harului. Legea milei, a îndurării, a dragostei divine, pe care de asemenea trebuie să o împlinim, altfel „tăierea împrejur a inimii”, nu are nici o valoare.

            Neprihănirea nu este de vânzare și nu o poți cumpăra cu aur și argint; ea este atât de scumpă încât numai Dumnezeu din cer, a avut prețul pe care l-a plătit pentru sufletele noastre, prin jertfa Fiului Său Preaiubit.

            Isaia 53:4-5. „Totuși El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.”

            Neprihănirea nu poate fi socotită ca un moment din viață, când l-ai primit pe Isus în inima ta ca Domn, ci este o stare permanentă pe care o trăiești prin credința în Domnul ca Mântuitor și rămânerea în El.

            Nu întâmplător apostolul ne poruncește în Epistola către Filipeni 2:12-13 „Astfel dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult, acum în lipsa mea.

            Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.”

            În concluzie, apostolul ne descoperă câteva adevăruri legate de neprihănirea noastră înaintea lui Dumnezeu.

           Ea, neprihănirea a fost promisă prin profeții care au existat înainte de jertfa Domnului Isus, prin tăierea împrejur și împlinirea Legii.

       La cruce, neprihănirea fost oferită omului în Dar, fie iudeu, fie grec, sau altă naționalitate în Jertfa Domnului Cristos.

            El a plătit pentru păcatele noastre cu viața Lui. Neprihănirea, poate să fie primită doar prin credința în Jertfa Domnului și este o stare de care beneficiem doar urmându-L pe Cristos Domnul. Adică urmând exemplul primilor creștini care: „stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”.

            „Altfel, degeaba ați crezut!”

            Desigur nu este cazul nostru, pentru că ne străduim din toată inima să-L urmăm pe Isus, Mântuitorul sufletelor noastre.

         Dumnezeu din cer să ne ajute pe toți, să ducem biruitori mântuirea cu frică și cutremur până la capăt.