Pilda lui Avraam

                                                Romani 4:1-3

            „Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam?

          Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

         Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

            În acest capitol, Pavel apostol al Domnului, ne pune înainte exemplul lui Avraam prin care ne ilustrează trei adevăruri fundamentale cu privire la neprihănirea care se primește prin credință.

            Primul adevăr este faptul că neprihănirea nu se primește prin fapte. Versetul 2 „Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.”

            Mântuirea nu se „câștigă” prin faptul că ești născut din părinți credincioși, nici prin merite speciale. De asemenea, mântuirea nu se „câștigă” prin fapte și nici nu se poate cumpăra cu bani.

            Cine are urechi, să asculte și să ia seama!

          Chiar dacă ți-ai da tot venitul lunar, sau ți-ai da toată averea și să umbli în zdrențe, prin faptele acestea, nu poți câștiga mântuirea.

            Efeseni 2:9 „Nu prin fapte ca să nu se laude nimeni.”

     Al doilea adevăr este faptul că Avraam nu a fost socotit neprihănit în urma tăierii împrejur.

         Versetul 10 „Dar cum i-a fost socotită, neprihănirea? După sau înainte de tăierea împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.”

            Știm din prima Carte a Scripturii, Geneza…faptul că pentru prima dată Domul îi cere lui Avraam și urmașilor săi, tăierea împrejur ca semn al apartenenței la Dumnezeu. Tăierea împrejur era semnul că Avraam și urmașii săi, erau puși deoparte pentru Dumnezeu. Aparțineau lui Dumnezeu!

            Însă, înainte de aceasta, Avraam l-a ascultat pe Dumnezeu când i-a zis Geneza 12:1: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vină în țara pe care ți-o voi arăta.”

       Al treilea adevăr este faptul că Avraam a fost socotit neprihănit prin credința în Dumnezeu, urmată de fapte. Pentru că o credință fără fapte este moartă.

          Avraam a ascultat, a crezut, a urmat chemarea lui Dumnezeu, a ridicat altare și a adus arderi de tot de aceea L-a socotit neprihănit.

            Efeseni 2-8 „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”

          Scriptura ne descoperă prin aceste trei adevăruri, faptul că nu semnul exterior (tăierea împrejur), nici faptele oricât de mari și multe vor fi, i se socotesc omului ca neprihănire. Mai degrabă prin semnele interioare: „tăierea împrejur a inimii”, din care izvorăsc: bunătatea, credincioșia, ascultarea de Dumnezeu, sunt socotite ca neprihănire.

        Domnul Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam, cerându-i să-l aducă jertfă pe singurul lui fiu, pe Isac. Avraam, spune cuvântul sfânt, a ascultat pe Dumnezeu și de data aceasta și a primit din partea lui Dumnezeu o mare răsplătire…

            „Pe Mine Însumi jur”, zice Domnul, „pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult”. (Geneza 22:16,17).

            Nu întâmplător, Domnul Dumnezeu ne-a lăsat pe paginile Scripturii acest exemplu de încercare a credinței și ascultare a lui Avraam, pentru că prin ascultare și încredere în făgăduințele lui Dumnezeu, suntem socotiți neprihăniți.

            Cu siguranță, lui Avraam, nu i-a fost ușor să „jertfească” pe altar, pe singurul său fiu, pe Isac, dar a ales să asculte și să se supună înaintea Dumnezeului cerului și al pământului, într-o vreme și într-un mediu în care oamenii erau idolatri(chiar cei din familia lui), și se închinau dumnezeilor făcuți de mâini omenești.

           Gestul lui Avraam nu L-a surprins pe Dumnezeu, pentru că El cunoaște toate lucrurile, chiar și gândurile oamenilor, dar S-a bucurat foarte mult de ascultarea și credința lui Avraam, de aceea   l-a binecuvântat și l-a făcut o binecuvântare pentru toți urmașii săi.

          Uitându-ne la pilda lui Avraam am putea spune că, mai presus de orice altceva și chiar înainte de oricare alt lucru, trebuie să căutăm fața Domnului și să facem voia lui Dumnezeu.

           O inimă tăiată împrejur tânjește de dor după Dumnezeu. Psalmul 27:8 „Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Fața Mea!” Și Fața Ta, Doamne, o caut.”

           Istoria, sau pilda lui Avraam ca și întreaga Scriptură de altfel, a fost scrisă pentru învățătura noastră, dar și ca o hrană spirituală care ne ține în viața de credință. Romani 15:4.

            Dumnezeul care i-a socotit lui Avraam neprihănirea prin credință, cu siguranță, ne va da și nouă harul să fim neprihăniți prin credința în Isus Cristos, Fiul jertfit pentru păcatele noastre și înviat din morți, după Scripturi. Versetele 23-24 „Dar nu numai pentru el este scris că i-a fost socotită ca neprihănire.”

          Ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morți pe Isus Cristos, Domnul nostru.”

            Avraam nu a fost un caz singular în ce privește credința urmată de răsplătirile lui Dumnezeu, ci credința este calea de mântuire a lui Dumnezeu pentru oricine crede în Fiul Său, Isus Cristos, Domnul.

          Dumnezeul de care trebuie să ne apropiem și în care trebuie să avem încredere neclintită, nu este numai Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. El este și Dumnezeul nostru, este Tatăl Domnului nostru Isus Cristos prin învierea căruia suntem și noi socotiți neprihăniți. Versetul 25

           Noi suntem astăzi într-o stare mult mai binecuvântată decât a fost Avraam, chiar dacă nu avem bogățiile, cirezile, turmele și robii pe care le-a avut el. Noi astăzi purtăm în vasele acestea de lut, cea mai mare comoară: Pe Isus Cristos, care ne este Domn și Mântuitor.

            De aceea nu avem nici un fel de scuză pentru necredința noastră în promisiunile pe care ni le-a făcut Dumnezeu, oricât de multe ni se par, pentru că toate ne sunt făcute în Numele: Isus Cristos.

2 Corinteni 1:20. „În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”, de aceea și „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, spre slava lui Dumnezeu.”

        Noi trăim o altă „fațetă” a mântuirii, anume având dovada clară a faptului că Dumnezeu Tatăl a plătit pentru răscumpărarea noastră din păcat, cu Însăși viața Fiului Său. În plus noi avem Scripturile la dispoziție, avem Cuvântul lui Dumnezeu, avem pe Duhul Sfânt care ne ajută în neputințele noastre.

          În concluzie, pentru noi este mai logic să credem în Domnul Dumnezeu, decât a fost pentru Avraam. Făgăduințele de care ne bucuram astăzi nu sunt o închipuire, sau imaginație a vreunui lider religios, ci ne sunt puse înainte chiar de către Domnul Dumnezeu.

            Domnul Dumnezeu să ne primească mărturia!