Ieși din ascunzătoare!
1 Samuel 10:20-23
„Samuel a apropiat toate semințiile lui Israel lui Israel și a ieșit la sorți seminția lui Beniamin.
A apropiat seminția lui Beniamin pe familii și a ieșit la sorți familia lui Matri. Apoi a ieșit la sorți Saul, fiul lui Chis. L-au căutat dar nu l-au găsit.
Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?” Și Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.”
Au alergat și l-au scos de acolo, și el s-a înfățișat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toți în înălțime, de la umăr în sus.”
Nici o făptură nu este ascunsă de Domnul Dumnezeu, care are ochii ca para focului și pătrunde cu privirea până în adâncul mărilor.
Totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. Evrei 4:13. „Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.”
Împăratul David, într-o împrejurare, când a păcătuit, ar fi vrut să se ascundă de Dumnezeu și în sinea lui se întreabă: Unde să mă pot ascunde? Psalmul 139:7. Dacă mă voi sui în cer Tu ești acolo, la marginea mării, în întuneric, sau în locuința morților… Nu găsesc un loc unde Tu, să nu mă vezi!
Saul venise la chemarea lui Samuel, la Mițpa ca să-l arate poporului pe împăratul ales de Domnul Dumnezeu, dar Saul nu s-a arătat pe față și s-a ascuns de oameni.
Deseori înflăcărarea din noi nu este suficientă pentru a ieși din anonimatul spiritual, pentru că golul dinăuntru, loc pregătit, clădit de Dumnezeu ca să locuiască Duhul Sfânt este adesea „ocupat” cu teamă, sfială…
Motivul pentru care suntem încă în tulburare, în căutare, în tot felul de frământări, făcând puțin progres spiritual este faptul că nu am murit față de lume. Eul este încă la lucru în viața noastră.
Încă mai intervenim în lucrarea lui Dumnezeu din lăuntrul nostru. Mai dăm câteva „ordine!” Ne străduim să menținem doar aparențele, uitând că cel mai important lucru pentru noi este să fim blânzi și smeriți, așa cum Cristos ne-a învățat, dându-Se pe Sine exemplu în sensul acesta.
Nu este bine și nu ne ajută cu nimic în creșterea credinței, faptul că ne ascundem starea noastră interioară.
Cuvântul Scripturii ne îndeamnă să ne mărturisim păcatele, adică să ne debarasăm și să scoatem la lumină, să ne golim inima de lucrurile care ne țin departe de Dumnezeu.
Iacov 5:16 „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați…”
Dumnezeu nu ne poate schimba inima, dacă noi o acoperim și o ascundem; ținem închisă „ușa” ca să nu se vadă ce este în interior.
De fapt uităm, sau nu luăm în seamă pur și simplu, ignorăm ceea ce ne spune Scriptura, anume că totul este gol și descoperit înaintea ochilor lui Dumnezeu.
„Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?” Și Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.” Nimeni nu știa unde se ascunde Saul, chiar dacă era cu un cap mai înalt decât toți, însă Domnul i-a văzut ascunzătoarea: „Este între vase…”
Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: „pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii”, după cum este scris în Evrei 4:12.
(foarte interesant, meditează la lucrul acesta, prietene) Dumnezeu îți cunoaște gândurile, intențiile, viața toată; te vede, te aude…
Domnul Dumnezeu, a chemat Israelul la o relație unică, specială, ca de la Tată la fiu, făgăduindu-i protecție din toate părțile. Psalmul 139:5 „Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-ți pui mâna peste mine.”
Dar, din pricina necredinței și îndărătniciei au renunțat la acest privilegiu și au cerut un împărat dintre oameni, care să îi stăpânească și să-i conducă în războaie.
Însă soluția poporului a însemnat un mare pas înapoi în destinul lui istoric. Suferințele ulterioare și tragedia lor națională ne stau drept mărturie în sensul acesta.
Din cele scrise în cartea 1 Samuel și din „greșeala” unui popor întreg, putem învăța că neacceptarea căilor lui Dumnezeu, sau independența față de prezenta Lui nevăzută, refuzarea trăirii prin credință de dragul gâdilării firii și a soluțiilor omenești vor atrage întotdeauna asupra noastră suferințe costisitoare și un sfârșit rușinos.
Prieten drag, Duhul lui Dumnezeu te îndeamnă să ieși din „ascunzătoarea ta”; te-ai închis într-o „carapace” și nu mai comunici cu Domnul, nu mai stai de vorbă cu El în rugăciune, nu mai cânți o cântare spre lauda Lui. Nu îți mai descarci inima înaintea Domnului și înaintea fraților tăi.
Duhul Sfânt spune în Epistola lui Iacov 5:16 „Mărturisiți-vă unii altora păcatele…”, ori cum ai putea să scapi de povara pe care o porți dacă nu o aduci înaintea Domnului și dacă nu împărtășești cu fratele tău apăsarea grea din inimă?
Să știi: de oameni te poți ascunde, dar de Domnul Dumnezeu nu poți. El te vede în „ascunzătoarea” ta, oriunde ar fi ea.
Nu știa nimeni unde este Saul, viitorul împărat al lui Israel; nu-l văzuse nimeni dacă a venit sau nu la întâlnire, dar Domnul îl vede și-l descoperă: „Iată-l între vase…”
„Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?” Și Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.”
De ce se ascundea Saul? Poate din timiditate, sau de frica poverii ce urma să o ia pe umerii lui, neștiind că nimeni nu poate să fie biruitor oricare ar fi lupta, dacă stă ascuns de Dumnezeu și de popor…
Poate că în inima ta gândești că ai motive să te ascunzi de oameni; uneori poate fi atitudinea ta justă; dar ieșind din „ascunzătoare” și arătându-te înaintea lui Dumnezeu, vei fi binecuvântat de El și bine primit între oameni.
Versetul 24 „Samuel a zis întregului popor: „Vedeți pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni în tot poporul care să fie ca el.” Și tot poporul a strigat: „Trăiască împăratul!”
Prieten drag, te îndemn: ieși degrabă din „ascunzătoarea” ta și arată-te așa cum ești, cu bune și cu rele înaintea Domnului și El te va binecuvânta, îți va ierta păcatele, te va ajuta să scapi de orice rău și se va bucura de tine nespus de mult!
Domnul Dumnezeu, să-ți dea putere de decizie!