Sindromul câinelui mort 2 Sam.16,5-14

Un cuplu de pensionari calatorea de-a lungul ţării cu maşina. S-au oprit undeva în New Mexico la un restaurant pentru masa de prânz. La plecare femeia şi-a uitat unica pereche de ochelari pe masa restaurantului. După mai mult de 20 de mile ea şi-a dat seama că nu-i mai are iar pentru ca lucrurile sa fie şi mai complicate, soţul a mai trebuit să meargă alte 20 de mile până ce au putut întoarce maşina pe autostradă... Soţul a bombănit tot drumul înapoi: aşa faci tu mereu, tu întotdeauna uiţi, tu niciodată nu iei aminte, uite ce vreme pierdută... Iar biata de ea nu îndrăznea să mai spună nimic, simţindu-se vinovată.... Ah, cum a putut să fie atît de uitucă? Au ajuns la restaurantul cu pricina şi în timp ce soţia cobora din maşină să se ducă după ochelari, soţul i-a spus: Pentru că tot am bătut atâta drum pentru ochelari, dacă tot de duci înăuntru după ei, să iei şi portofelul meu lăsat pe scaunul pe care am stat!
Suntem gata să sărim afectaţi, jigniţi, ofensaţi pentru lucruri mici. Şi în acest timp uităm de bârnele din ochii proprii.
Un scurt test: spuneţi-mi ce tip de personalitate, într-un cuvânt reprezintă următoarele personaje biblice:
- Toma (necredincios)
- Izabela (idolatră)
- Iuda Iscarioteanul (trădător)
- Şimei:....
Şimei? Da. După ce o să plecăm acasă, după serviciul acesta de închinare, aş dori să nu uităm acest nume. Şi să nu uităm ce trăsătură de caracter poate fi trecută în dreptul lui. Şimei suferea de o boală spirituală extrem de gravă ce îi afectează în egală măsură pe creştini şi pe necreştini, o boală care poate distruge fără nici o speranţă de recuperare, chiar pe cel mai tare credincios. Pe cei care, pe autostrada vieţii, se simt la adăpost de crize anunţate sau ne-.

Aş vrea să fac o precizare. Dacă cineva din audienţă încearcă să aplice mesajul la vecinul din dreapta/stânga, şi o sa spună că vorbitorul a ales acest paragraf doar pentru a-l pune la colţ pe X sau Y, o să plece de aici la fel de gol ca un laodicean de cursă lungă şi fără nici un folos spiritual. Pentru că mesajul mi se aplică mie şi ţie în egală măsură. De altfel am fost conştient tot timpul de acest pericol, fără să îmi permit să nu spun AŞA ZICE DOMNUL fără... Maria Magdalena nu este sora X şi fariseul care se ruga la templu nu e fratele Y ci sunt EU...
Ghehazi furând şi Iuda trădând, Avraam minţind şi Noe bând, Samariteanca rătăcind şi Saul turbând nu sunt alţii pe care vrea să îi infiereze pastorul în predici ci sunt EU. Fiecare dintre noi trebuie să ne vedem aşa cum suntem în această lume a pacătatului. Şi mai trebuie să ne vedem şi ceea ce putem deveni, prin harul lui Dumnezeu, dacă acceptăm transformarea: cetăţeni ai cerului.

Şimei. O scurtă trecere în revistă: Ani de-a rândul Saul fusese împărat. Dar puterea i se urcase la cap ca mai tuturor dictatorilor şi în loc să asculte de poruncile lui Dumnezeu, conducea poporul conform voiei proprii. Neascultarea l-a făcut să piardă favoarea cerului fiind înlocuit cu David, ciobănaşul, slujitorul cu harpa, tânărul luptător... Dar deşi lepădat, Saul trona de facto. Nu abdicase. Nu era gata să spună: Bine David, acum este rândul tău să domneşti... Dimpotrivă, turbat de mânie împotriva lui David, l-a vânat dimp de zece ani cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună...
Prin contrast, David a avut de mai multe ori ocazia să-l ucidă dar nu a îndrăznit să se lege de "unsul Domnului"...Proscris, fugar, până când Saul, cu totul în mâinile Satanei şi demoralizat de vrăjitoarea din EnDor, a murit în bătălie.

După aceasta David a fost încoronat oficial ca împărat. Iar vremea s-a scurs... Şi după aproape 30 de ani de domnie, când se părea că a reuşit să-i pună la respect pe filisteni şi să câştige încrederea celor din Beniamin, fiul lui s-a ridicat împotriva lui încercând o lovitură de stat, gata să-şi ucidă tatăl, prototip al revoltei lui Lucifer...
David din nou singur, fugar... Tot ce făcuse pentru Israel timp de 30 de ani era uitat. A redevenit David cel proscris, vânat public. Iar Mefiboşet, nepotul lui Saul, cel faţă de care David s-a purtat ca şi cun fiu, s-a alăturat complotului. (1 Sam 16,3). Recunoştinţa = Rara Avis.

Din nou singur singur (să ne reamintim singurătatea marilor bărbaţi ai credinţei: Enoh, Noe, Abraam, Moise, Ilie, David mai ales Pavel şi evident, Isus...) Şi acum apare în scenă Şimei: v.5-14... citeşte
De ce Şimei se comportă atât de josnic?
R: Pentru că este bolnav. Suferă de sindormnul câinelui mort... Latră şi muşcă până când moare... Critica.
Mă întreb ce fel de viaţă a avut el dacă după 30 de ani se comportă de parcă David i-ar fi furat lui însuşi tronul? 30 de ani de critică, de gânduri amare, de comploturi în mintea lui, de planuri de răzbunare... Nici o zi senină, nici un timp în care să înceteze a se mai gândi la David şi să spună: ah ce zi frumoasă este astăzi, mulţumesc Doamne că sunt sănătors, că am o soţie credincioasă şi copii frumoşi şi deştepţi... Nu. Şimei coace zi de zi aluatul resentimenelor: Ah, David, ce mji-ai făcut tu mie, David, lasă că ţi-o verni şi ţie rândul, lasă că o să vinăea ziua răzbunării şi să vezi atunci... Tu cum eşti ? Tu cine eşti ? Eşti ori Şimei ori David.

Şi acum să-l privim pe David: singur, urmărit de propriul fiu... Cu siguranţă avea nevoie de o vorbă bună, de o încurajare, de un pahar cu apă pentru el şi mica ceată ce-l urma... Iar Şimei blesteamă... Ce tablou... Şi ce imaginaţie bolnavă are Şimei: v13...
Nu ştiu cum v-aţi simţi dvs. dar ştiu cum aş reacţiona eu. Să fiu găsit dezarmat într-o zi, o zi neagră cânt totul se pare că merge rău... Şi să vină fratele meu nu să îmi spună: "curaj, hai să ne rugăm, hai să vedem ce putem face", nu, ci să mă împingă în prăpastie. Sau măcar să arunce praf şi pietre. Păi las credinţa cinci minute şi-l fac praf eu pe el...

Şi Abişai a făcut la fel: v.9... Eu fiind David aş fi reacţionat cam aşa: "Aha, cum să nu... Uite sabia mea şi ai grijă să-l omori dar nu prea repede... Să simtă pentru ultima oară ce înseamnă să se lege de unsul lui Israel..."
Boala câinelui mort - numele dat de Abişai acestui sindrom al naturii umane păcătoase... Un cîine care, chiar şi după ce a murit, nu face bine ci răspândeşte duhoare... Trebuie o echipă întreagă de la Sanepid cu măşti de protecţie şi cu maşină specială, să cureţe locul unde a "frăgezit" la soare un câine care speria şi muşca toţi trecătorii. Acum nu mai muşcă dar tot nu poţi trece pe acolo pentru că şi mort acel cîine îţi reaminteşte caracterul său turbat ...

Iar David îşi uimeşte slujitorii, ne uimeşte pe noi şi îl uimeşte şi pe Satana... V.10-11... Ce suflet mare, ce om ales, om după inima lui Dumnezeu ! A zecea parte din întreaga Biblie are de-a face cu David fie direct fie prin trimiteri la numele său.

Ai un duşman personal? Cine ştie dacă nu cumva chiar Domnul ţi l-a scos în cale pentru că treceai cu viteză prea mare pe acolo... Există pe anumite străzi praguri de asfalt poreclite « poliţai » care te zdruncină tare. De câte ori trec pe Oachita Avenue uit de ele si hop-zdrang, maşina saltă ca barca pe valuri. Este o şcoală acolo şi sunt măsuri de protecţie pentru că altfel, noi şoferii ne-am duce glonţ înainte...
Sunt anumite praguri aşezate de-a latul drumului vieţii care te determină să încetineşti maşina dacă vrei să n-o fărâmi... Şi David a încetinit. Cu siguranţă că i-au venit în cap greşelile trecutului de care se pocăise dar, umil în faţa lui Dumnezeu, a primit palma aceasta de la Şimei ca fiind din partea Domnului. Nu era din partea Domnului ci din partea Satanei care a vrut să-l doboare. Însă logica lui David, ca şi a lui Iov, deşi omenească şi imperfectă, l-a ajutat să treacă peste moment fără să comită o crimă...

Reacţia lui David a fost una dublă:
1 – Şi-a adus aminte că propriul lui fiu îl urmărea şi deci un străin cu atât mai puţin ar fi putut să îl înţeleagă.
2 - Şi-a adus aminte de îndurările Domnului. Experienţele trecutului. Când se lupta cu leul şi ursul, cu filistenii şi când fugea de Saul... Prin toate a trecut cu bine. Şi de data aceasta, şi-a spus, Domnul o să fie sprijinul lui...

David nu scapă nici o ocazie să nu compună ceva şi iată-l scriind Ps.3 (citeşte)

Felul în care s-a comportat atunci i-a făcut cinste şi lui şi Dumnezeului căruia i-a slujit o viaţă întreagă, la bine şi la rău... Şi care nu l-a dezamăgit pentru că a fost cu el prin încecari şi l-a ajutat să o treacă şi pe aceasta cu bine. David din nou pe tron, pe o poziţie întărită şi respectat unanim... Îl găsim pe Şimei la picioarele sale, cerşind îndurare: cap.19,16-20...

Cu toţii l-am blestem pe Împăratul, suntem nişte Şimei... păcătoşi. Dar sunt aici, în acest pasaj, veşti bune: putem veni cu încredere înaintea împăratului pentru că El este gata să ne ierte.