Răbdarea în suferinţă
Text. Iacov 5:7-11

I. Suferinţa ca şi motiv al răbdării.- v7.a
Întrebarea care ni se pune privind ceea ce ne spune Iacov „fiţi dar îndelung răbdători" este „Care ar fi motivul pentru care ai nevoie de răbdare?" Iacov ne îndeamnă să ne însuşim o atitudine de răbdare dar ce se află în spatele acestui sfat pe care apostolul ni-l oferă? Privind versetele 1-5 vom înţelege care este acel motiv pe baza căruia Iacov îi îndeamnă pe credincioşi şi totodată pe noi de a ne însuşi această atitudine. Vedem în aceste versete că Iacov aduce mustrări celor bogaţi datorită faptului că aceştia se fac vinovaţi de înşelăciuni care implică persoane de un rang social inferior lor, dar de care nu le pasă.

Citind aceste verset înţelegi spiritul cu care se adresează Iacov bogaţilor, simţindu-se el însuşi a fi una din acele persoane înşelate de nelegiurile lor. Vezi că spiritul cu care se adresează Iacov este unul de avertizare în care nimic nu le-ar mai putea fi de folos în a scăpa de ceea îi aşteaptă, acele nenorociri „care au să vină peste ei". În tot ceea ce ei şi-au pus încrederea este acum fără nici o valoare, deoarece nelegiurea lor este descoperită înaintea lui Dumnezeu. Iar Iacov prezintă modul lor nelegiut de lucru, observând aceasta chiar în versetele 4- 6.

Dar brusc Iacov trece de la un rang social de persoane la un altul, şi anume fraţii lui, sau acei neprihăniţi în suferinţă, pe care înainte îi îndeamnă a trăi in bucurie când trec prin felurite încercări. Trecerea bruscă realizată de Iacov face să înţelegem motivul răbdării la care sunt chemaţi aceşti credincioşi. Prin faptul că Iacov îi îndeamnă zicându-le „fiţi dar îndelung răbdători fraţilor", nu face altceva de a le zice că motivul pentru care ei au nevoie de aplicarea acestui sfat este suferinţa. Într-o traducere a Bibliei în limba română găsim îndemnul la răbdare ca şi o concluzie a suferinţelor prin care ei trec „ fiţi deci răbdători". ( am căutat să verific cu textul grecesc şi este similar cu acestă traducere „fiţi răbdători astfel fraţilor").

Ceea ce vrea Iacov să realizeze este o conştientizare a suferinţei, şi mai mult să ia în calcul afirmaţia lui Isus „ în lume veţi avea necazuri" (Ioan 16:33). Viaţa de creştin nu este acea viaţă ferită de necazuri pentru că ceea ce trebuie să conştientizăm este că problemele vieţii sunt inevitabile şi pe lângă aceasta sunt o parte a vieţii noastre. Trebuie astfel ca toate fiinţele umane să recunoască că trăiesc într-o lume decăzută şi blestemată, şi să înţeleagă că ei într-o astfel de lume trebuie să-şi ducă existenţa(Iov 5:7- „omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare").

Este greşit în a rămâne doar cu imaginea că lumea este caracterizată doar de ideea aceasta a lumii decăzute şi blestemate, ci să privim mult mai departe şi anume să observi că însuşi necazul meu şi al tău are o lucrare spre binele nostru, aşa cum Pavel spune în Romani 5:3-4 „Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare. Răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.". Nu pot să nu menţionez că această atitudine de bucurie în necaz este oferită de faptul că mă aflu într-o stare de har. Nu poţi să-ţi impui tu insuţi răbdarea sau să o creezi pentru că atât Pavel cât şi Iacov ne arată faptul că încercările prin care trecem aduc răbdare vieţii noastre. Eu nu m-aş vedea pe mine a reuşi să produc o atitudine de răbdare, ci acest fapt îl pot realiza doar prin harul lui Dumnezeu. Da!!! să fii răbdător atunci când viaţa îşi arată nedreptăţile ei aşa cum s-a arătat credincioşilor cărora le-a scris Iacov. Iar răbdarea aceasta să se vadă în trăirea noastră de fiecare zi.

II. Perspectiva pe care o are răbdarea în momentul suferinţei
Am văzut motivul răbdării dar pentru a continua a face faţă suferinţelor este nevoie de a vedea perspectiva pe care o oferă răbdarea pe care Iacov ne îndeamnă a o avea. Iar ceea ce aş putea să înţeleg clar din prezentarea lui Iacov este că perspectiva răbdării mele în suferiţă nu este de a trece cât mai repede din problema cu care mă confrunt sau orice alt lucru. Ci perspectiva pe care Iacov caută să ne-o ofere este o perspectivă care imi arată o finalitate dar necunoscută de mine, ci cunoscută doar de Dumnnzeu, şi anume această perspectivă este însuşi venirea Domnului. Venirea Domnului îmi oferă speranţa unei realităţi pe care noi ca şi oameni o aşteptăm, şi după care tânjim. Iar venirea Domnului este prezentată de Iacov ca şi roadă a răbdării credinciosului. Şi pentru a face acest fapt aplicabil pentru credincioşi Iacov vine şi ne prezintă ilustraţia plugarului care-şi aşteaptă roada cu răbdare. Vedem zugrăvit în faţa noastră imaginea plugarului care-şi aşteaptă roada cu răbdare şi putem să ne gândim că perioada aşteptării nu este caracterizată de un timp care trece uşor, un timp în care în viaţa plugarului există lipsuri , vremuri grele, care îl afectează nu doar pe el ci chiar pe întreaga sa familie. Şi chiar dacă aceste lucruri sunt o realitate în viaţa plugarului el nu poate grăbi venirea rodului, şi astfel el trebuie să rămână răbdător şi să aştepte acea ploaie timpurie şi târzie care aduce rod, pentru că acest moment se va realiza prin decurgerea procesului naturii.

Astfel Iacov ne oferă perspectiva răbdării şi să trăim această perspectivă în mijlocul suferinţelor, pentru că venirea Domnului este momentul stabilit de Dumnezeu pentru încetarea suferinţelor. Iar acest moment este un moment privit doar din termenii stabiliţi de Dumnezeu. Parousia este un termen care apare deseori în scrierile Noului Testment (1 Cor. 15:23; 1 Tes. 2:19; 3:13; 4:15; 5:23; 2 Tes. 2:1, 8; 2 Pet. 1:16; 3:4; 1 Ioan 2:28; cf. Mat. 24:3, 27, 37, 39), şi acesta este termenul folosit pentru a prezenta a doua venire a Domnului. Dar scopul pentru care se foloseşte acest termen este nu de a aduce păreri speculative printre credincioşi aşa cum le aveau cei din Tesalonic ci pentru a ne motiva la o trăire curată. Putem observa acest fapt şi prin ceea ce apostolul Ioan ne prezintă în 1 Ioan 3.3 „Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s'a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă î'l vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat." Ceea ce caută să realizeze Ioan este conştientizarea noastră de arăta că reîntoarcerea lui Cristos nu v’a realiza dezbinare ci chiar dimpotrivă speranţa revenirii lui Cristos v-a produce o conformare a trăirii noastre la standardele Sale. Revenirea lui Cristos îmi readuce aminte de modelul trăirii pe care eu ca şi creştin am menirea de a-l urma. Iar modul cum abordează Ioan acest fapt este că această curăţire după cum Cristos este curat se realiză pe tot parcursul vieţii şi trebuie să te ţină în pregătire pentru întâlnirea ta cu el, deoarece momentul nu-l cunoşti.

III. Exemplele de răbdare în suferinţă sunt încurajare a
răbdării mele.
Am văzut perspectiva pe care ne-o arată suferinţa în răbdare, şi faptul că acest moment al revenirii lui Cristos este cel care ne obligă totodată de conştientizare a noastră cum ne trăim viaţa. Pentru că acest moment este unul necunoscut de mine sau de tine, şi chiar dacă este un timp planificat dar nu de tine ci de Dumnezeu, şi trebuie să fii pus în gardă că acest moment poate avea loc oricând. De aceea Iacov îi sfătuieşte pe fraţi ca să lase deoparte existenţa neînţelegerilor,dintre ei deoarece „Judecătorul este chiar la uşă".
Iar acum Iacov caută să ne încurajeze prin oferirea de exemple, şi el vine prin a ne prezenta că cei care au suferit cu răbdare sunt „proorocii care au vorbit în Numele Domnului." Ei ne servesc nouă ca şi exemple a slujitorilor devotaţi lui Dumnezeu, a acelor plugari care au aşteptat roada scumpă a pământutului. Iar dacă ne uităm în Scriptură ceea ce putem să observăm este faptul că cei care au avut curajul de a se ridica şi de a vorbi cuvântul Domnului erau batjocoriţi. Şi cuvântul era respins datorită faptului că originea lui era divină „aşa vorbeşte Domnul". Putem să observăm că în istoria Israelului tema respingerii proorocilor din pricina că vorbeau cuvintele lui Dumnezeu este frecventă. Şi totodată această temă se continuă şi pentru credincioşii din Noul Testament care au de suferit din pricina credinţei lor. Iar motivul cu care au mers creştini din Biserica primară a fost faptul că şi mântuitorul lor a suferit ocara, şi batjocura din partea celor care i se împotriveau. Iar curajul cu care ei au continuat acest drum pe care l-au ales a fost faptul că Domul Isus i-a conştientizat de faptul că pe El l-au prigonit la fel va fi şi cu situaţia lor „Ioan 15:20 Dacă m'au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni". Ei ne servesc nouă ca şi exemple de suferinţă şi ne pregătesc de ceea ce ar trebuie să întâmpinăm, şi aici nu mă refer doar lucrătorilor ci fiecărui credincios care este gata să-l urmeze pe Cristos. Iar încurajarea cu care trebuie să mergem înainte este cea pe care ne-o lasă chiar Domnul Isus „Matei 5:12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi."
Iacov din nou se foloseşte de imagini pentru a ne exemplifica roada răbdării noastre în suferinţă, prin acest exemplu a lui Iov. Un al doilea exemplu pe care ni-l prezintă Iacov este cel al lui Iov, un personaj binecunoscut în literatura vechi testamentală. Un personaj cunoscut evreilor, un personaj care prezintă o suferinţă inimaginabilă şi inexplicabilă, ea fiind compusă din acea pierdere de avere, a propriilor lui fii, a reputaţiei lui, a bunăstării, a sănătăţii,şi poate că cel ma rău a sensului existenţei lui Dumnezeu. Şi Iov în toate acestea nu păcătuit de loc şi nu a vorbit nimic necuvincios împotriva Domnului(Iov 1:22), pentru că vedem că Iov în ciuda acestui fapt a continuat să-şi pună încrederea în Dumnezeu, iar o traducere în limba engleză face să fie acest lucru mai clar „Cu toate că ma va ucide mă voi încrede în El" (Iov 13:15). Şi ceea ce poţi să înţelegi este scopul lui Dumnezeu cu răbdarea ta, şi anume de a să te laşi călăuzit de implicaţia lui în suferinţa ta şi de a observa că El este unul plin de milă şi de îndurare.