Mesaj şocant adresat tinerilor de Paul Washer
Atât de biblic încât nu a mai fost invitat

Tradus de Nymbus
Chisinau, Moldova, 2007
[email protected]


Este un adevărat privilegiu pentru mine să mă aflu în această seară împreună cu voi. Înainte de a începe, aş vrea să ne rugăm Domnului. Şi v-aş ruga să vă rugaţi şi voi. Vom vorbi despre multe lucruri în această seară, lucruri pe care nu le înţelegeţi. Să ştiţi, că vă voi vorbi ca un om muribund către bărbaţi, femei şi tineri muribunzi. Şi voi predica, ca şi cum nu voi mai predica vreodată, şi vă voi spune lucruri pe care le veţi înţelege greşit, şi vă voi spune lucruri care vă vor înrăi atât de tare împotriva mea, şi vă voi spune lucruri pe care le veţi nega, şi vă voi spune lucruri despre care veţi spune, că nu am nici un drept să vă spun, dar înainte de a trage concluzii despre ceea ce se va vorbi în această seară, aş vrea să vă puneţi o întrebare. Vedeţi, predicarea e un lucru foarte periculos. Este periculos pentru mine, pentru că Biblia spune, că învăţătorii mincinoşi vor avea o pedeapsă mai mare. Dacă ceea ce vă voi spune astăzi nu este adevărat, sunt în mare pericol şi am tot dreptul să o fac cu frică şi cutremur, pentru că voi sta condamnat în faţa lui Dumnezeu, dar dacă ceea ce vă voi spune astăzi este adevărat, atunci voi sunteţi cei care trebuie să aveţi frică şi cutremur. Deoarece, în caz că voi interpreta corect pasajul din Scriptură pe care vreau să vi-l prezint, este ca şi cum Dumnezeu vă va vorbi printr-un om, şi problema nu veţi avea-o cu mine, ci cu Dumnezeu şi Cuvântul Său. Aşadar, singura întrebare la care urmează să răspundeţi în această seară este următoarea: „Este acest om din faţa noastră un profet mincinos sau el spune adevărul? Iar dacă el spune adevărul, atunci nimic nu mai contează, decât să ne conformăm vieţile după acest adevăr". Să ne rugăm Domnului.

Tată... Tată, sunt atât de mărunt şi atât de jalnic în atâtea privinţe, Tată. Tu ştii, Doamne, Tu ştii. Dar o, Dumnezeule, să se aprindă numai foc neadevărat pe altarul Tău sau poate veni foc din cer în mijlocul zgomotelor şi strigătelor ce cuprind activităţile noastre? Poate oare veni foc din cer? Pot oare aceste trupuri moarte să prindă viaţă? Tu ştii, Doamne. În suveranitatea Ta, te rog şi te implor, înaintea tronului lui Dumnezeu să ai milă de noi, să deschizi inimi şi minţi. Doamne, abia aşteptăm să şi le deschidă acum. Or, dacă nu acum, atunci când? Deschide-le inimile şi minţile şi fă-i să vadă adevărul biblic. Suflă viaţă în ei, oferă-le pocăinţă, oferă-le credinţă, adu-i în împărăţia Ta, Doamne. Pentru slava Ta, de dragul numelui Tău măreţ, fă aceste lucruri. Doamne, cum spunea fratele, fă aşa, Doamne, ca nici un om să nu-şi atribuie slava lui, ca nici un om să nu pună mâna pe chivot, iar dacă o va face, să îl zdrobeşti la pământ, Doamne! O, Doamne, fii prezent printre noi, te rog, pentru că nu avem altă speranţă, nu avem altă speranţă. Aceşti copiii nu au altă speranţă, decât ca Tu să te atingi de ei. Amin.

Voi predica din evanghelia după Matei, capitolul şapte. Dacă aveţi Bibliile cu voi, urmăriţi după mine. Matei, capitolul şapte, versetul treisprezece, Isus a zis:

„Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt ceice intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt ceice o află. Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sânt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege." De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şivoaele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stâncă. Însă orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare."

Stau astăzi în faţa voastră şi nu mă doare inima după self-esteem-ul vostru, nu mă doare inima, dacă aveţi sau nu o părere bună despre voi înşivă, dacă în viaţa voastră lucrurile se întâmplă aşa cum vreţi sau nu vreţi voi sau, dacă contul vostru bancar e în regulă. Un singur lucru m-a ţinut treaz în noaptea asta, un singur lucru m-a frământat pe parcursul întregii dimineţi şi anume: peste o sută de ani, marea majoritate a oamenilor din această clădire vor fi posibil în iad. Şi chiar mulţi din cei ce îl declară pe Isus Cristos ca Domn vor petrece o veşnicie în iad. Veţi întreba: „Pastore, cum poţi spune aşa ceva?" Pot spune aşa ceva, pentru că nu-mi conduc lucrarea creştină în America. Îmi petrec majoritatea timpului, predicând în America de Sud, în Africa, în Europa de Est şi vreau să ştiţi, că atunci când priveşti la creştinismul american, vezi că este bazat mai mult pe o cultură păgână, decât pe Cuvântul lui Dumnezeu. Şi atâţia oameni sunt induşi în eroare, atâţia tineri sunt induşi în eroare, atâţia adulţi sunt induşi în eroare, crezând, că dacă au spus o singură rugăciune în viaţa lor, vor ajunge în cer. Când se uită în jur la alţii care declară că-L ştiu pe Cristos şi îi văd pe aceşti oameni la fel de lumeşti ca şi cei din lume, şi apoi când se compară ei cu ei înşişi, nimic nu le tulbură inima. Ei se gândesc: „Ei bine, sunt la fel ca majoritatea din grupul meu de tineret – privesc lucruri la televizor pe care nu ar trebui să le privesc şi fac glume pe seama lucrurilor pe care Dumnezeu le urăşte, port haine sexy, vorbesc ca cei din lume, mă comport ca cei din lume, iubesc muzica lumească, iubesc atât de mult lucrurile lumeşti, dar binecuvântat fie Dumnezeu, sunt un creştin. De ce sunt creştin? Nu par cu nimic deosebit de majoritatea celor de la biserica mea. De ce sunt creştin? Pentru că a existat un moment în viaţa mea, când m-am rugat şi L-am invitat pe Isus Cristos să vină în inima mea". Vreau să ştiţi, că cea mai mare erezie existentă în Biserica americană evanghelică şi protestantă este că, dacă te rogi şi îl inviţi pe Isus Cristos în inima ta, El va veni în mod sigur. Nu veţi găsi asta nicăieri în Scriptură, nu veţi găsi asta nicăieri în istoria baptiştilor, decât abia cu cincizeci de ani în urmă. Ceea ce trebuie să ştiţi e, că mântuirea e prin credinţa şi doar prin credinţa în Isus Cristos. Iar credinţa în Isus Cristos este precedată şi urmată de pocăinţă – o întoarcere cu spatele la păcat, o ură pentru lucrurile pe care le urăşte Dumnezeu şi o dragoste pentru lucrurile pe care le iubeşte Dumnezeu, o creştere în sfinţenie şi o dorinţă de a nu fi ca Britney Spears, de a nu fi ca cei din lume, de a nu fi ca marea majoritate a creştinilor americani, ci de a fi ca Isus Cristos!

[Mulţimea aplaudă]

Nu ştiu de ce bateţi din palme, eu vorbesc despre voi! Nu am venit aici ca să mi se zică „Amin", nu am venit aici ca să fiu aplaudat, eu vorbesc despre voi. Oamenii deseori se apropie de mine şi spun: „Aş vrea să vin cu tine în România, aş vrea să vin cu tine în Ucraina, aş vrea să predic, unde ai predicat şi tu şi unde ai plantat biserici, în Peru şi în junglă", iar eu le spun: „Nu, nu ai vrea". Ei spun: „Ba da, aş vrea", dar eu le spun: „Nu, nu ai vrea. De ce? Pentru că ai fi excomunicat din biserica de acolo". Ceea ce trebuie să înţelegeţi e, că eu nu încerc să fiu dur doar de dragul de a fi dur; vă daţi seama câtă dragoste trebuie să ai, ca să stai în faţa a cinci mii de oameni şi să le spui, că creştinismul american e aproape total greşit? Ştiţi cât mă va costa, ca să nu mai fiu invitat la un eveniment ca acesta? Să fiu lipsit de popularitate? Ştiţi de ce o fac? Alţii nu o fac, pentru că li se plăteşte bine, nu o fac, pentru că oamenii îi iubesc. Eu o fac, pentru că iubesc oamenii şi pentru că mai mult ca orice vreau să-L onorez pe Dumnezeu!

Vreau să vă spun ceva. Ne vom uita în Scriptură şi vreau să o priviţi aşa cum este. Nu vă mai comparaţi cu alţii care se numesc creştini, care se compară, la rândul lor, cu alţii care se numesc creştini. Comparaţi-vă cu Scriptura. Când cineva, un tânăr, vine la un pastor sau la un lider de tineret şi-i spune: „Nu sunt sigur dacă sunt mântuit," liderul de tineret va spune o frază tipică: „Ei bine, a existat vreun moment în viaţă când te-ai rugat şi L-ai rugat pe Isus să vină în inima ta?" – „Da, desigur!" – „Ai fost sincer?" – „Păi, nu ştiu, cred că da..." – „Ei bine, e cazul să-i spui Satanei să te lase în pace, ai scris pe coperta cărţii, pe coperta Bibliei, cum ţi-a spus evanghelistul când ai fost salvat, să scrii acolo data, aşa încât, oricând ai îndoieli să poţi arăta cu degetul în Biblie?"

Ce superstiţie a cuprins denominaţia noastră? Ştiţi voi ce spune Biblia creştinilor să facă? Examinaţi-vă! Testaţi-vă în lumina Scripturii să vedeţi, dacă sunteţi în credinţă! Testaţi-vă să vedeţi, dacă sunteţi creştini. Vă daţi seama că, dacă v-aş ruga acum să părăsiţi sala şi le-aş spune tuturor să bată la fiecare uşă din acest oraş, ştiţi ce am descoperi? Cel puţin 99% din oamenii acestui oraş se consideră credincioşi! Dacă vă veţi întoarce înapoi în localităţile voastre şi veţi bate la fiecare uşă, aşa cum am făcut eu după ce am fost salvat, ştiţi ce am descoperit? Fiecare om din orăşelul meu este creştin. 85% din ei nu se duc la biserică, iar pe cei ce se duc la biserică nu îi interesează sfinţenia vieţii, nu îi interesează slujirea, nu îi interesează separarea de lume, nu îi interesează ca Evanghelia să fie vestită printre neamuri. Dar binecuvântat fie Dumnezeu, ei sunt salvaţi. De ce sunt ei salvaţi? Pentru că un evanghelist care ar fi trebuit să petreacă mai puţin timp predicând şi mai mult timp studiind Biblia, le-a spus că sunt salvaţi! Şi a făcut-o pentru ca să se poată lăuda, cât de mulţi oameni au păşit înainte la ultima evanghelizare.

Eu vă iubesc şi sunt oameni aici care vă iubesc! Aş vrea să ne uităm în Scriptură. Acum, după ce v-am resuscitat la viaţă, vreau să mă ascultaţi! Ascultaţi Cuvântul lui Dumnezeu şi începeţi a vă pune nişte întrebări.

În primul rând: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt ceice intră pe ea". Există o poartă strâmtă! Ştiţi, din punct de vedere istoric, unul din motivele pentru care sunt un Southern Baptist, este pentru că Southern Baptist-ii au fost întotdeauna atenţi atunci când celelalte denominaţiuni nu au realizat faptul că există o singură poartă, există un singur Dumnezeu, există un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, şi numele lui este Isus Cristos. Nu există alte opţiuni, nu orice drum duce spre Roma. Ca denominaţie, noi întotdeauna am spus oamenilor ceea ce Isus le-a spus oamenilor: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa şi nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine". Slăvit să fie Domnul, că singurul mod în care vreun om de pe acest pământ poate fi salvat este prin Isus Cristos şi prin nimeni altul! Trebuie să realizaţi faptul că Biblia spune: „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu", or voi habar nu aveţi ce înseamnă asta! Că noi ne-am născut total depravaţi şi urând pe Dumnezeu! Că noi niciodată nu am fi privit către Dumnezeu, niciodată nu am fi venit la Dumnezeu, că noi ne-am răsculat împotriva lui Dumnezeu şi am călcat fiecare lege în parte! Nu se pune doar problema că aţi păcătuit, problema e că voi nu aţi făcut altceva, decât să păcătuiţi! Biblia spune în proroci, că până şi cele mai mari lucrări ale noastre sunt ca nişte haine mînjite în faţa lui Dumnezeu şi din această cauză, ştiţi ce merităm – mânia lui Dumnezeu, sfânta ură a lui Dumnezeu! Vei spune: „Dar, stai o clipă, Dumnezeu nu urăşte pe nimeni, Dumnezeu este dragoste". Nu, prietene, trebuie să înţelegi ceva, Isus Cristos a învăţat, profeţii au învăţat, apostolii au învăţat următoarele: în afară de mila lui Dumnezeu descoperită în Isus Cristos, Domnul nostru, nu rămâne altceva pentru voi decât mânia şi ura aprigă a lui Dumnezeu, din cauza răzvrătirii şi a păcatului vostru. Când vorbesc în universităţi, cei de acolo sunt gata să mă corecteze: „Nu, Dumnezeu nu poate urî, Dumnezeu este dragoste", dar eu vă spun, Dumnezeu trebuie să urască, pentru că Dumnezeu este dragoste! Vedeţi, eu iubesc copiii, aşadar, eu urăsc avortul. Dacă iubesc ceea ce este sfânt, trebuie să urăsc ceea ce nu este sfânt. Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt, iar americanii au uitat asta. Multe din lucrurile care vă place să le faceţi, Dumnezeu le urăşte, ştiţi voi asta?

Rugaţi-vă pentru trezire spirituală! Veţi avea o întâlnire cu tineretul, vreţi ca Dumnezeu să atingă inimi, dar înainte să ajungeţi acolo, priviţi programe la televizor pe care Dumnezeu le detestă, iar apoi vă miraţi de ce Duhul Sfânt nu S-a coborât în acel loc, vă miraţi, că trebuie să creaţi foc neadevărat şi emoţie falsă! Pentru că Dumnezeu nu se află acolo! Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt şi singurul mod prin care tu şi eu putem fi reconciliaţi cu un Dumnezeu sfânt, este prin moartea propriului Său Fiu, stând pe cruce! Ascultaţi-mă, dacă sunteţi salvaţi în această seară, nu sunteţi salvaţi, din cauza că romanii şi evreii L-au respins pe Isus, nu sunteţi salvaţi, pentru că I-au pus o coroană de spini pe cap, nu sunteţi salvaţi, pentru că L-au împuns cu suliţa în coastă, nu sunteţi salvaţi nici măcar pentru că L-au răstignit pe o cruce. Ştiţi de ce sunteţi salvaţi, dacă sunteţi salvaţi? Pentru că atunci, când Isus Cristos stătea pe acea cruce, El a purtat păcatul vostru, păcatul oamenilor lui Dumnezeu şi toată mânia aprigă care ar fi trebuit să cadă peste voi, a căzut peste singurul Său Fiu. Cineva trebuia să plătească acel preţ, cineva trebuia să moară. Dumnezeu Tatăl L-a strivit pe singurul Său Fiu, potrivit cu Isaia 53. Se spune că I-a făcut plăcere lui YAHWE să-L strivească!

Oamenii spun, că crucea este semnul ce arată cât de mult valorează omul. Nu este adevărat, crucea este semnul ce arată, cât de depravaţi suntem într-adevăr, încât a fost nevoie de moartea singurului Fiu al lui Dumnezeu. Singurul lucru care a putut să salveze nişte oameni ca noi, a fost moartea singurului Fiu al lui Dumnezeu alfat sub mânia propriului Său Tată, plătind preţul, înviind din morţi, cu puterea să ne salveze – aceasta este evanghelia lui Isus!

Acum, ce eşti chemat să faci? Spui, că vei intra prin poarta strâmtă, dar cum o vei face? Isus a zis că „s-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape", ce trebuie să faci? În evanghelia după Marcu, El ne spune: „Pocăiţi-vă, şi credeţi în evanghelie!" Vei spune: „Frate Paul, am fost salvat, pentru că m-am rugat şi L-am invitat pe Isus Cristos în inima mea" şi sunt sigur că ai făcut-o, dar nu ai fost salvat printr-o formulă magică sau prin nişte cuvinte pe care le-ai repetat după altcineva, ai fost salvat pentru că te-ai pocăit de păcatele tale şi ai crezut! Şi nu doar ai făcut asta în trecut, ci continui să o faci până acum, pentru că o parafrazare corectă a versetului pe care ni L-a dat El este următoarea: „Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, s-a împlinit vremea, acum petrece-ţi restul vieţii pocăindu-te de păcatele tale şi crezând în Mine!" Convertirea nu este ca o vaccină de gripă – „O, eu am făcut-o, m-am pocăit, am crezut". Întrebarea este, prietenul meu, mai continui să te pocăieşti de păcat? Mai continui să crezi? Pentru că Cel ce a început o lucrare bună în tine o va duce la capăt! O va duce la capăt.

Noi, Southern Baptistii predicăm, că trebuie să intri prin unica poartă care este Isus Cristos, dar noi am uitat ceva, şi aş vrea ca liderii de tineret, pastorii şi toţi ceilalţi să mă asculte – părinţilor, noi am uitat o învăţătură extrem de importantă din evanghelie care spune, că nu doar poarta e strâmtă, ci şi calea e îngustă! Ceea ce noi facem, e că îl conducem pe cineva către Cristos, îl conducem pe cineva în rugăciune, iar apoi el îşi petrece restul vieţii, trăind ca şi cei din lume. Şi dacă nu veţi fi de acord, pot să vă aduc statistici care să vă contrazică. Sondajul Gullop, sondajele Barnard, toate sondajele la care te uiţi, când cercetează moralitatea bisericii în America în comparaţie cu moralitatea celor care se declară pierduţi în America, sondajele nu găsesc nici o diferenţă! Asta ne spune statistica care nu are nimic de a face cu interpretarea religioasă, asta ne spun cifrele! Cărţi după cărţi sunt scrise de teologi, filozofi şi sociologi – ce s-a întâmplat cu biserica? Găsim că avortul în biserică este la fel de frecvent ca şi în lume, găsim că divorţul este la fel de frecvent, acelaşi lucru şi cu imoralitatea – ştiţi la fel de bine ca şi mine, că sunt tineri aici care practică imoralitatea şi totodată i se închină lui Dumnezeu dintr-o suflare! Ştiţi că sunt tineri aici care folosesc droguri şi care vin în acelaşi timp la întâlnirile de tineret. Ştiţi că se uită şi fac lucruri care nu sunt potrivite unui creştin, dar în acelaşi timp vin la întâlnirile de tineret, se consideră satisfăcuţi, se cred salvaţi şi nimeni nu le spune nimic, decât asta: ei sunt creştini carnali. Ei sunt cu adevărat creştini, doar că sunt carnali. Această doctrină a apărut într-un seminar baptist, care nu este un seminar Southern Baptist, cu câţiva zeci de ani în urmă. Ea nu este biblică şi nu este istorică. Prietene drag, nu există aşa ceva ca creştin carnal. Vei spune: „Stai o clipă, frate Paul, 1 Corinteni capitolul 3, „nu sunteţi voi lumeşti", Pavel a spus asta" – da, asta a spus Pavel, dar trebuie să citeşti întreaga carte ca să înţelegi ce a avut în vedere. Vedeţi, una din problemele noastre – tinerilor, ascultaţi-mă – creştinismul nostru în mare parte este bazat pe cliché-uri pe care le citim de pe spatele tricourilor creştine. Creştinismul nostru în mare parte vine de la compozitorii de piese creştine şi nu din Biblie! Majoritatea lucrurilor pe care le credem adevărate ne sunt dictate de cultura noastră şi nu de Biblie! Biblia nu învăţă niciodată că o persoană poate fi un creştin adevărat şi în acelaşi timp să trăiască în mod continuu lumeşte, în fărădelege şi păcat, pentru tot restul vieţii lui. Dar Biblia învaţă, că creştinului adevărat i-a fost dată o natură nouă, creştinul adevărat are un Tată care îl iubeşte, îl disciplinează, veghează asupra lui şi are grijă de el. Inima mi se frânge, pentru că voi ştiţi la fel de bine ca şi mine – tinerilor, haideţi să nu fim făţarnici, să nu ascundem adevărul, sunt atâţia – voi îi cunoaşteţi, ba chiar s-ar putea să fiţi unul dintre ei, sau cel puţin ştiţi, că sunt de ăştia în grupul vostru de tineret, care vin la adunare, fac tot felul de lucruri, dar în inima lor sunt pe cât se poate de vicioşi! Nu diferă cu nimic de lume, nu au lumină în suflet. Tot ce face lumea, fac şi ei, şi este bine, este ok. Prietene, aceasta nu se numeşte creştinism, ei nu sunt în pericol de a-şi pierde răsplata, ei sunt în pericol de a ajunge în iad! Ei nu-L cunosc pe Dumnezeu!

Dar ce învăţăm noi? Când a fost ultima dată, când ai auzit pe cineva spunând: „Nu există doar o poartă strâmtă care duce spre cer, ci şi o cale îngustă?" Isus subliniază faptul că unul din semnele principale care arată că eşti un creştin adevărat, este că păşeşti pe calea îngustă! Ştiţi voi care este semnul care arată că eşti un creştin adevărat în America? Ai spus odată o rugăciune. Nu-i asta uimitor? Ce te întreabă ca să afle dacă ai fost salvat? – „Ai spus vreodată o rugăciune?" Ce învaţă Scriptura? – examinaţi-vă, testaţi-vă în lumina Scripturii să vedeţi dacă sunteţi în credinţă, pentru că un creştin va fi altfel. Ei bine, spun eu oare că un creştin nu are păcat? Nu, pentru că în 1 Ioan aflăm că creştinii păcătuiesc, iar dacă cineva nu-şi recunoaşte păcatul, nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, nu umblă în lumină. Atunci care e diferenţa, unde vreau să ajung cu asta? Ceea ce vreau să spun, e următoarele: dacă eşti un creştin născut din nou cu adevărat, un copil al lui Dumnezeu, vei umbla pe calea neprihănirii ca mod de viaţă, iar dacă te vei abate de la cale, Tatăl va veni după tine, te va disciplina şi te va readuce pe calea cea dreaptă. Dar dacă spui, că ai păşit prin poarta strâmtă şi totuşi trăieşti pe calea cea largă ca toţi ceilalţi de la şcoală, ca toţi ceilalţi oameni care sunt lumeşti şi vicioşi, Biblia vrea să ştii, că tu trebuie să te temi foarte şi foarte tare! Tu nu-L cunoşti pe Dumnezeu.

Mă tem pentru oamenii care şi-au petrecut majoritatea vieţii, spunând altora că sunt salvaţi. Mă tem pentru tine, dacă ai făcut asta. Nu le spui oamenilor că sunt salvaţi, ci le spui CUM să fie salvaţi. Dumnezeu le spune că sunt salvaţi. Ce am uitat, e că salvarea e o lucrare supranaturală a lui Dumnezeu, iar cei ce s-au convertit cu adevărat, cei ce au fost regeneraţi de puterea Duhului Sfânt, vor fi o făptură nouă. Biblia spune că, dacă cineva este în Cristos, este o făptură nouă!

Aşadar, găsim aici în Scriptură, că există o poartă strâmtă şi o cale îngustă. Să ne uităm la versetul 15: „Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sânt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor". Unul din lucrurile pe care trebuie să le înţelegeţi, e ceea ce un om înţelept mi-a spus cu mult timp în urmă. El a spus: „Paul, cel mai bun prieten este cel ce îţi spune cel mai mult adevărul". În America noi am devenit atât de delicaţi, încât nimeni nu ne mai poate face observaţie, nimeni nu ne mai poate spune că greşim. Atât pastorii, cât şi liderii au căzut în plasa acestei minciuni. Noi nu vrem să jignim, noi căutăm să fim prietenoşi cu toţi. Ceea ce trebuie să realizaţi, e că există Unul singur care caută şi numele lui este Dumnezeu, şi dacă vreţi să fiţi prietenoşi faţă de cineva din biserica Dumneavoastră, trebuie să fiţi mai întâi prietenoşi cu Dumnezeu. Şi trebuie să vă pese mai mult de slava lui Dumnezeu, decât de atitudinea oamenilor. Un alt lucru de care trebuie să vă daţi seama este, că persoana care vă iubeşte cel mai mult, vă va spune cel mai mult adevărul! Unul din semnele distinctive ale unui proroc mincinos este, că el vă va spune mereu ceea ce vreţi să auziţi, el niciodată nu vă va strica dispoziţia. Vă va face să bateţi din palme, să săriţi în sus, vă va face să ameţiţi, vă va distra şi vă va prezenta un creştinism care va face ca biserica voastră să pară cu un cap mai sus de Isus, şi vă va distra într-atât, încât niciodată nu veţi ajunge să abordaţi asemenea subiecte precum: lucrează Dumnezeu în viaţa mea? Mă sfinţesc eu oare? M-am născut eu oare din nou cu adevărat?

Ascultaţi-mă, dacă fiecare om din acest oraş se crede salvat, iar noi ştim, că asta nu este adevărat conform Scripturii, pentru că Biblia ne spune, că puţini vor fi cei ce vor intra, cum de ştii tu, că eşti salvat? Cum de ştii tu cu adevărat, că eşti salvat? Pentru că cineva ţi-a spus asta? Pentru că ai spus o rugăciune? Pentru că ai crezut? Dar, daţi-mi voie să vă pun o întrebare, de unde ştiţi că aţi crezut? Pentru că toţi spun, că cred. De unde ştiţi, că nu sunteţi ca ei? Ştiţi cum învaţă Biblia să ştii că eşti salvat? Ştiţi ce v-ar fi spus teologia baptistă de până la cincizeci de ani în urmă cum să ştii că eşti salvat? Ştii că eşti salvat, pentru că viaţa ta este într-un proces de schimbare şi modul tău de viaţă este unul de umblare pe calea adevărului lui Dumnezeu, iar atunci când te abaţi de la această cale în neascultare, aşa cum toţi o facem, Dumnezeu vine după tine şi te aduce înapoi pe cale! Una din cele mai mari dovezi că ai fost născut din nou cu adevărat este, că Dumnezeu nu te va lăsa să vorbeşti aşa, cum firea pământească vrea să vorbeşti, Dumnezeu nu te va lăsa să te îmbraci sexy aşa, cum lumea şi biserica ta liberală te lasă să te îmbraci, Dumnezeu nu-ţi va permite să te comporţi ca cei din lume, să trăieşti ca cei din lume, să vorbeşti ca cei din lume, să asculţi ceea ce ascultă lumea – Dumnezeu va face o diferenţă în viaţa ta.

El ne spune în versetul 16: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor". Cum veţi cunoaşte un proroc fals, şi aplicând principiul în întreaga Scriptură, cum veţi cunoaşte dacă cineva este un creştin adevărat? După roadele lor! După roadele lor, prietenul meu drag! Priveşte la viaţa ta, la felul cum te comporţi, la felul cum vorbeşti, priveşte la pasiunile inimii tale, este Isus undeva acolo sau este El doar un accesoriu pe care ţi-l adaugi vieţii tale? Este El doar ceva ce faci miercurea sau duminica? Este El doar ceva ce consimţi în mintea ta? Este El un accesoriu sau însăşi centrul vieţii tale? Şi ce roadă aduci tu? Arăţi tu ca cei din lume, te comporţi tu ca cei din lume, experimentezi tu aceleaşi plăceri pe care lumea le experimentează, poţi iubi păcatul şi să găseşti plăcere în el? Poţi iubi rebeliunea şi să găseşti plăcere în ea? Atunci, nu-L cunoşti pe Dumnezeu! „Îi veţi cunoaşte după roadele lor." Dumnezeu are puterea să le schimbe.

Să ni-L imaginăm pentru un moment pe Isus predicând acest pasaj, iar tu stai acolo ascultând. El se uită la tine, şi spune: „Mărăcini, mărăcini... ăă... se pot găsi mărăcini în smochini?" Iar tu Îi răspunzi: „Sigur că nu, Isus... adică, tu nu eşti agricultor, nu eşti fermier – eşti lemnar, dar toţi ştiu, Isus, că nu poţi găsi mărăcini în smochini". „Atunci, dă-Mi voie să-ţi pun o altă întrebare. Poţi găsi smochine – roadă bună – în mărăcini?" „Desigur că nu, Isus, este total absurd, adică, niciodată n-o să găseşti mărăcini într-un smochin şi nici n-o să găseşti smochine în mărăcini. Isus, ca să spui că aşa ceva e posibil... – oricine îţi spune asta, Isus, poţi spune fără nici o şovăială – ori sunt nebuni, ori sunt mincinoşi!" Şi Isus îţi răspunde: „Bine, atunci toţi cei ce se numesc ucenicii mei şi aduc roadă proastă, nu e oare tot aceeaşi să spui că ei ori mint, ori sunt nebuni ca să se numească aşa?"

Voi merge puţin mai departe cu această analogie. Haide-ţi să ne imaginăm că întârzii şi apar aici pe platformă, iar toţi ceilalţi lideri sunt supăraţi, şi îmi spun: „Frate Paul, nu apreciezi faptul că ţi-am dat această oportunitate să vorbeşti, încât apari mai târziu?" Iar eu le spun: „Fraţilor, va trebui să mă iertaţi". „De ce?" „Păi, conduceam pe autostradă şi mi s-a spart o roată şi am ieşit să schimb roata şi pe când schimbam roata, s-a rostogolit o piesă, iar eu nu mi-am dat seama că sunt pe autostradă şi m-am repezit să o prind şi îndată după ce am apucat-o în mijlocul autostrăzii, m-am ridicat şi am văzut un trailer de 30 tone deplasându-se cu 200 km pe oră la zece metri în faţa mea mea şi a trecut drept peste mine şi iată de ce am întârziat." Acum, există doar două posibilităţi logice... – ştiu, nimeni nu mai studiază logica, – dar există doar două concluzii logice: prima – sunt un mincinos, sau a doua – sunt un nebun. Vei spune: „Frate Paul, este total absurd, este imposibil, frate Paul, să te întâlneşti cu ceva la fel de mare ca un trailer şi să nu fii marcat", or atunci întrebarea mea pentru tine este: cine e mai mare, un trailer sau Dumnezeu? Cum e posibil, ca atâţia oameni astăzi să declare că s-au întâlnit cu Isus Cristos şi totuşi să nu rămână permanent marcaţi? Vă voi da câteva lucruri la care să meditaţi. Ştiţi, că vă spun adevărul. De câte ori v-aţi rededicat viaţa din nou şi din nou, şi din nou? De câte ori grupurile de tineret fac lucrul acesta şi se avântă, ca mai apoi, după ce se întorc la biserică, să nu dureze mai mult de o săptămână jumate? Iar noi spunem, „O, a fost o mare lucrare a lui Dumnezeu" – nu, nu a fost, dacă nu durează, înseamnă că nu a fost o mare lucrare a lui Dumnezeu. A fost un val. Au fost atâtea lucruri, dar nu a fost o mare lucrare a lui Dumnezeu. A lucrat Dumnezeu în viaţa ta? Lucrează Dumnezeu în viaţa ta? „Îi veţi cunoaşte după roadele lor!" ... Îi veţi cunoaşte după roadele lor.

Să mergem mai departe. Versetul 19: „Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte". Uitaţi-vă, trebuie să înţelegeţi ceva despre literatura evreiască. Când tu şi eu vrem să evidenţiem un lucru, ştiţi ce facem? Ne ridicăm vocea. Dacă o facem în scris, o punem în litere grase, o scrim cu litere mari, dar un evreu o face altfel. Când vrea să sublinieze ceva, el o repetă şi o repetă... de asta găsim paralelisme în cartea Proverbelor: „Cei răi nu vor locui în ţară, cei răi vor fi distruşi". El spune acelaşi lucru în mai multe feluri ca să evidenţieze mai bine mesajul. Asta face şi Isus din nou şi din nou aici: „După roadele lor îi veţi cunoaşte... după roadele lor îi veţi cunoaşte. Îi veţi cunoaşte după calea pe care păşesc, după roadele lor îi veţi cunoaşte, după roadele lor îi veţi cunoaşte" şi El spune: „Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc". Despre ce vorbeşte El? Prietenul meu drag, El vorbeşte despre judecata Dumnezeului Atotputernic ce va cădea într-o bună zi asupra lumii! Ce va cădea, posibil, într-o bună zi şi peste tine. O, prieten drag, nu pot privi în inima ta. Sunt atât de uşor înşelat de propria mea inimă, dar este Unul care nu se lasă înşelat, este Unul care nu se lasă înşelat de cultura contemporană creştină. El ştie. „După roadele lor îi veţi cunoaşte."

Apoi continuă. El spune asta în versetul 21: „Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri". Ştii cât valorează mărturisirea ta de credinţă în Isus Cristos? Absolut nimic. Da. Ai citit acest pasaj? Studiază-l. „Nu orişicine vine la mine şi zice: „Doamne, Doamne!", nu orişicine declară „Doamne, Doamne" va intra în Împărăţia cerurilor." Vor fi mulţi oameni care vor declara „Doamne, Doamne", dar care nu vor intra în Împărăţia cerurilor şi dragul şi scumpul meu copil, eşti tu unul dintre ei? „Doamne, Doamne..."

Acum, din nou să ne întoarcem la literatura evreiască. El a spus „Doamne, Doamne", El nu a spus „Doamne", ci „Doamne, Doamne". Ce înseamnă asta? Acest tip care face această declaraţie nu este cineva care brusc a decis: „Este ziua judecăţii şi ar fi cazul să-L mărturisesc ca Domn", aceasta este o persoană care declară emfatic către cei din jur, că Isus Cristos este Domn! El se plimbă printre noi spunând: „Doamne", dansează în faţă în timp ce muzicanţii cântă, spunând: „Doamne", cântă cântece şi spune: „Doamne", dar Isus i-a zis: „Depărtează-te de la mine, niciodată nu te-am cunoscut!"

Ştiţi, Billy Graham este unul dintre cei mai blânzi şi mai iubitori oameni. Cu toate astea, Billy Graham a zis, că după părerea lui, majoritatea persoanelor care frecventează biserici bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu sunt pierdute. El a spus, că ar fi fericit dacă măcar cinci procente din toţi cei ce au făcut mărturisiri de credinţă în campaniile lui să fi fost salvaţi.

Anul trecut am fost în Nigeria şi am vizitat o mamă a cărui fiu era membru al bisericii noastre şi care a fost martirizat de către musulmani. În Nordul Nigeriei, când cineva mărturiseşte o credinţă în Isus Cristos, e destul de clar, dacă spune adevărul sau nu. De ce? Pentru că sunt gata să moară pentru credinţa lor. Dar în America? O, gândiţi-vă care este preţul, examinaţi-vă viaţa în lumina Scripturii, Îl cunoaşte-ţi voi pe Domnul? Îl cunoaşte-ţi pe Domnul, pentru că nu toţi ce-i spun: „Doamne, Doamne" vor intra în Împărăţia cerurilor, dar ce spune aici? Uitaţi-vă ce spune: „Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri." Care este dovada că cineva a devenit un creştin adevărat? Aş vrea să începem a preda asta din nou, ce s-a întâmplat cu teologia noastră? Ce s-a întâmplat cu doctrina noastră, ce s-a întâmplat cu învăţătura noastră? A zburat pe fereastră. Nimeni nu mai vrea să studieze doctrinele, ci doar să asculte cântece şi să citească inscripţiile de pe spatele tricourilor creştine. Ce s-a întâmplat cu adevărul? Adevărul îţi spune următoarele: dovada, modul în care poţi avea siguranţa, că eşti un creştin născut din nou cu adevărat este, că îndeplineşti ca stil de viaţă voia Tatălui! Vei spune: „O, vorbeşti despre fapte". Nu, nu vorbesc despre fapte, vorbesc despre dovada credinţei. Uite cum vine asta: mărturisirea ta de credinţă nu dovedeşte faptul că eşti născut din nou, pentru că toată lumea din ţara aceasa mărturiseşte credinţa în Isus Cristos. Sondajul Barnard ne spune, că 65-70 de procente din toţi americanii sunt salvaţi, creştini născuţi din nou – cea mai păgână ţară de pe tot pământul, omoară patru mii de bebeluşi pe zi, dar binecuvântat fie Domnul, 70 procente din noi sunt născuţi din nou. Cum să ştii dacă credinţa ta nu este falsă? Un stil de viaţă care este interesat în a face voia Tatălui, care îndeplineşte voia Tatălui, iar atunci când nu îl asculţi pe Tatăl, Duhul Sfânt vine şi te mustră, ori personal, prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu, ori prin intermediul unui frate sau a unei sore în Cristos şi te readuce înapoi, pe calea cea dreaptă! Dacă eşti un creştin adevărat, nu poţi scăpa de El.

Daţi-mi voie să vă dau un exemplu, dacă eu aş fi pastorul Dumneavoastră şi Dumneavoastră aţi avea, să zicem, paisprezece ani, şi în timp ce vin de la serviciu la ora unu noaptea, vă văd într-un parc sau la un colţ cu o gaşcă de golani, făcând lucruri pe care nu ar trebui să le faceţi, şi sunteţi un membru al bisericii noastre, v-aş spune: „Urcă în maşină!", v-aş duce acasă, la tatăl Dumneavoastră – nu aş fi supărat pe Dumneavoastră, aş fi supărat pe tatăl Dumneavoastră – şi i-aş spune: „Domnule, eşti un tată total neglijent de îţi laşi copilul să se afle afară în asemenea circumstanţe". Vreau să ştiţi ceva, Dumnezeu nu este un tată neglijent. Dacă îţi permiţi să te joci cu păcatul, dacă iubeşti lumea şi lucrurile din lume, dacă în permanenţă eşti implicat în lume, săvârşind fapte lumeşti, dacă eroii tăi sunt oameni lumeşti, dacă vrei să arăţi ca ei şi să te comporţi ca ei, dacă faci aceleaşi lucruri pe care le fac şi ei, o, prieten drag, ascultă glasul meu! Există o şansă mare că nu-L cunoşti pe Dumnezeu şi că nu aparţii Lui!

Acum, la încheiere, să ne uităm la versetul 22: „Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut"." Vei spune: „Cel mai important lucru pe acest pământ e să-L cunoşti pe Isus Cristos!" Nu e adevărat! Cel mai important lucru pe acest pământ e să te cunoască Isus Cristos pe tine. Nu voi putea intra în Casa Albă mâine, dacă mă apropii de poartă şi spun tuturor: „Îl cunosc pe George Bush". Însă ei mă vor lăsa să intru, dacă George Bush iese afară şi spune: „Îl cunosc pe Paul Washer". Poţi să declari că Îl cunoşti pe Isus, dar întrebarea mea este: te cunoaşte Isus pe tine? Şi uite cum îi descrie aici pe cei pierduţi, El spune: „Depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege", din greceşte – „anomia", prefixul negativ „a", ce înseamnă fără, cuvântul „nomos", ce înseamnă lege, deci – fără-lege. Şi iată ce înseamnă, daţi să vă dau o parafrazare fidelă a acestui pasaj: „Depărtaţi-vă de la Mine..." – ascultaţi-mă, de aş putea să mă apropii de fiecare şi să vă îmbrăţişez în timp ce vă spun asta, aş face-o. Ascultaţi-mă! El spune: „Depărtaţi-vă de la mine, voi cei ce aţi pretins a fi ucenicii mei, ce m-aţi mărturisit ca Domn şi totuşi aţi trăit ca şi cum nu v-am dat o lege pe care să o păziţi!" Am descris numai ce marea majoritate a creştinilor nord-americani. Dacă cineva începe să pomenească de lege, dacă cineva începe a vorbi despre principii biblice referitoare la ce trebuie să faci şi ce nu trebuie să faci, cum să trăieşti şi cum să nu trăieşti, toţi încep a striga: „Legalişti! Legalişti!" Dar Isus a zis: „Depărtaţi-vă de la mine, voi ce aţi trăit – m-aţi numit Domn – dar aţi trăit ca şi cum nu v-am dat niciodată o lege". În creştinismul american de astăzi se strigă: „Treceţi prin poartă! Lăudaţi pe Domnul, trăiţi ca tot restul lumii şi e ok, sunteţi doar carnali, poate că într-o bună zi vă veţi întoarce înapoi". Ştiţi ce se întâmplă din cauza evanghelizării noastre proaste? Avem o multitudine de copii salvaţi în şcoli biblice de vacanţă. Când ating vârsta de cincisprezece ani, se integrează în lume şi trăiesc ca demonii, o mare majoritate a lor, iar apoi pe la treizeci de ani se întorc înapoi şi îşi rededică viaţa, poate că doar acum au fost salvaţi. Pentru că, oameni buni, este necesar de mult mai mult decât să spui cuiva că sunt salvaţi doar pentru că recunosc, că Isus este Domn. Şi Satana recunoaşte, că Isus este Domn. Este viaţa ta într-un proces de schimbare?

Apoi continuă să vorbească despre doi oameni şi două temelii. Ştiţi care e interpretarea modernă a acestui pasaj? Vedeţi, este important să se studieze teologia şi este important să se studieze istoria. Interpretarea modernă a acestui pasaj despre stâncă şi nisip vine cam aşa: dacă eşti creştin, trebuie să-ţi clădeşti viaţa pe stâncă, pentru că în caz, că ţi-o vei clădi pe nisip, vei fi un creştin nefericit şi viaţa ta nu va merge bine. NU asta a învăţat Isus şi istoria mă susţine în această privinţă. Niciodată acest pasaj nu a fost interpretat aşa. Ştiţi care este interpretarea corectă? Vine cam aşa: Există două căi – calea îngustă şi calea largă, pe care din astea te afli? Există două feluri de pomi – un pom bun care rodeşte roadă bună şi se duce în rai, şi un pom rău, şi ştii că e rău, pentru că dă roadă proastă, şi se duce în iad, pentru că va fi tăiat şi aruncat în foc. Sunt cei ce îl mărturisesc pe Isus ca Domn şi îndeplinesc voia Tatălui care este în ceruri, şi sunt cei ce îl mărturisesc pe Isus Cristos ca Domn şi nu îndeplinesc voia Tatălui care este în ceruri şi se duc în iad, nu pentru că le lipsesc faptele bune, ci pentru că le lipseşte credinţa, ce se demonstrează prin fapul că le lipsesc faptele bune! Iar apoi El continuă – şi nu se referă la doi creştini ce îşi construiesc casa pe două temelii diferite – nu, din nou aici e vorba de un om salvat şi de un om pierdut. Cel pierdut aude vestit Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu îşi clădeşte o temelie. Nu poţi vedea nicăieri în viaţa lui cum Cuvântul lui Dumnezeu îi formează, îi zideşte şi îi susţine viaţa. Câţi oameni din convenţia Southern Baptist, indiferent de numărul nostru, indiferent de ce spunem, dacă am lua pur şi simplu acest pasaj şi am compara oamenii cu acest pasaj şi s-ar întreba: „Îţi zideşti căsătoria pe Cuvântul lui Dumnezeu, îţi creşti copiii după Cuvântul lui Dumnezeu, îţi rezolvi problemele financiare, bazându-te pe Cuvântul lui Dumnezeu, te separezi tu de lucrurile din lume, bazându-te pe Cuvântul lui Dumnezeu?" Câţi ar putea să dea un răspuns pozitiv? „Nu, nimic din astea. Îl mărturisesc pe Isus, El este Salvatorul meu. Aşa mi-a spus învăţătorul de şcoală duminicală."

Leonard Ravenhill, un cunoscut de-al meu înainte să moară spunea: „Eu predic în multe biserici baptiste o singură dată". Şi eu predic în multe locuri ca acesta o singură dată. Aş fi putut să apar astăzi aici cu un vocabular care v-ar fi uimit, să vă predic lucruri ce v-ar fi înălţat şi v-ar fi făcut să plutiţi prin această încăpere, aş fi putut să vă spun istorioare ce v-ar fi făcut să zâmbiţi şi istorioare despre căţeluşi şi bunici ce v-ar fi făcut să plângeţi, dar vă iubesc prea mult pentru asta. Întrucât Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, ştiu că sunt oameni care se cred salvaţi, pe când într-adevăr nu sunt, şi ştiu că unii dintre voi privesc în jur şi se gândesc: „Ei bine, eu sunt salvat, adică, uite, eu sunt exact ca şi ceilalţi din grupul meu de tineret". Ce te face să crezi că cei din grupul tău de tineret sunt salvaţi? „Ei bine, sunt ca şi părinţii mei, sau ca adulţii din biserica mea, sau ca diaconii, sau ca pastorul" – ce contează? Nu vei fi judecat după acest criteriu în ziua întoarcerii Sale.

Întrebarea mea pentru tine, scumpule, întrebarea mea pentru tine, copile... voi aţi putea fi copiii mei! Şi mă rog ca într-o bună zi, când băieţelul meu va fi mare, să fie un predicator care să-i stea în faţă şi să-i spună: „Destul cu asta! Să vedem, ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, cum stă viaţa ta în faţa acestui foc mistuitor, care este sfinţenia lui Dumnezeu?" În acea zi de pe urmă, scumpă, dragă fetiţă, scumpule, dragule tânăr, în acea zi de pe urmă, va sta mărturia ta în picioare? Eşti tu salvat? Şi nu mă refer la: „Păi, cred că sunt salvat", ştii că există o cale ce pare bună omului, dar care duce la moarte. „Păi, simt în adîncul inimii că sunt salvat", dar dă-mi voi să te întreb, ai citit vreodată că „inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s\'o cunoască?" Oare nu ar trebui să te duci să vezi ce scrie Scriptura? „Păi, ştiu că sunt salvat pentru că mama, tata, pastorul, şi toţi ceilalţi mi-au spus că sunt salvat." Dar eu îţi spun: ce zice Cuvântul lui Dumnezeu referitor la asta?

Vorbim atât de mult despre creştini radicali. Creştinii radicali nu sunt oamenii ce sar în sus la concerte. Creştini radicali nu sunt cei ce poartă tricouri creştine. Creştini radicali sunt cei ce produc roada Duhului Sfânt; creştini radicali sunt cei ce îşi onorează părinţii, chiar dacă li se pare că părinţii nu au dreptate; creştini radicali sunt cei care nu... – acum ascultaţi-mă, asta o să vă supere rău – care nu... – şi mă refer atât la băieţi, cât şi la fete – ... creştini radicali sunt cei care nu se îmbracă sexy pentru a-şi pune în evidenţă corpul. Dacă îmbrăcămintea ta atrage atenţia asupra feţei, Dumnezeu este mulţumit de felul în care te îmbraci. Dacă îmbrăcămintea ta atrage atenţia asupra corpului, Dumnezeu urăşte ce faci. Toţi vor să vorbească despre un profet, dar nimeni nu vrea să-l asculte. Eu vă vorbesc despre creştinism!

Mi-am petrecut viaţa în jungle, mi-am petrecut viaţa îngheţând în munţii Anzi, am văzut cum mor oameni... un băiat mic, Andrew Myman, musulmanii l-au împuşcat de cinci ori în stomac şi l-au lăsat pe trotuar, doar pentru că a strigat: „Mie atât de frică, dar NU POT să mă dezic de Isus Cristos, vă rog, nu mă ucideţi, dar NU mă voi dezice de El!" Şi a murit într-o baltă de sânge, iar voi spuneţi că sunteţi creştini radicali pentru că purtaţi un tricou! Pentru că vă duceţi la o conferinţă! Eu vă vorbesc despre sfinţenie! Eu vă vorbesc despre asemănare cu Dumnezeu! Aş dori... ştiţi ce ar însemna o mişcare a lui Dumnezeu în acest loc?! Dacă toţi ar rămâne acuzaţi, dacă eu însumi aş rămâne acuzat de Duhul Sfânt şi am cădea cu feţile la pământ şi am boci, pentru că ne uităm la lucrurile pe care Dumnezeu le urăşte, pentru că purtăm haine pe care Dumnezeu le urăşte, pentru că ne purtăm ca cei din lume, arătăm ca cei din lume, trăim ca cei din lume! Pentru că facem aceste lucruri şi nici măcar nu ştim că le facem, pentru că nu cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu! Pentru că, deşi afirmăm ca denominaţie, că Scripturile reprezintă Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, predicile noastre nu conţin decât nişte ilustraţii, nişte istorioare, nişte nuvele mici şi drăguţe. Sper ca Dumnezeu să cutremure acest loc, ca să ne întoarcem faţa de la păcat, să renunţăm la lucrurile ce îi displac lui Dumnezeu şi apoi să fugim la El, şi să ne bucurăm de El, şi să-L iubim! Sper ca Dumnezeu să ridice misionari! Nu doresc acelaşi lucru pe care îl doresc părinţii voştri pentru voi. Ei doresc să fiţi în siguranţă, să aveţi asigurare şi case frumoase. Ei vor pentru voi automobile şi respect. Eu vreau pentru voi acelaşi lucru pe care îl vreau şi pentru fiul meu – ca într-o bună zi să ia un steag, steagul lui Isus Cristos – şi să îl aşeze pe un deal, unde nimeni nu a mai pus steagul şi să strige: „Isus Cristos este Domn!", chiar dacă îl va costa pe fiul meu propria viaţă! Sper, ca atunci când va avea optsprezece ani, dacă îmi va spune acelaşi lucru pe care l-am spus şi eu când eram tânăr: „Mă duc în munţi, mă duc în junglă!", iar ceilalţi vor spune: „Nu poţi să te duci acolo, eşti nebun, e război, vei muri!" „Mă duc!" –, când acest băieţel îşi va pune rucsacul în spinare, mă voi ruga pentru el şi îi voi spune: „Du-te! ... Du-te! ... Domnul să fie cu tine! Iar dacă vei muri, fiul meu, te voi vedea dincolo şi voi onora moartea ta."

O, Doamne... să ne rugăm... să ne rugăm. O, Doamne! Nu-mi pasă de reputaţia mea, nu-mi pasă ce cred oamenii. Vreau să fii onorat, vreau ca aceşti tineri să fie salvaţi, vreau ca cei ce sunt salvaţi să nu mai îmbrăţişeze o cultură creştină pe care o urăşti şi pe care o vei vărsa din gura Ta, ci să privească la Cuvântul lui Dumnezeu şi să spună: „Îl voi urma pe Isus!" O, Doamne, mă rog pentru liderii de tineret şi pentru pastori, mă rog ca să-i umpli de un duh de înţelepciune, dragoste, îndrăzneală şi discernământ! Şi Dumnezeule drag, oricare ar fi preţul, Te rog să ridici misionari! Privind la aceşti copii nu pot să nu mă gândesc la băieţelul meu. O, Doamne, salvează-l pe Ian, creşte-l şi trimite-l în cea mai grea parte a luptei! Doamne, ridică misionari dintre aceşti tineri! Ridică misionari, predicatori, pastori şi evanghelişti care cunosc Cuvântul lui Dumnezeu! O, Doamne, lucrează în acest loc, te rog! Lucrează în acest loc, Dumnezeule drag! Te rog! Te rog... Te rog... Te rog...

Acum, în timp ce stăm cu capul plecat, este cineva aici în seara asta care să spună: „Frate Paul, am trăit în minciună. M-am numit creştin, dar am iubit lumea, arătam ca cei din lume, trăiam ca ei şi mi-e silă de mine din cauza aceasta. Frate Paul, sunt atât de sătul de acest creştinism pe care l-am trăit, sunt sătul de el! Vreau să fiu salvat! Vreau să fiu salvat!" V-aş ruga să vă ridicaţi în picioare. „Frate Paul, vreau să fiu salvat."

Amin! Mai este cineva? „Vreau să fiu salvat." Amin, amin! Într-un moment vom face o invitaţie. Mă voi coborî jos şi vreau să mă întâlnesc cu cei ce s-au ridicat în picioare. Vreau să vă vorbesc. Acum, puteţi să vă aşezaţi, mulţumesc. Acum vreau să vorbesc cu cei ce se numesc creştini.

Onorează viaţa ta pe Isus Cristos? Priveşti tu în Cuvântul Său ca să afli, cum să-ţi trăieşti viaţa? Mă rog din toată inima... Singurul lucru care va salva biserica în America – sunt doar două posibilităţi: prima, o reformă totală în felul nostru de a predica, de a studia Cuvântul lui Dumnezeu, iar cealaltă, o aprigă şi teribilă persecuţie. Ăsta e singurul lucru ce poate salva biserica în America. Mă rog, mă rog ca să te întorci la Cuvânt. Asculta-mă, tinere, trebuie să spui: „Cum trebuie să mă comport cu părinţii mei?" Caută în Cuvânt, vezi ce spune, aplică. „Cum trebuie să mă îmbrac?" Caută în Cuvânt, vezi ce spune, aplică. „Cum trebuie să vorbesc, ce trebuie să ascult?" Adu fiecare gând, cuvânt şi faptă sub supunerea lui Isus Cristos.

Acum, nu vă voi ruga să vă ridicaţi în picioare, pentru că m-am săturat de oamenii care vin în faţă să facă un angajament şi angajamentul nu ţine mai mult de două minute. Nu sunt aici, ca să scriu în revista mea, că aţi ieşit în faţă cu miile. Vreau să vă duceţi acasă şi să trăiţi pentru Isus Cristos din toată inima. Dar dacă aveţi nevoie de consiliere, dacă spui: „Frate Paul, vreau, vreau să trăiesc pentru Isus Cristos, dar nu ştiu cum. Nu ştiu cum!" Atunci în câteva minute vă voi face o invitaţie şi aş vrea să veniţi în faţă – nu pentru a face un angajament, dacă vreţi să faceţi un angajament, făceţi-l acolo, pe loc. Dacă trebuie să vorbiţi cu cineva, vorbiţi cu pastorul, vorbiţi cu liderul de tineret, şi ştiţi ceva? Vom şti dacă acest angajament va dura. Ştiţi cum? Pentru că într-adevăr va dura. Vom şti, dacă e de la Dumnezeu. Să vă spun ceva, tuturor celor ce sunteţi aici, vreau să vă spun ceva, dacă aţi decis să-L urmaţi pe Isus Cristos, dacă v-aţi pocăit zilele acestea, vreau să vă spun ceva, dacă pocăinţa a fost veritabilă, va dura. Dar dacă peste câteva săptămâni vă întoarceţi înapoi în lume, trăiţi ca cei din lume, vă purtaţi ca cei din lume, vreau să ştiţi, că nu aţi obţinut nimic în acest weekend. A fost doar un val şi atât. Dacă aţi obţinut ceva din partea Domnului, să ştiţi, că va dura. Şi chiar dacă veţi încerca să fugiţi de El, nu veţi putea. Nu veţi putea.

O, vă iubesc atât de mult, vă iubesc atât de mult. Vă rog să vă sculaţi în picioare. Dacă aveţi nevoie de consiliere referitor la o decizie pe care aţi făcut-o, dar faţă de care aveţi întrebări, vreau să veniţi în faţă şi voi veni şi eu lângă voi. Dintre cei ce v-aţi sculat în picioare, eraţi mulţi acolo, dacă spuneţi: „Trebuie să-L cunosc pe Isus Cristos," vreau să veniţi aici chiar acum, vreau să mă întâlnesc cu voi şi să ne aşezăm într-o parte cu câţiva consilieri şi să vorbim. Să ştiţi, că dacă va fi nevoie, vom vorbi toată noaptea. Aceasta e atitudinea fiecărui consilier de aici, vom sta cu voi toată noaptea, dacă e necesar. Domnul să vă binecuvânteze, Domnul să vă binecuvânteze. Daţi-mi voie să mă rog pentru voi.

Dumnezeule drag, te rog... Doamne, s-au întâmplat atâtea... Seara trecută, Doamne, nu ştiu pe cât a fost de adevărat, dar am văzut oameni plângând, am văzut oameni care au încercat să facă angajamente şi cred, că mult din ce s-a întâmplat a fost de la Tine. Astăzi dimineaţa, un tânăr a predicat şi şi-a spus mărturia şi am văzut, cum lucrează Duhul Sfânt. Mă rog acum, Tată – nu ştiu pe cât de adevărat au fost toate astea, doar timpul şi eternitatea ne vor arăta, dar o, Dumnezeule drag, te rog, te rog lucrează. În numele lui Isus. Amin.


Pentru mai multe informaţii referitor la lucrarea fratelui Paul, vizitaţi site-ul:

www.heartcrymissionary.com/