IATA SEMNUL: MISIUNEA!
A venit iarasi Craciunul: sarbatoarea mirifica a intruparii divine. Iarasi suntem cuprinsi de nostalgia dupa orizonturile copilariei. Iarasi rasuna in inimi cintec de ingeri. Iarasi miroase a cozonac copt pe vatra memoriei si istoriei noastre. Suntem gata din nou sa imbodobim brazi de plastic, sa spinzuram lumini stralucitoare pentru a lumina suflete si inimi intunecate. Avem din nou dreptul sa ne mai facem cite un cadou. Putem sta din nou la mese bogate fara sa numaram caloriile. Iarasi multi vor descoperi spiritul sezonului si sensibilizati vor intra pentru prima data anul acesta in biserica. Din nou comercialismul o sa ne ofere cele mai sophisticate aparate, moda de ultima ora, cele mai frumos ambalate produse. Din nou o sa ne umplem casele de lucruri si oameni, si o sa ne golim conturile.
Ne pregatim din timp pentru ca sarbatoarea sa fie o reusita. Bradul e gata. Cadourile sunte deja sub pom. Luminile sunt aprinse. Decoratiile aranjate perfect. Hainele sunt gata de a fi imbracate. Bucatele alese emana o mireasma irezistibila. Chiar si Mos Craciun este gata sa coboare din pod. Pina si incalzirea planetara tine cu noi: fulgi zglobii de nea ne bat in geam: "Craciun Fericit!". Toatea semnele Craciunului sunt vizibile.
Dar totusi, lipseste un semn: "Iata Semnul dupa care-l veti cunoaste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle." (Luca 2:12)
Craciunul este o sarbatoare a misiunii divine pentru omul pierdut. Intruparea acestei misiuni este realizata printru-un copil. Acesta este Semnul!
Un Semn al Vulnerabilitatii Umane. Devenid un copil Dumnezeu s-a facut vulnerabil pentru a se identifica cu fiinta umana. Intr-un orasel obscur, intr-un loc lipsit de comfort, in conditiile cele mai modeste, fara protectie, fara privilegii, fara drepturi, in trupul fragil al unui nou nascut s-a intrupat Dumnezeu. S-a facut vulnerabil pentru a imputernicii pe om. Prin misiune biserica se indentifica cu vulnerabilitatea umana, Biserica devine vulnerabila pentru a reda demnitatea celor multi.
Un Semn al Inocentei, al Nevinovatiei. In acea iesle se gaseste un copil in inocenta totala. Cea mai pura fiinta din univers. Desi fiinta umana a fost total pervertita de mizeria pacatului si sta in pozitie de vinovatie inaintea lui Dumnezeu, El a ales sa restaureze inocenta pierduta prin pacatul adamic. Misiunea Bisericii este sa proclame predicamentul uman, dar si Solutia divina oferita in Christos. Paradisul pierdut poate fi recistigat. Inocenta pierduta poate fi redobindita.
Un Semn al Iubirii. Desi copilul din ieslea paupera este de conceptie divina, el este totusi un semn al iubirii dintre un tata si mama, Iosif si Maria. Datorita iubirii, Maria relateaza lui Iosif experienta stranie pe care a avut-o. Datorita iubirii, Iosif nu o abandoneaza pe Maria intr-o criza de neincredere si gelozie. Datorita iubirii, cei doi se pun la dispozitia lui Dumnezeu pentru a indeplini planul misionar divin.
Dar acest copil este si un semn al relatiei de iubire dintre om si Dumnezeu. Pentru a cuceri pe om Dumnezeu a ales arsenalul cel mai inofensiv in aparenta: arsenalul iubirii. Pentru ca a iubit Dumnezeu s-a facut om. Acest copil infasat in scutece este strigatul iubirii divine: "Te iubesc cu o iubire vesnica...". Dumnezeu iubeste lumea. Iata semnul: a devenit unul dintre noi.
Misiunea Bisericii este un mandat al iubirii. Biserica este chemata sa cucereasca lumea prin arsenalul iubirii.
Un Semn al Bucuriei. In cimpia Betleemului caderea noptii nu prevestea nimic special. Citiva ciobani si-au adunat turma, au aprins focul pentru a alunga raceala din launtru, frigul din afara, bezna noptii si priveau in golul existentei lor. Intr-o iesle pe-aproape se naste un copil in acest moment divin si aceasta nastere schimba totul. Bolta se lumineaza ciudat, se aud glasuri cu ecouri divine, simfonii pline de veselie si noaptea vietii lor este pentru totdeauna iluminata. Dintr-o data viata lor monotona, saracacioasa, trista este inundata de bucuria copilului nascut in iesle. O metamorfoza ciudata se produce in sufletul lor. Tristetea existentei lor este spulberata de bucuria unei noi vieti. Iata Semnul: in Biserica Dumnezeu creaza viata noua. Prin misiunea bisericii oamenii isi recistiga bucuria de a trai; tirania tristetii, a depresiei, a stresului, a vinovatiei este spulberata de bucuria mintuirii.
Un Semn al Suferintei. In Betleem o femeie pura este in durerile nasterii. Se aude acolo scincet de nou nascut. In lumea suferintei pentru suferinta s-a nascut un Copil. Suferinta o sa-l urmareasca la fiecare pas. Bocet se va auzi din nou in Rama cind lumea demonica va cauta distrugerea lui. Destinul lui este sa ajunga la glorie prin suferinta. Iata Semnul: el a venit sa sufere, cel nevinovat pentru cei vinovati. Acesta-i secretul: toate suferintele noastre gasesc tratament, tamaduire in ranile Lui. Viata lui umana va fi incheiata cu un al semn, semnat cu trupul Sau: Semnul Crucii. Sub semnul Crucii se desfasoara misiunea Bisericii.