Murind înşelat

De Milburn Cockrell


Mulţi oameni se ţin de obiceiurile lor rele până când Satan îi târăşte în mormântul lor.


„Nu orişicine-Mi zice: ,,Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,,Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"
Atunci le voi spune curat: ,,Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege." (Matei 7:21-23)


În versetele dinaintea acestui text, Cristos ne avertizează cu privire la profeţii falşi (Matei 7:15-20). Există o legătură între textul meu şi versetele precedente. Un profet fals spune minciuni pretinzând că spune adevărul. El predică mântuirea prin faptele bune, botezul cu apă, calitatea de membru într-o biserică, semnarea unui cartonaş după luarea unei decizii, stăruinţa şi rugăciunile pline de sentiment. Aceşti falşi profeţi sunt urmaţi de milioane de oameni spre ruina veşnică a acestora.
Omul, prin natura sa este o fiinţă religioasă. Nu contează cât de sărac poate fi în cunoaştere şi gradul de civilizaţie, el în general se găseşte în posesia unui crez, a unui altar şi a unui dumnezeu. Mii şi mii de asemenea (oameni) religioşi au fost induşi în eroare de profeţii falşi. Ei sunt religioşi, dar pierduţi, pentru că religia nu înseamnă regenerare, şi a mărturisi că eşti mântuit nu este acelaşi lucru cu a (fi) avea mântuirea. Mulţi aşteaptă să meargă în ceruri şi vor fi dezamăgiţi. Un om poate să meargă în iad trecând aproape de porţile cerului.

A spune, dar a nu face

„Nu orişicine-Mi zice: ,,Doamne, Doamne!; va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri" (Matei 7:21). Aceste cuvinte implică faptul că aceia care nu Îl recunosc pe Cristos ca Domn şi Învăţător nu pot fi nici măcar consideraţi pe calea către cer. Chiar unii dintre cei care îl recunosc pe Cristos ca Învăţător şi Salvator vor fi excluşi din Împărăţia cerurilor, pentru că niciodată nu au experimentat harul lui Dumnezeu în vieţile lor. Doar aceia care cu adevărat fac voia Tatălui vor fi în final mântuiţi pentru vecie.
O persoană poate dori să fie socotită creştină, să fie acceptată printre oameni ca urmaş a lui Cristos, şi totuşi să nu aibă dragoste reală pentru Cristos şi cauza Sa. Ascultarea cerută aici nu este doar supunerea vizibilă faţă de legea lui Dumnezeu, nici nu este simpla supunere faţă de rânduielile Evangheliei. Credinţa în Cristos pentru viaţă şi mântuire este sursa întregii ascultări adevărate fără de care nimic nu este primit de Dumnezeu. Isus Cristos a spus: „Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi." (Ioan 6:40). 1 Ioan 3:23 spune: „Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Cristos." Mărturisirea nu înlocuieşte ascultarea. Anticristul spune: „Doamne,Doamne". Ipocriţii spun, „Doamne, Doamne". A-L numi pe Cristos Domn, dar ignorând voinţa Sa, înseamnă a-ţi bate joc de El (Luca 6:46). Datorită credinţei în El şi a dragostei pentru El, noi trebuie să facem ceea ce El ne cere şi să ascultăm poruncile Lui. Tot ce e în afara voii lui Dumnezeu, nu este decât "Doamne, Doamne." Tit 1:16 spune: „Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sînt o scîrbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună". Fie ca noi să ne ferim de o mărturisire de credinţă formală în Cristos. Să nu îşi imagineze cineva că zideşte pe temelia încercată pentru că aude cuvintele lui Cristos, dar nu se supune lor. Evrei 5:9 ne spune că Isus Cristos este „pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mîntuiri vecinice".

Scuzele ipocriţilor

„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,,Doamne, Doamne! N\'am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" (Matei 7:22).
Ce înseamnă „în ziua aceea"? Cu siguranţă înseamnă ziua judecăţii când oamenii vor sta în faţa lui Cristos, Judecătorul cel drept al întregului pământ. Acest text afirmă clar că, Isus Cristos îşi rezervă dreptul de a fi judecătorul celor vii şi celor morţi. El este viitorul judecător al lumii. „În ziua aceea" când mormintele vor fi deschise şi oamenii vor sta înaintea lui Dumnezeu. „În ziua aceea" când dispreţuitul Galileian va apărea în toată gloria Sa pe marele Său tron alb. Ziua judecăţii este ziua spre care toate celelalte zile au indicat, al cărei soare nu mai apune, şi al cărei eveniment nu va mai fi niciodată inversat sau uitat. „În ziua aceea" când cărţile sunt deschise înaintea scaunului de judecată, şi orice plângere şi ori ce murmur sunt reduse la tăcere şi ori ce scuză este alungată. Toate celelalte zile sunt nimic în comparaţie cu această zi!
Unii din cei ce au murit înşelaţi vor invoca (în acea zi) faptul că ei au proorocit în numele lui Cristos: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,,Doamne, Doamne! N\'am proorocit noi în Numele Tău?" Acei aşa zişi creştini vor vorbi despre un eveniment istoric trecut (din trecut). A prooroci înseamnă, fie să prezici viitorul fie să predici Cuvântul în public (Romani 12:6; 1 Corinteni 13:9; 14:1-5). Ei se prefac că predică în numele lui Isus şi că au autoritate de la El. Isus Cristos a spus în Apocalipsa 2:2 despre „cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt". Corintenilor, Pavel, apostolul le scrie: „Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Cristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor" (2 Corinteni 11:13-15).
Poate un om să proorocească şi să fie un prooroc fals? Balaam şi Caiafa amândoi au rostit proorocii adevărate, dar nici unul dintre aceşti doi oameni nu a experimentat harul. Este posibil pentru un om să vorbească adevărul în timp ce trăieşte o minciună. Cineva, poate susţine adevărul în nedreptate fiind un prooroc fals. Este posibil ca (pentru) un om să fie predicator, să aibă talent ca şi vorbitor (orator), să dea sfaturi bune, să aibă ceva succes exterior, să scrie cărţi bune, să se roage rugăciuni lungi, să păstorească vreo biserică, să ţină servicii de „trezire", şi încă să fie „plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii" (Fapte 8:23). El poate pretinde că-i ajută pe alţii către cer dar el însuşi nu ajunge acolo. Potrivit lui Isus Cristos, mii de asemenea oameni vor muri înşelaţi.
Alţii vor pretinde că au fost exorcişti: „N-am scos noi draci în Numele Tău?" Au existat oameni care în timpul Noul Testament, scoteau draci, dar nu Îl urmau pe Cristos (Marcu 9:38) şi nu aveau credinţă în Cristos (Matei 12:27). Aceşti oameni foloseau numele lui Cristos în formule de exorcizare (Fapte 19:13-14). Un om poate scoate un demon, fiind el însuşi un demon care va fi aruncat în iazul de foc. Şi Iuda ar fi putut scoate draci în numele lui Cristos.
Alţii vor pretinde că au făcut multe (minuni): „N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Ei vor spune în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu: „Noi am vorbit în limbi, am mutat munţi, am băut otravă şi am vindecat tot felul de boli. Noi am scris comentarii despre cărţile Bibliei. Noi i-am ajutat pe săracii şi nevoiaşii lumii. Noi am promovat principii morale în comunitatea noastră, şi am trăit cât am putut de corect. Cristos nu contestă pretenţia lor, aceia că ar fi făcut multe (fapte minunate). Dar, toţi cei care aşteaptă să ajungă în cer datorită faptelor lor bune, vor muri înşelaţi de Diavol.
Potrivit lui Isus Cristos, singurii oameni care invocă faptele lor bune pentru mântuire la judecată, sunt acei ce mor înşelaţi. Ei pun tot accentul pe ce au făcut ei în numele lui Cristos, şi nu spun nimic despre lucrarea Lui. Ei nu spun nici măcar un cuvânt despre ceea ce a făcut şi a suferit Cristos. În predica de pe munte, cuvintele lui Cristos clarifică faptul că nu există mântuire în nici un fel de fapte bune – nici chiar în predicare sau în scoaterea demonilor! Mulţi sunt înşelaţi crezând că ei vor merge în cer din cauza unei reputaţii bune între oamenii religioşi, dând bani la biserică, şi fiind membri într-o biserică cu nume biblic. Este o eroare ce distruge sufletul, să-ţi imaginezi că aceste fapte bune pot fi ispăşire pentru domnia poftelor trupeşti, mândrie, atitudini lumeşti şi lipsa dragostei de Dumnezeu şi oameni. Aceşti oameni s-au înşelat pe ei înşişi, şi vor pieri pentru eternitate cu o minciună în mâna lor dreaptă!
Nu putem merita favorul lui Dumnezeu, prin ceea ce facem. Este o tendinţă comună în om, de a ataşa ideea de merit conduitei sale religioase. Milioane gândesc că au obţinut favorul lui Dumnezeu prin integritatea lor socială, faptele lor de binefacere şi prin ţinerea sărbătorilor. Dacă tu crezi aceasta, greşeşti. Dacă tu ai fi sfânt ca şi un înger şi devotat ca şi un serafim tu (tot) nu meriţi un singur favor de la Dumnezeu. Puterea prin care tu ai făcut aceste fapte bune, influienţa care te-a motivat pe tine să le faci şi timpul necesar pentru a le face, vor fi ale Lui. Ce merit ar putea fi pus pe seama faptelor tale? Isus Cristos a spus:"Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ,,Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem" (Luca 17:10). Cât de absurd este pentru un păcătos să ataşeze ideea meritelor la fapte!
Observaţi aceasta, în proorocie, scoatere de demoni, şi facerea de minuni ei apelează la numele lui Isus, ca şi cum adevărata uniune intimă cu Cristos ar fi sursa rugăciunilor şi predicilor lor. În realitate ei pângăresc numele lui Isus, folosind-ul doar ca şi un fel de formulă magică. Prin folosirea acestui nume în predicile şi rugăciunile lor ei speră să intre în cer. Dar Domnul nostru clarifică în textul meu că există unii care poartă numele lui Cristos dar nu Îl cunosc încă pe Cristos.

Judecata lui Cristos asupra ipocriţilor

„Atunci le voi spune curat: ,,Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege" (Matei 7: 23). Cei care mor înşelaţi şi-au făcut un renume (mărturie) înaintea oamenilor în această lume. La judecată Isus Cristos va spune (va mărturisi) în faţa oamenilor şi a îngerilor adevărata lor stare. Cristos, ca şi Dumnezeu omniscient cunoaşte adevăratul lor caracter şi starea lor. El a ştiut că ei sunt ipocriţi. El cunoaşte ce au făcut ei sub aparenţa exterioară a religiozităţii.
Ce ar trebui să înţelegem noi din cuvintele lui Cristos: „Niciodată nu v-am cunoscut"? Cu siguranţă acestea nu ne arată căci Cristos era în necunoştinţă, pentru noi Dumnezeu posedă cunoaştere nelimitată (Ioan 1:47, 49, 2:24-25; 21:17). A fost pentru că El cunoaşte martorii mincinoşi foarte bine (complet) aşa că El este complet justificat când îi condamnă la judecată.
Cuvântul „cunosc" înseamnă o cunoaştere a inimii, care implică dragostea care alege, prietenie şi părtăşie. Unii sunt cunoscuţi de Dumnezeu cu dragoste şi afecţiune şi cu zel de a face bine. Să privim la câteva versete din Biblie care dovedesc aceasta. „Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi" (Psalmul 1:6). "Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pămîntului" (Amos 3:2). "Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El" (Naum 1:7). "Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine" (Ioan 10:14). "Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu" (1 Corinteni 8:3). "Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?" (Galateni 4:9). "Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui" (2 Timotei 2:19). Pe aceea pe care Dumnezeu îi cunoaşte El i-a cunoscut mai dinainte (Romani 8:29; 1 Petru 1:2).
Toate aceste cuvinte înseamnă cam aşa ceva: „Niciodată nu am avut nici un fel de dragoste sau afecţiune pentru tine - niciodată nu te-am acceptat pe tine sau comportamentul tău – niciodată nu te-am cunoscut pe tine ca dar ales şi dăruit cu dragoste de Tatăl – niciodată nu te-am cunoscut pe tine ca şi oaie a Mea în legământul harului – niciodată nu am murit chemându-te pe tine prin harul Meu – niciodată nu te-am cunoscut pe tine slăvind sângele şi neprihănirea Mea – niciodată nu te-am cunoscut pe tine făcânt vre-o faptă bună pentru gloria Mea". Ce cumplit este totuşi să nu fi dorit de Cristos, al cărui zâmbet înseamnă cer, dar posomorârea Lui este iad!
Cristos foloseşte cuvântul „niciodată" în Matei 7:23 omorând doctrina căderii din har. Cristos nu spune că odată i-a cunoscut iar apoi i-a respins ca nefăcând parte din poporul Său – că ei au fost botezaţi iar apoi au căzut din har – că ei au fost iertaţi odată, iar apoi au devenit apostaţi. Mai degrabă Isus Cristos spune că El niciodată în nici o vreme nu i-a privit pe ei ca si creştini. Oricare a fost talentul lor, minunile făcute de ei, speranţele lor, bucuria lor prefăcută, viziunile lor, zelul lor şi proorociile lor, Cristos nu i-a privit niciodată, în nici o vreme ca ucenici adevăraţi. Cei ce au murit înşelaţi apar la judecată ca martori falşi, nu ca şi foşti creştini căzuţi din har. Aici (avem) este cea mai tare dovadă posibilă că adevăraţii credincioşi nu cad din har. Aceste cuvinte ale lui Cristos rezolvă pentru totdeauna (problema) întrebarea căderi din har, pentru toţi cei ce cred cuvintele Domnului nostru.
Aceşti ipocriţii care au murit înşelaţi sunt pentru totdeauna izgonoţi din prezenţa lui Cristos: „Depărtaţi-vă de la Mine!" A te depărta de Cristos este iadul iadurilor şi începutul (fundamentul) mizeriei pentru cei condamnaţi la iad. Absenţa recunoaşterii lui Cristos, deşi nu este reprezentată ca şi cauză totuşi va implica izolarea de prezenţa sa glorioasă. „Ei vor avea ca pedeapsă o perzare vecinică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui" (2 Tesaloniceni 1:9). „Apoi va zice celor dela stânga Lui: ,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! ... Şi aceştia vor merge în pedeapsa vecinică" (Matei 25:41, 46). Ce trist să fi despărţit de Cristos şi mijlocirea Sa – să cazi de pe culmea speranţei în adâncimile chinului veşnic!
Motivul pentru care ei sunt izgoniţi de la Cristos nu este pentru că Dumnezeu nu i-a ales sau predestinat, ci este pentru că au lucrat fărădelegea. Cei nemântuiţi în Scriptură sunt adesea numiţi „Lucrătorii fărădelegii" (Iov 31:3; Ps. 14:4; 36:12; 43:1; Isaia 32:6; Osea 6:8; Matei 23:28; Luca 13:27; (aceste versete cu privire la „lucrătorii fărădelegii" le putem găsi în Biblia traducerea Cornilescu*). Toţi cei care au murit înşelaţi, ca Ahab în vechime, s-au vândut singuri „pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului" (1 Împăraţi 21:25).
Acei ce pretind că au făcut multe minuni (fapte bune) sunt de fapt lucrători ai nelegiuiri. La judecată, Cristos le va smulge pieile de oaie rămânând lupi răpitori. „Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea" (Psalmul 5:5)
Milioane vor apărea la judecată pentru a descoperi că fărădelegea este ruina lor. Presupusele lor fapte bune, for fi descoperite ca lucrări ale fărădelegii – făcute pentru un motiv rău şi cu o ţintă rea. Câţiva care au pretins a fi predicatori vor merge în jos pentru pierzare. Unii, care pretind că au făcut minuni, vor descoperi că au lucrat doar fărădelege. Câţiva care au practicat scoaterea demonilor vor fi trimişi (scoşi) în iad cu demonii. O mărturisire de ceredinţă dreaptă nu poate mântui. „Şi dracii cred... şi se înfioară!" (Iacov 2:19).

Concluzie

1. Unii oameni mi-au spus de-a lungul anilor că ei nu pot crede că Dumnezeu va îngădui omului să moară înşelat. Dar aceasta e (greşit) o greşeală. Potrivit Domnului nostru Isus Cristos, milioane vor fi religioşi, dar pierduţi. Cu miile vor ajunge (ateriza) în iad crezând că vor merge în ceruri. O persoană care este înşelată nu ştiu că este înşelată. Eşti tu înşelat de Diavol? Vei fi şi tu printre cei ce vor muri înşelaţi?
2. Păziţi-vă de falsele mărturisiri de credinţă, din numărul celor înşelaţi „mulţi" au spus că sunt cu Cristos. Lucrătorii fărădelegii pot prooroci, scoate demoni, şi pot face multe lucrări minunate (minuni). Un om poate avea darul proorociei, poate avea multă cunoştinţă, poate înţelege toate misterele, chiar credinţa care mută munţii, şi să nu fie nimic altceva decât o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor (1 Corinteni 13:1-2). Matthew Henry a spus: „Harul poate aduce un om în cer fără minuni, dar minunile nu vor aduce niciodată un om în cer fără har.
3. Cel mai cumplit cuvânt pe care Cristos l-a rostit vreodată ipocriţilor este:„Depărtaţi-vă de la Mine!" Ce cumplită separare! Pentru cei uniţi cu Cristos totul este cer, pentru cei separaţi de El totul este iad.
4. Există astăzi pe pământul nostru şi în ţara noastră mulţi care pretind că au darul proorociei, scoaterii de demoni, facerii de minuni (lucruri minunate). Aşa cum a prezis Cristos, ei vor face toate aceste lucruri doar în numele lui Isus. Ei vor predica doar în numele lui Isus. Ei botează doar în numele lui Isus. Ei vindecă bolile doar în numele lui Isus. Oricât de sinceri şi oneşti aceşti profeţi pot fi, ei vor muri înşelaţi.
5. Tu Îl cunoşti pe Isus Cristos ca Domnul şi Salvatorul tău? A-l cunoaşte pe El înseamnă viaţă veşnică. Ai simţit tu cu adevărat sânge Lui curăţitor asupra sufletului tău pătat de păcat? Eşti tu sigur că cerul este casa ta? Ştii tu cu adevărat unde îţi vei petrece veşnicia? Te bazezi (încrezi) pe faptele tale, sau pe lucrarea desăvârşită a lui Cristos, la Calvar, pentru a te lua la cer? În Ezechel 18:30 Domnul spune: „Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădlegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire". Isus Cristos a spus: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea" (Luca 13:24).

*Nota editorului