Vreau să fie clar încă de la început că eu sunt o fustă mini creştină, adică merg la biserică în fiecare duminică. Mai mult decât atât, eu frecventez o biserică evanghelică. Bineînţeles că eu nu sunt singura fustă mini creştină din oraş. Sunt multe altele care vin la mine la biserică.

Deşi noi reprezentăm o varietate de culori şi modele, există un lucru pe care toate îl avem în comun. Cu toate avem acelaşi mod de a descoperi coapsele atractive, mai ales când se stă „picior peste picior." Mi s-a spus că aceasta este cea mai comfortabilă poziţie.

Dacă nu am înţeles eu greşit, mi se pare că noi le facem pe cele ce ne poartă puţin sfioase. Cel puţin fata care mă poartă, mă trage tot timpul în jos. Deşi nu sunt o expertă în ceea ce priveşte natura umană, mi se pare că acest comportament indică un fel de complex.

Am mai observat că noi, fustele mini, avem capacitatea de a atrage multe priviri masculine, chiar şi în biserică. La început m-am mândrit cu faptul că bărbaţii sunt fascinaţi de croiala şi culoarea mea. Abia în această dimineaţă l-am auzit pe predicator spunând că, de fapt, nu la asta se uitau tinerii (şi chiar unii mai puţin tineri). Deşi am fost numai urechi atunci când el a început să predice despre „Atracţia unei fuste mini," chiar înainte de a termina el, am fost deja foarte ruşinată.

El a pretins că fusta mini nu atrage privirile la esteticul ei. După părerea lui, există zeci de alte fuste mai frumoase decât mine. Afirmaţia lui generală că fustele mini nu aduc o contribuţie estetică, academică, economică, morală sau spirituală celor care le poartă, m-a lăsat cu sentimentul că, de fapt, nu am fost o aşa bună creştină.

El a spus că singura mea atracţie este cea a trupului. Apoi, pentru vreo zece minute, a vorbit despre poftele trupeşti ale naturii umane. M-a acuzat public căci contribui la poftele trupului. Am simţit apoi, după ce a spus acest lucru cum am fost trasă tare în jos. Ai fi putut auzi şi acul căzând în biserică atunci când a citat următoarea afirmaţie a lui Kerry Elliott:

„A-ţi etala sexualitatea în public este o trădare a feminităţii tale, şi nu o sprijinire a ei. Este ca şi cum ai bate toba în metrou pentru a dovedi că eşti muzician.

Nu este corect să-l expui pe bărbat la aroma fripturii şi a plăcintei de mere . . ., iar apoi să îl acuzi că este lacom dacă se linge pe buze." Cred că au înţeles cu toţii ce a vrut să spună.

Am roşit atunci când a început să pună întrebări despre ceea ce am făcut noi, fustele mini, în viaţa de zi cu zi în lume. El a întrebat care credem noi că a fost mărturia noastră în prezenţa bărbaţilor care nu erau deloc interesaţi de puritatea feminină. A spus că nu trebuie să faci prea multe lucruri pentru a direcţiona creierul înspre sex. De aceea a spus Isus: „Oricine se uită la o femeie, ca s-o poftescă, a şi preacurvit cu ea în inima lui" (Matei 5:28).

Predicatorul a afirmat că nu este nimic la o fustă mini care să sugereze unui bărbat de pe stradă că trupul celei care o poartă este templul Duhului Sfânt. A mai spus că un trup locuit de Duhul ar trebui împodobit cu îmbrăcăminte modestă (1 Timotei 2:9, 10). Mai departe, el a furnizat unele statistici de pe undeva care dovedesc că există o relaţie vitală între fustele mini şi creşterea numărului de violuri în America. Am început să mă simt ca şi cum aş fi fost complice valului de infracţiuni.

Eu presupun că ceea ce doare este adevărul. De aceea m-am grăbit aşa să plec de la biserică azi dimineaţă. Şi chiar am văzut şi alte fuste mini furişându-se la fel ca mine.

Cred că noi avem nevoie cu adevărat să fim schimbate cu ceva mai modest.