SIGURANTA VESNICA A PACATOSILOR
Siguranta vesnica a credinciosilor
de J.M. Carroll
Frati crestini, tin aceasta predica cu dorinta sincera de a va mangaia si intari.
La inceputul vietii mele de crestin, am trecut printr-o mare batalie de indoiala, frica si framantare datorita subiectului pe care il discutam acum. Nestiind ce invata Biblia cu adevarat, am crezut cu tarie ca este posibil, ba chiar mai mult decat posibil ca un crestin sa fie in final pierdut si condamnat datorita pacatelor sale. In timpul acestei scurte perioade din viata mea am fost de putin ajutor altora sau cauzei lui Cristos. Intreaga mea atentie era concentrata asupra mea. Incercam din greu sa „ma tin" si sa „rezist", si cu cat incercam mai mult, cu atat mai indoielnica mi se parea aceasta lupta inegala. Curand dupa aceea am invatat bine ca pacatul si diavolul sunt mai puternici chiar decat un crestin. In timpul acelor zile nu am cunoscut bucuria mantuirii. Nu voi incerca sa va prezint istoria acelor zile indoielnice si nesigure. Am fost manat spre Cuvantul lui Dumnezeu. In aceasta predica va voi relata unele din rezultatele acestei cercetari, spre lumina si ajutor. Sunt profund convins ca este un privilegiu binecuvantat ca crestinul sa fie mangaiat si intarit de religia sa.
URMATOARELE VERSETE REPREZINTA TEXTUL MEU:
Ioan 10:27-29 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea. Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu."
Romani 6:14 „Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har."
Evrei 7:25 „De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei."
Matei 1:21 „...si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale."
Chiar daca am ales un text lung, nu ma astept sa imi restrang predica numai la aceste pasaje. Scopul meu este de a folosi mult mai multe.
1. Primul punct al textului meu, asupra caruia va atrag o atentie speciala, este imbratisat de cuvintele „viata vesnica." Veti observa ca textul spune „Eu le dau viata vesnica".
In legatura cu aceste cuvinte, va rog sa observati cu atentie patru lucruri, toate gasite in Scripturi:
1) Inainte de intemeierea lumii, „Dumnezeu a hotarat sa dea poporului Sau viata vesnica".
Observati urmatoarele versete:
2 Timotei 1:9 „El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Cristos Isus, inainte de vesnicii."
Fapte 13:48 „Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica, au crezut."
Inainte de a comenta aceste pasaje, mai observati:
2) Dumnezeu a promis copiilor Sai exact acelasi lucru pe care El l-a hotarat, adica „viata vesnica".
Luati in considerare aceste dovezi:
Ioan 3:14-16 „Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."
Tit 1:1-2 „Pavel, rob al lui Dumnezeu, si apostol al lui Isus Cristos, potrivit cu credinta alesilor lui Dumnezeu si cunostinta adevarului, care este potrivit cu evlavia, in nadejdea vietii vesnice, fagaduite mai inainte de vesnicii de Dumnezeu, care nu poate sa minta..."
1 Ioan 2:25 „Si fagaduinta, pe care ne-a facut-o El, este aceasta: viata vesnica."
Vedeti astfel, caci chiar inainte de a fi creata lumea, Dumnezeu a hotarat sa dea poporului Sau, care urmau in decursul timpului sa creada in El, „viata vesnica". Apoi El le-a promis insusi lucrul pe care l-a hotarat.
Acum, observati din nou:
3) Dumnezeu a dat si da exact ceea ce a hotarat si promis – „viata vesnica".
1 Ioan 5:10-11 „Cine crede in Fiul lui Dumnezeu, are marturisirea aceasta in el; cine nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea, pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau. Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau."
Ioan 10:27-28 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea."
Romani 6:23 „Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Cristos, Domnul nostru."
Si inca un lucru trebuie notat cu privire la aceste cuvinte, „viata vesnica":
4) Credinciosii primesc si au exact ceea ce Dumnezeu a hotarat, a promis si a dat, „viata vesnica".
Inca o data luati in considerare versetul urmator:
Ioan 5:24 „Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata."
Nu spune ca s-ar putea sa o aiba in viitor, ci o are acum. Nu spune ca se afla intr-o stare in care aceasta ii va fi asigurata mai tarziu, ci chiar acum „are viata vesnica". Am sa va citez acum dintr-un batran predicator, care scria, cu putin timp inainte de moarte, celor care au fost convertiti prin lucrarea sa. Sunt ultimele cuvinte, avand ca scop evident incurajarea si mangaierea lor:
1 Ioan 5:13 „V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica."
Subliniez faptul ca credinciosii au acum „viata vesnica". Nu poate o au, ci o au chiar acum.
Priviti intreaga putere a acestui prim argument. Dumnezeu a hotarat, Dumnezeu a promis, Dumnezeu a dat si inca da, credinciosul primeste si are un lucru clar. Si acest lucru este „viata eterna, viata vesnica".
Aceste cuvinte nu au in vedere o perioada scurta. Nu inseamna o viata de o zi, de o luna, de un an, nici chiar de o suta de ani; ci o viata lunga cat timpul, cat vesnicia. Daca credinciosii au ceva, ei au „viata vesnica". Fiindca aceasta este exact ceea ce Dumnezeu a hotarat, a promis si da acelora care cred in Fiul Sau. Ce simplu si clar este Cuvantul lui Dumnezeu!
OBSERVATI A DOUA PARTE A TEXTULUI:
2. Dumnezeu da acestui fapt o siguranta dubla.
Nevrand ca cineva sa aiba indoieli si nesiguranta cu privire la acest subiect, El merge dincolo de o simpla declaratie potrivit careia ceea ce a hotarat si a promis si ceea ce credinciosul primeste si are este „viata vesnica".
El adauga ceva in plus. Ascultati din nou Cuvantul Sau:
Ioan 10:27-28 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea."
Ioan 5:24 „Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata."
Nu conteaza ce ni se va intampla pe viitor; nu conteaza ce ispita ne va asalta; nu conteaza ce va face diavolul; nu conteaza daca ne va arunca la pamant sau ne va tari prin noroi, noi nu vom mai veni la judecata.
„EI NU VOR PIERI NICIODATA!"
Observati al treilea punct al textului meu:
3. CREDINCIOSII NU MAI SUNT SUB LEGE.
Sa apelam din nou la „lege si la marturie".
Romani 6:14 „Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci supt har."
Romani 5:13 „(Caci inainte de Lege pacatul era in lume. Dar pacatul nu este tinut in seama cata vreme nu este o lege)."
Romani 4:7-8 „,Ferice’, zice el, ,de aceia ale caror faradelegi sunt iertate, si ale caror pacate sunt acoperite! Ferice de omul, caruia nu-i tine Domnul in seama pacatul!’"
2 Corinteni 5:19 „...ca adica, Dumnezeu era in Cristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari."
Nu este de mirare strigatul exultant de credinta si speranta a lui Pavel:
Romani 8:33-34 „Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osandi? Cristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi!"
S-ar putea spune ceva mai hotarat sau mai clar? Au aceste versete nevoie de comentarii? Crestinul nu este sub lege, ci sub har. Unde nu este lege, nu exista nici o imputare a pacatului. Isus Cristos a devenit substitutul nostru.
1 Petru 2:24 „El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati."
Isaia 53:6,5 „...Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor... si prin ranile Lui suntem tamaduiti."
Ce incurajatoare, ce intaritoare, ce glorioase sunt aceste versete! Dar ar trebui ele sa ne faca neglijenti, iresponsabili sau nebuni? Nu, ci ascultati-l pe Pavel vorbind despre acest punct:
Romani 6:15 „Ce urmeaza de aici? Sa pacatuim pentru ca nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum."
Sa examinam acum subiectul sigurantei credinciosului dintr-o alta perspectiva.
4. Scripturile invata ca Dumnezeu este Autorul si Desavarsitorul mantuirii credinciosului.
Notati mai multe pasaje clare care trateaza acest punct:
Filipeni 1:6 „Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Cristos."
Evrei 12:2 „Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus , care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."
Evrei 5:9 „...S-a facut pentru toti cei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri vesnice..."
1 Corinteni 1:5-8 „Caci in El ati fost imbogatiti in toate privintele, cu orice vorbire si cu orice cunostinta. In felul acesta marturia despre Cristos a fost bine intarita in mijlocul vostru; asa ca nu duceti lipsa de nici un fel de dar, in asteptarea aratarii Domnului nostru Isus Cristos. El va va intari pana la sfarsit, in asa fel ca sa fiti fara vina in ziua venirii Domnului nostru Isus Cristos."
Si va mai ofer la acest punct inca un pasaj:
Efeseni 2:8 „Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu."
Mantuirea este in intregime a lui Dumnezeu. El este „Capetenia" si „desavarsirea". El a inceput si El va termina. Chiar credinta este darul Sau. Este intru totul de neimaginat, de neconceput ca Dumnezeu – care stie astazi cum va fi omul maine si in tot viitorul – i-ar da credinta sa creada, ar incepe in el o lucrare buna si apoi ar lasa-o neterminata; ar incepe, iar apoi ar abandona ca si cum nu ar fi hotarat; ar incepe, iar apoi ar abandona ca si cum nu ar fi Dumnezeul neschimbabil; ar incepe iar apoi ar abandona ca si cum ar fi un copil ce se joaca – jucandu-se cu problema mantuirii, jucandu-se cu sufletele vesnice ale oamenilor, jucandu-se cu Cerul si Iadul, jucandu-se cu vesnicia. Nu, nu, nu! Frati si surori, nici nu ne putem imagina un astfel de lucru. In spatele inceputului lui Dumnezeu in mantuirea unui pacatos stau hotararea si promisiunea Sa vesnica. El o va duce la bun sfarsit!
Dar sa vedem acum un alt punct al textului meu.
5. CRESTINII NU SE TIN SINGURI. DUMNEZEU II TINE.
Ascultati ce spune Cuvantul:
Ioan 10:27-29 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea. Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu."
Despre crestini se declara ca sunt in mana lui Cristos Fiul, si de asemenea in mana lui Dumnezeu Tatal. Se mai spune ca nici un om nu ii poate smulge din aceste maini.
Dar saracul crestin neinvatat, poate spune tremurand „dar nu ii alunga poate Dumnezeu?"
Asculta cuvintele lui Cristos la aceasta intrebare:
Ioan 6:37 „Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara." Cristos afirma clar ca nu ii va arunca afara!
As vrea sa mai notati si alte pasaje referitoare la acest punct, si anume ca Dumnezeu il tine pe credincios:
1 Petru 1:3-6 „Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Cristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Cristos din morti, la o nadejde vie, si la o mostenire nestricacioasa, si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi. Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi! In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari."
Nu vad cum ar fi putut fi posibil, chiar pentru un Duh omniscient, sa fi folosit un limbaj mai clar si mai raspicat decat acesta. O, copil al lui Dumnezeu, observa cu atentie ce spune acest verset: Dumnezeu „ne-a nascut din nou" si ne-a nascut la o „nadejde vie". „O nadejde vie"!
Nu una moarta, fara mangaiere, ci una vie, care respira, o nadejde inspiratoare pentru suflet. „Ne-a nascut din nou".
„La o mostenire nestricacioasa, si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi..." Si apoi, pentru ca situatia sa fie si mai sigura, aceasta mostenire nu este pusa in mana crestinului, care ar putea-o risipi intr-o „viata destrabalata", care ar putea-o vinde pe „un blid de ciorba", care ar putea-o arunca pentru „treizeci de arginti", care ar putea-o lepada pentru vreo placere lumeasca trecatoare, sau care ar putea-o pierde datorita vreunui pacat disperat. Observati ce spune „...o mostenire... pastrata in ceruri pentru voi."
Ce fapt binecuvantat – Dumnezeu ne-o pastreaza. Aceasta mostenire glorioasa este pastrata in Ceruri in timpul anilor in care crestinul este inca minor.
Galateni 4:1-6 explica: „...dar cata vreme mostenitorul este nevarstnic, eu spun ca nu se deosebeste cu nimic de un rob, macar ca este stapan pe tot. Ci este sub epitropi si ingrijitori, pana la vremea randuita de tatal sau. Tot asa si noi, cand eram nevarstnici, eram sub robia invataturilor incepatoare ale lumii. Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam infierea. Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in inima Duhul Fiului Sau, care striga: ‚Ava’, adica: ‚Tata!’"
Nu este in posesia sa. Nu poate nicidecum sa o piarda! Nici sa o dea, nici sa o lepede. „Pastrata in ceruri pentru voi", unde oamenii rai si demonii nu pot ajunge.
Dar unii, inca indoielnici, vor spune: „Da, nu este nici o problema cu mostenirea, dar cum ramane cu crestinul, mostenitorul?" O, frate zbuciumat, asculta intreg pasajul. Asculta-l, convinge-te si fi mangaiat. „...ne-a nascut din nou... la o nadejde vie... pastrata in ceruri pentru voi. Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu..." Ultima parte a pasajului se potriveste asa de bine, „In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari."
„In ea voi va bucurati mult." Da, de ce nu? Vremea incercarilor si necazurilor nu este lunga. Oh, crestine, priveste in sus. Priveste la lucrarea Dumnezeului si Mantuitorului Tau. Nu fi plin de teama, ci de credinta.
Dar va mai dau si alte versete care sustin pastrarea credinciosului de Dumnezeu. Ascultati-le:
2 Timotei 1:12 „Si din pricina aceasta sufar aceste lucruri; dar nu mi-e rusine, caci stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat pana in ziua aceea."
Da, preaiubitilor, Dumnezeu poate sa pazeasca si va pazi „pana in ziua aceea". Acea zi a zilelor... cu siguranta ca El poate pastra in zile mai usoare!
Ascultati-l din nou pe Pavel:
Romani 8:35-39 „Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia sau sabia? Dupa cum este scris: ‚Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat.’ Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Cristos, Domnul nostru."
Aceasta declaratie glorioasa a marelui Apostol al Neamurilor nu are nevoie de comentarii. Luati-o, frati si surori. Vi-o pun pe inima. Credeti-o si lasati-o sa va inveseleasca si sa va sustina.
Iov 1:6-10 „Fiii lui Dumnezeu au venit intr-o zi de s-au infatisat inaintea Domnului. Si a venit si Satana in mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: ‚De unde vii?’ Si Satana a raspuns Domnului: ‚De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el.’ Domnul a zis Satanei: ‚Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau.’ Si Satana a raspuns Domnului: ‚Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui, si turmele lui acopera tara.’"
Da, preaiubitilor, Dumnezeu isi pastreaza copiii.
In urma cu cativa ani am fost intr-un anume oras din acest stat. Am avut mai multe servicii; Dumnezeu a fost cu noi. Intr-o dimineata, pe cand ne apropiam de casa de rugaciune, atentia mi-a fost atrasa de un om care statea in picioare langa usa. „Vezi omul acela? El este imoral, necredincios, cartofor si parior. Nu a pus piciorul in vreo biserica de cincisprezece ani." Noi ne-am tinut serviciul; Dumnezeu a fost prezent. Acest om, asa cum a afirmat in marturisirea sa din seara respectiva, a fost convertit in timpul serviciului. In acea seara, spre uimirea congregatiei, el a iesit pentru a se alatura bisericii. Se auzeau soapte in intreaga casa, si au fost facute unele remarci auzibile, „Ce mai inseamna aceasta?" „Se va alatura el bisericii?" „Nu se va putea tine." „Nu va rezista nici o saptamana." El a auzit ce se spunea. Dupa cativa ani, am predicat din nou in acelasi oras. Dupa serviciu, un om a venit la mine si m-a intrebat, „Ma cunosti?" L-am recunoscut imediat. El a spus: „Tii minte ce au spus despre mine in seara in care m-am alaturat bisericii? Aveau dreptate. Au spus adevarul (in ochi avea lacrimi mari). Nu m-am tinut. Curand am cazut. Dar Dumnezeu m-a tinut. El niciodata nu mi-a dat drumul. Stiu ca el mantuieste."
Niciodata nu voi uita cum m-a impresionat declaratia linistita facuta de acel om in seara respectiva. Dumnezeu s-a dovedit credincios. Acesta, crestini, este intregul secret. Dumnezeu tine. Dumnezeu isi pastreaza poporul.
O mare incredere si o mare mangaiere am dintr-un alt punct al textului meu.
6. CRISTOS S-A RUGAT SI INCA SE ROAGA PENTRU AI SAI.
Ascultati ce spune Biblia despre acest lucru:
Ioan 11:41-42 „Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Stiam ca totdeauna Ma asculti; dar vorbesc astfel pentru norodul care sta imprejur, ca sa creada ca Tu M-ai trimis."
Oh, increderea Fiului in Tatal. „Stiam ca totdeauna Ma asculti." Iar acum, fratilor, priviti pentru cine se roaga Isus:
Ioan 17:11 „Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si noi."
Ioan 17:20 „Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor."
Frati crestini, aceasta va cuprinde pe voi si pe mine, aceasta cuprinde pe fiecare biet pacatos care va deveni vreodata credincios. Tatal il asculta intotdeauna pe Isus. Isus se roaga pentru ai Sai.
Ascultati din nou:
Luca 22:31-32 „Domnul a zis: ‚Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta; si dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu , sa intaresti pe fratii tai.’"
V-am spus cum Satana l-a vrut pe Iov, dar a vazut ca Dumnezeu l-a ocrotit. Acum, el il vrea pe Simon Petru; dupa cum ne vrea pe noi toti; dar Isus i-a spus lui Simon, „Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta."
Dar cel mai consolator dintre toate versetele care vorbesc despre acest subiect, este cel care face parte din textul meu:
Evrei 7:25 „De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei."
In vreme ce aici suntem inconjurati in fiecare zi de ispite grele, ingrijorati de pacate, hartuiti de Diavol, poticnindu-ne de multe ori, trecand prin mari intristari si necazuri de multe ori, ducand lupte grele de multe ori, El nu ne uita nici macar o clipa. In tot acest timp El este la dreapta Tatalui, mijlocind pentru noi. El traieste pururea, mijloceste pururea. Va esua Isus? S-ar ruga El pentru o imposibilitate? El spune ca Tatal Il asculta intotdeauna!
Dar sa mai vedem o alta linie a invataturii Scripturii.
7. ACEASTA DECLARA CA DUHUL SFANT PECETLUIESTE CREDINCIOSUL PENTRU ZIUA RASCUMPARARII.
Efeseni 4:30 „Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii."
Cand are loc aceasta pecetluire? Dupa moarte, chiar inaintea mortii, sau atunci cand omul crede? Aceasta este o intrebare importanta.
Din nou va implor, ascultati ce spune Biblia:
Efeseni 1:13-14 „Si voi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant, care fusese fagaduit, si care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui."
Aceste versete arata fara indoiala ca imediat ce pacatosul este nascut din nou; crede in Cristos, Duhul Sfant il pecetluieste pentru totdeauna. Aceasta pecetluire este declarata a fi „arvuna mostenirii noastre". Prima transa. Da, o dovada clara ca o vom obtine pe toata.
Crestini, continuati sa ma urmariti, si veti gasi o alta temelie a nadejdii in acest subiect.
8. CREDINCIOSII SUNT DECLARATI A FI MOSTENITORI AI LUI DUMNEZEU SI IMPREUNA MOSTENITORI CU ISUS CRISTOS.
Sa vedem ce spune Biblia; si incercati sa ii prindeti intelesul. Ascultati:
Romani 8:15-17 „Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: ‚Ava!’ adica: ‚Tata!’" Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori cu Cristos, daca suferim cu adevarat impreuna cu El, ca sa fim si proslaviti impreuna cu El."
Inainte de a face orice comentarii, sa ascultam un alt pasaj:
Galateni 4:4-7 „Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam infierea. Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimes in inima Duhul Fiului Sau, care striga: ‚Ava,’ adica: ‚Tata!’ Asa ca nu mai esti rob, ci fiu; si daca esti fiu, esti si mostenitor, prin Dumnezeu."
„Fii", „Fii ai lui Dumnezeu", „Mostenitori ai lui Dumnezeu", „Impreuna mostenitori cu Cristos". Frati si surori, ascultati-ma, sunt sigur ca vorbesc cu reverenta. Daca titlul de proprietate al lui Cristos este bun, atunci la fel este cel al credinciosului. Notati acest fapt: Credinciosii nu sunt numai fiii si fiicele adoptate ale lui Dumnezeu, ci sunt totodata si fii din nastere. Nascuti din Duhul. Biblia, in marea Sa indurare pentru slabiciunile si lipsa noastra de intelegere, ne arata aceste mari adevaruri in asa multe cai – fii adoptati si fii din nastere.
Ne va dezmosteni Tatal? Daca am fost adusi in familia Sa datorita vreunor merite ale noastre, atunci este posibil. Dar Cristos, Fiul Sau preaiubit este cauza acestei mosteniri. Datorita Lui am fost adusi in familia lui Dumnezeu. Atata timp cat Cristos ramane credincios fratilor si surorilor Sale mai mici, nu va exista nici o dezmostenire. Daca va exista, atunci fie Cristos, fie Dumnezeu ar esua. Ar fi, intr-adevar, nenorocul, pierderea si condamnarea noastra, dar esecul ar fi al lui Dumnezeu. Fara nimic sa ne vorbeasca de bine, El ne-a adoptat. Ne-a facut mostenitorii Lui si impreuna mostenitori cu Fiul Sau. Preaiubitilor, eu sunt convins ca nu va exista nici un esec. Omniscienta si omnipotenta Lui sunt garantia intregii probleme; sa fim incurajati.
Si mai exista un punct glorios in textul meu; ascultati-l:
9. ISUS MANTUIESTE CREDINCIOSII DE PACATELE LOR
Matei 1:21 „...si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale."
Acest nume nu a fost dat fiului Betleemului de Iosif sau Maria. Nu a fost dat de nici una din rudele sau prietenii lor. Acest nume a venit din ceruri „si-i vei pune numele Isus".
De ce acest nume? De ce sa se numeasca Isus? Autorul numelor ne da motivul pentru care a fost ales acest nume: „pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale". Ah, El stia ca ei vor pacatui; grav, de multe ori. Dar aceste pacate nu ii vor condamna. El ii va mantui de pacatele lor. Va rog sa observati cuvantul „a mantui". Pun aceste intrebari: „Este un om mantuit atata vreme cat el se afla in pericol? Cand un om se increde in Isus, este el atunci mantuit, sau se afla in conditia de mantuire posibila, daca se tine cu credinciosie?"
Scripturile spun „va mantui". Cum il putem numi pe om mantuit, cata vreme se afla in pericolul pierzaniei? Daca cineva este mantuit, oare pericolul de a fi pierdut nu este indepartat de la el pe vecie? Oh, frati, exista o mare diferenta intre a fi mantuit si a fi adus intr-o pozitie de mantuire posibila, daca se mai face ceva, daca se mai intruneste alta conditie! De ce sa ii puna numele „ISUS"? Motivul este glorios, da, faptul este unul slavit: „...pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale."
Frati si surori, sa va mai spun alte motive care m-au condus spre credinta sigurantei credinciosului.
1) Mi s-a parut, dupa un studiu atent al Cuvantului, ca daca nu avem siguranta, si asta pe vecie, si imediat dupa ce am crezut in Isus Cristos – o spun cu reverenta – mi s-a parut ca l-ar putea implica pe Cristos intr-un fals.
Observati urmatoarele versete:
„Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine" (Ioan 10:27). „Totusi temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: ‚Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui’..." (2 Timotei 2:19)
Pastrati in minte aceste doua afirmatii clare. „Ii cunosc." Si „Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui".
Daca ne incredem in Isus astazi, nu cunoaste Dumnezeu acest lucru? Dumnezeul cel omniscient, nu stie El chiar ceasul, ba chiar momentul in care pacatosul pocait crede in El?...
Matei 25:34 „...Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii."
Matei 7:23 „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege."
Matei 25:41 „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!"
Luati aminte la aceste cuvinte: „Niciodata nu v-am cunoscut." Ar fi acest lucru adevarat daca in acea multime din stanga unii ar fi fost vreodata crestini?
In fata acestor doua afirmatii clare, „Ii cunosc" si „Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui", daca, atunci cand vom fi la judecata, Dumnezeu le-ar spune unora, „Niciodata nu v-am cunoscut", iar in acel numar ar fi chiar si numai unul care odata a fost crestin, nu ar fi implicat Dumnezeu intr-un fals? Cu siguranta, fratilor, cei ce aluneca in final sunt cei ce niciodata nu l-au acceptat pe Cristos cu adevarat ca Mantuitor.
Un alt motiv pentru care cred in siguranta credinciosului este acesta:
2) ALTFEL, IN ANUMITE SITUATII, CONDITIA PACATOSULUI AR FI MAI BUNA DECAT CEA A CREDINCIOSULUI.
Suntem invatati in Cuvantul lui Dumnezeu ca pacatosul este mantuit prin har. „Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta..." (Efeseni 2:8)
Daca credinciosul nu este in siguranta, nu este deja mantuit, atunci o alta conditie a fost adaugata la mantuirea lui – aceea de a „se tine". Daca ar fi adevarat, nu ar fi conditia noastra mai rea decat cea a pacatosului? Pacatosul este mantuit prin har. Crestinul este mantuit prin har si prin „tinere". Daca ar fi adevarat, nu ar reprezenta aceasta un argument solid pentru amanarea mantuirii pana suntem foarte batrani, sau pana in ceasul mortii? Cu siguranta ca fiecare ceas in care ar trebui sa „ne tinem" ar adauga mult la pericolul nostru. Este posibil, frate, ca pacatosul care nu s-a increzut niciodata in Cristos sa aiba o sansa mai buna decat crestinul? Nu incalca acest lucru intreaga invatatura a Cuvantului Sfant al lui Dumnezeu?
Nu suntem toti mantuiti in acelasi fel? „Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu" (Efeseni 2:8).
Mantuirea nu este castigata, nici inainte si nici dupa convertire; este un dar. Nici nu se pune in discutie „tinerea". Ni se da mantuirea o data pentru totdeauna atunci cand ne incredem in Cristos.
Si iata un alt lucru care m-a influentat mult in a crede siguranta permanenta a credinciosilor:
3) DACA UN CREDINCIOS AR CADEA O SINGURA DATA, AR FI PIERDUT IRECUPERABIL.
Ca dovada, ascultati Scriptura:
Evrei 6:4-6 „Caci cei ce au fost luminati odata, si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor – si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau sa fie batjocorit."
Observati cu atentie fiecare cuvant din acest pasaj remarcabil: „luminati odata", „au gustat darul ceresc" („a dat pe singurul Sau Fiu"; „darul lui Dumnezeu este viata vesnica"), „partasi Duhului Sfant", „au gustat Cuvantul bun al lui Dumnezeu", „si puterile veacului viitor", daca „totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la pocainta."
Pentru a mantui un asemenea om, ar fi nevoie de un Cristos nou, sau o alta rastignire. Ar trebui ca El sa fie din nou ranit si lovit. Ar trebui sa fie un alt Ghetimani, si o alta Golgota. Dar, oh, la ce bun toate acestea? Daca Cristos, prin suferinta si moartea Sa, a esuat o data, nu ar esua din nou? Daca spalarea in scumpul sange al Fiului lui Dumnezeu nu aduce iertare finala de prima data, cum ar putea-o aduce a doua oara?...
Dar, din nou:
4) DACA UN CREDINCIOS AR PUTEA CADEA, ACEASTA AR DETERMINA APARITIA UNEI INTREBARI FOARTE INCURCATE.
Iat-o:
Cate pacate, sau ce fel de pacate, ar fi necesare sa determine un om sa cada?
Cine ar putea da raspuns unei intrebari asa de grele? Ce biserica poate raspunde? Ce om? Ce fel de pacate, sau cat de multe, dupa ce omul devine crestin, ii vor condamna sufletul? Va rog pe toti sa va ganditi la aceste intrebari. Va fi un singur pacat indeajuns a determina caderea unui om? Sau douazeci? Sau o suta? Noi pacatuim in fiecare zi. Oh, care este limita, acea limita, dincolo de care omul cade, este pierdut, fara nici o nadejde a vietii vesnice? Poate un om sti vreodata ca se afla langa acea limita, sau ca a trecut-o? Oh, ce intrebare grea!
Dar ascultati din nou:
5) DACA UN CREDINCIOS AR PUTEA CADEA, AR FACE CA UNELE LUCRURI DIN BIBLIE SA FIE FOARTE NECONSECVENTE.
Observati acest pasaj, de exemplu:
Luca 15:10 „Tot asa, va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste."
Pastrati intregul tablou in minte. Aici pe pamant avem un biet, condamnat pacatos. El se pocaieste, se intoarce de la pacatele sale la Cristos ca Mantuitor al sau. Credinta sa slaba incepe sa se tina de Cristos ca substitut al sau. Dar aceasta nu este decat o parte din tablou; mai sunt si alti spectatori. Cerul priveste in jos la aceasta scena.
Priviti, in vreme ce pacatosul se pocaieste, „este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu". Cerul este in extaz, Isus Cristos se bucura. Cat de emotionanta si miscatoare este aceasta scena! Dar asteapta, nu fa vreo greseala. Nu lasa ca bucuria ta sa fie prematura. Oh, Isuse Cristoase, daca omul este pierdut, omniscienta ta ar fi dovedita falsa cel putin de aceasta data. Te-ai bucurat de risipitorul care s-a intors, dar vine Diavolul si ti-l fura! Oare face Cerul asemenea greseli? Ofera Cristos mantuire unui om, se bucura ca el isi intinde incet mana sa o primeasca, numai pentru a-si retrage brusc darul din fata lui? Face Isus asa ceva? Isus, fiind omniscient, vazand pacatosul pocait, dar stiind ca in final va fi pierdut, s-ar mai bucura? Se poate concepe ca Cristos, ingerii si intreg Cerul sa se bucure pentru orice pacatos care se pocaieste, daca problema salvarii finale ar fi asa de nesigura? Ce neconsecventa ar parea Biblia!
SA LUAM UN ALT PASAJ:
Ioan 14:2-3 „In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce..."
Unul din cele mai placute ganduri ale mele cu privire la Cer este acela ca va fi un loc adecvat. Cel Omniscient, Acel maret si Atotintelept arhitect, care cunoaste toate nevoile din trecut, prezent si viitor; da, din intreaga vesnicie, ne-a pregatit un loc. Va fi unul potrivit! Ni se va potrivi cand vom ajunge acolo. Ni se va potrivi intotdeauna. Niciodata nu vom fi nemultumiti. Niciodata nu vom vrea sa ne mutam. Niciodata nu il vom vrea reconstruit. Pregatit pentru noi. Dar intrebarea naucitoare, inconsecventa, este urmatoarea: de ce trebuie un timp asa de indelungat pentru pregatire? Daca problema mantuirii este una inca nerezolvata, de ce s-a dus Isus sa pregateasca un loc? Daca problema mantuirii lui Petru, a lui Ioan, a lui Andrei si a altora nu este inca rezolvata, la ce bun o pregatire asa in graba? Se va asemana Cerul cu unele din casele noastre; scaune goale, locuri goale, unii membrii ai familiei disparuti? Aceasta ar fi realitatea daca unii crestini nu ar reusi sa ajunga acolo.
Dar inainte de a trage o concluzie, am sa va atrag atentia asupra unor obiectii fata de pozitia adoptata in aceasta predica:
UNELE OBIECTII
1. SPUN UNII, „DACA AS CREDE ACEA DOCTRINA, A SIGURANTEI ABSOLUTE A CREDINCIOSILOR, M-AS DUCE SI AS PACATUI."
Eu personal am auzit aceasta expresie de multe ori. Dar cat de uimitoare sunt aceste cuvinte in gura unui crestin! A unuia care a fost regenerat. A unuia a carui inima a fost schimbata. A unuia care il iubeste pe Dumnezeu si uraste pacatul!
Pot intelege pe deplin cum scroafa care a fost spalata s-ar intoarce sa se balaceasca in noroi. „...scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla" (2 Petru 2:22). Ea inca era o scroafa. Natura sa era inca neschimbata. Ea iubea mocirla. Daca scroafa ar fi fost regenerata, transformata intr-o oaie, ea nu s-ar fi intors in mocirla – accidental numai, sau manata de vreo forta externa. Poate ar fi intrat in noroi din nou, dar nu din iubire de noroi!
Pot intelege pe deplin cum cainele s-ar intoarce la ce a vomitat, „...Cainele s-a intors la ce varsase..." (2 Petru 2:22). Doar fiindca el a ramas caine. Natura sa este neschimbata. Dar nu pot intelege cum un om regenerat cu adevarat poate vorbi despre intoarcere la pacat. Pot intelege pe deplin cum corbul trimis nu s-a mai intors la Noe in arca. „A dat drumul unui corb, care a iesit, ducandu-se si intorcandu-se, pana cand au secat apele de pe pamant" (Geneza 8:7). El nu a trebuit sa se intoarca. Gasea peste tot hrana pentru natura sa de corb. El putea petrece cat dorea, dupa placul inimii. Intreaga suprafata a apei era acoperita de trupuri moarte datorita potopului. Din nou, pot intelege pe deplin de ce porumbelul s-a intors in arca. „A dat drumul si unui porumbel, ca sa vada daca scazusera apele de pe fata pamantului. Dar porumbelul n-a gasit nici un loc ca sa-si puna piciorul, si s-a intors la el in corabie, caci erau ape pe toata fata pamantului. Noe a intins mana, l-a luat, si l-a bagat la el in corabie" (Geneza 8:8-9). El nu putea manca starvuri; nu ii placeau; trebuia sa se intoarca la arca. Un om care doar spune ca este convertit poate sa mearga in lume, sa stea satisfacut acolo. El inca are natura sa de corb. El poate, multumit si fericit, sa petreaca in pacat. Nu tot asa este cu cel convertit cu adevarat. Natura sa a fost schimbata. El poate pacatui. Condus de teribilul ispititor, poate sa se rataceasca departe. El, totusi, nu se va simti niciodata bine. Niciodata nu va fi satisfacut. Asemeni porumbelului, nu va gasi un loc de odihna adevarata pe care sa-si puna piciorul. Natura sa noua se va revolta la vederea pacatului. El intotdeauna va tanji dupa intoarcere.
Observati versetul:
1 Ioan 2:15 „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El."
„M-as duce si as pacatui." Pentru un om regenerat, un om cu o natura noua care il calauzeste; cat trebuie sa pacatuiasca? Pacatul este repulsiv pentru cel regenerat. Nu vreau sa spun ca un crestin adevarat nu va pacatui. Vechea natura va continua lupta impotriva celei noi. Ne va conduce spre multe lucruri pe care nu le iubim. Sa presupunem ca un copil care isi iubeste mult mama, fiindu-i devotat, datorita marii devotiuni a mamei pentru el, copilul ar spune „Eu ma duc sa pacatuiesc. Stiu ca mama va continua sa ma iubeasca, de aceea voi continua sa comit greseli." Ce credeti despre un crestin care ar spune „Stiu ca Dumnezeu ma iubeste si m-a mantuit, de aceea ma voi indrepta cat de mult pot inspre Diavol." Isi poate imagina cineva un crestin adevarat care ar spune astfel de lucruri?
Dar sa luam acum in considerare o alta obiectie:
2. SPUN UNII, „DAR ESTE UN FAPT DOVEDIT CA UNII CAD."
Aceasta afirmatie cred ca este crezuta sincer de foarte multi. Din experienta mea personala, si din ceea ce stiu de la altii, cred sincer ca aceasta este cea mai serioasa dificultate a intregii probleme.
Sunt atat de multi crestini practicanti care par ca traiesc corect o vreme, iar apoi cad. Ei nu doar par a fi crestini, ci sunt activi si par a fi consacrati, iar apoi cad intr-un mod disperat. Poti vorbi cu o suta de oameni care cred ca un crestin poate cadea, si este posibil ca fiecare dintre ei sa fie influentati, mai mult sau mai putin, chiar de acest lucru. Putini se vor referi la invataturile Bibliei. Iti vor spune despre cutare sau cutare om care a fost odata crestin (?) si a cazut. Iti vor aminti despre anumite cazuri ipotetice. Acesta este marele lor argument!
„Sa presupunem ca omul acesta care este crestin ar comite o crima." „Sa presupunem cutare si cutare lucru."
Invataturile ferme, directe si clare ale Cuvantului lui Dumnezeu sunt nesocotite in favoarea acestor cazuri imaginare. Recent am discutat cu o persoana proeminenta despre acest subiect. El era un membru activ al bisericii de care apartinea. El era ferm in credinta ca ar fi posibil pentru un crestin sa fie pierdut. De fiecare data cand il indrumam spre Cuvantul lui Dumnezeu, el isi imagina un caz. Am incercat din rasputeri sa il determin sa vada ca problema trebuie rezolvata de Biblie, nu de imaginatie. Dupa parerea mea, el era absolut sincer in convingerea sa. In biserica sa era un alt membru, chiar mai devotat decat el. Ea era absolut devotata bisericii sale, si aducea toate dovezile ca era crestina. Era constiincioasa si consacrata. Si cu toate acestea, intr-o zi, in timpul unei adunari de marturisiri, cand fratii si surorile isi marturiseau experientele, ea a realizat dintr-o data ca a inteles totul gresit. Dupa aceea, singura acasa, ce batalie puternica a avut de dus. Ea a fost condusa spre lumina. Experienta sa de crestina, cand a spus-o, a fost glorioasa. I-am spus fratelui impovarat: „Sa presupunem ca aceasta sora, inainte de noua sa experienta, ar fi fost ispitita in pacat si infidelitate, ce ai fi crezut, ca a cazut cu siguranta din har?" El a inteles ceea ce am vrut sa spun. Ascultati Biblia:
1 Ioan 2:19 „Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri."
Acest verset explica multe presupuse caderi. Cat de mult de poate rataci un crestin adevarat? Nu stiu. Sunt sigur ca poate merge departe. Dar adanc in inima sa va fi un dor de a se intoarce la Dumnezeu.
3. DAR UN ALTUL SPUNE „DAR BIBLIA SPUNE CA TREBUIE SA NE TINEM TARI PANA LA SFARSIT."
Sa vedem ce spune Biblia:
Evrei 3:14 „Caci ne-am facut partasi ai lui Cristos, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput."
Evrei 10:38 „Si cel neprihanit va trai prin credinta: dar daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el."
Acestea sunt declaratii facute de Pavel. Multe din pasajele puternice din Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la siguranta credinciosului se gasesc in scrierile lui Pavel. El nu se contrazice singur. (Fiindca el scria fiind influentat de Duhul Sfant Insusi). In afara de acestea, ascultati ce spune in aceeasi carte din care au fost luate aceste pasaje, in versetul urmator ultimului pasaj:
Evrei 10:39 „Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului."
Unii pot da inapoi, dar nu acei care au fost convertiti cu adevarat. „Nu credinciosii", a spus Pavel.
De ce iau oamenii pasaje izolate in afara contextului lor imediat, cand prin utilizarea lor gresita aduc numai indoiala, tristete si necaz?
Dar priviti la un alt pasaj deseori citat:
„Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii" (Apocalipsa 2:10). Astfel, ei spun „tu trebuie sa fii credincios pana la moarte pentru a fi in final mantuit".
Dar nu acesta este intelesul versetului. Si nici nu spune „fii credincios pana la moarte pentru a fi mantuit". Ascultati ce spune clar: „Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii."
Nu viata, ci cununa vietii. O, cat de tare invata Scriptura ca cei credinciosi vor fi rasplatiti. O coroana; Dumnezeu ofera o rasplata, o coroana, pentru fiecare slujitor credincios.
In concluzie, preaiubitilor, permiteti-mi sa va atrag atentia asupra a doua pasaje din Scriptura:
1 Corinteni 3:11-15 „Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Cristos. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea, ramane in picioare, el va primi o rasplata. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc."
2 Petru 1:4-11 „...prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin pofte. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Cristos. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umbla cu ochii inchisi, si a uitat ca a fost curatit de vechile lui pacate. De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos."
Aceste doua pasaje invata doua adevaruri importante pe care cu totii ar trebui sa le stim. Ne vor ajuta mult in intelegerea corecta a acestui maret subiect pe care il studiem acum.
Primul invata ca putem fi mantuiti ca prin foc.
Al doilea ca putem avea intrare din belsug in ceruri.
Pe care din acestea doua o vrem? Putem avea una din ele. Vrem sa fim mantuiti ca prin foc? Abia sa ajungem in Ceruri? Sa nu avem nici macar un snop sa ii aruncam la picioare? Sa nu fi condus nici macar un suflet spre Cristos? Toata cladirea pe care am construit-o sa o vedem la sfarsit ca fiind „lemn, fan, trestie"?
Preaiubitilor, vrem noi acest lucru?
Sau vrem mai degraba sa avem o intrare „din belsug"? Sa nu fim mantuiti doar noi, ci altii impreuna cu noi? Intreaga cladire pe care am construit-o, pe marea temelie sa fie dovedita la sfarsit ca fiind „aur, argint, pietre scumpe". Ce va fi? Ce va fi?
2 Petru 3:17-18 „Voi deci, prea iubitilor, stiind mai dinainte aceste lucruri, paziti-va ca nu cumva sa va lasati tarati de ratacirea acestor nelegiuiti, si sa va pierdeti taria; ci cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos. A Lui sa fie slava, acum si in ziua vesniciei. Amin."
Traducere si adaptare de Iosif Raul Enyedi
de J.M. Carroll
Frati crestini, tin aceasta predica cu dorinta sincera de a va mangaia si intari.
La inceputul vietii mele de crestin, am trecut printr-o mare batalie de indoiala, frica si framantare datorita subiectului pe care il discutam acum. Nestiind ce invata Biblia cu adevarat, am crezut cu tarie ca este posibil, ba chiar mai mult decat posibil ca un crestin sa fie in final pierdut si condamnat datorita pacatelor sale. In timpul acestei scurte perioade din viata mea am fost de putin ajutor altora sau cauzei lui Cristos. Intreaga mea atentie era concentrata asupra mea. Incercam din greu sa „ma tin" si sa „rezist", si cu cat incercam mai mult, cu atat mai indoielnica mi se parea aceasta lupta inegala. Curand dupa aceea am invatat bine ca pacatul si diavolul sunt mai puternici chiar decat un crestin. In timpul acelor zile nu am cunoscut bucuria mantuirii. Nu voi incerca sa va prezint istoria acelor zile indoielnice si nesigure. Am fost manat spre Cuvantul lui Dumnezeu. In aceasta predica va voi relata unele din rezultatele acestei cercetari, spre lumina si ajutor. Sunt profund convins ca este un privilegiu binecuvantat ca crestinul sa fie mangaiat si intarit de religia sa.
URMATOARELE VERSETE REPREZINTA TEXTUL MEU:
Ioan 10:27-29 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea. Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu."
Romani 6:14 „Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har."
Evrei 7:25 „De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei."
Matei 1:21 „...si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale."
Chiar daca am ales un text lung, nu ma astept sa imi restrang predica numai la aceste pasaje. Scopul meu este de a folosi mult mai multe.
1. Primul punct al textului meu, asupra caruia va atrag o atentie speciala, este imbratisat de cuvintele „viata vesnica." Veti observa ca textul spune „Eu le dau viata vesnica".
In legatura cu aceste cuvinte, va rog sa observati cu atentie patru lucruri, toate gasite in Scripturi:
1) Inainte de intemeierea lumii, „Dumnezeu a hotarat sa dea poporului Sau viata vesnica".
Observati urmatoarele versete:
2 Timotei 1:9 „El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Cristos Isus, inainte de vesnicii."
Fapte 13:48 „Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica, au crezut."
Inainte de a comenta aceste pasaje, mai observati:
2) Dumnezeu a promis copiilor Sai exact acelasi lucru pe care El l-a hotarat, adica „viata vesnica".
Luati in considerare aceste dovezi:
Ioan 3:14-16 „Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."
Tit 1:1-2 „Pavel, rob al lui Dumnezeu, si apostol al lui Isus Cristos, potrivit cu credinta alesilor lui Dumnezeu si cunostinta adevarului, care este potrivit cu evlavia, in nadejdea vietii vesnice, fagaduite mai inainte de vesnicii de Dumnezeu, care nu poate sa minta..."
1 Ioan 2:25 „Si fagaduinta, pe care ne-a facut-o El, este aceasta: viata vesnica."
Vedeti astfel, caci chiar inainte de a fi creata lumea, Dumnezeu a hotarat sa dea poporului Sau, care urmau in decursul timpului sa creada in El, „viata vesnica". Apoi El le-a promis insusi lucrul pe care l-a hotarat.
Acum, observati din nou:
3) Dumnezeu a dat si da exact ceea ce a hotarat si promis – „viata vesnica".
1 Ioan 5:10-11 „Cine crede in Fiul lui Dumnezeu, are marturisirea aceasta in el; cine nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea, pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau. Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau."
Ioan 10:27-28 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea."
Romani 6:23 „Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Cristos, Domnul nostru."
Si inca un lucru trebuie notat cu privire la aceste cuvinte, „viata vesnica":
4) Credinciosii primesc si au exact ceea ce Dumnezeu a hotarat, a promis si a dat, „viata vesnica".
Inca o data luati in considerare versetul urmator:
Ioan 5:24 „Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata."
Nu spune ca s-ar putea sa o aiba in viitor, ci o are acum. Nu spune ca se afla intr-o stare in care aceasta ii va fi asigurata mai tarziu, ci chiar acum „are viata vesnica". Am sa va citez acum dintr-un batran predicator, care scria, cu putin timp inainte de moarte, celor care au fost convertiti prin lucrarea sa. Sunt ultimele cuvinte, avand ca scop evident incurajarea si mangaierea lor:
1 Ioan 5:13 „V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica."
Subliniez faptul ca credinciosii au acum „viata vesnica". Nu poate o au, ci o au chiar acum.
Priviti intreaga putere a acestui prim argument. Dumnezeu a hotarat, Dumnezeu a promis, Dumnezeu a dat si inca da, credinciosul primeste si are un lucru clar. Si acest lucru este „viata eterna, viata vesnica".
Aceste cuvinte nu au in vedere o perioada scurta. Nu inseamna o viata de o zi, de o luna, de un an, nici chiar de o suta de ani; ci o viata lunga cat timpul, cat vesnicia. Daca credinciosii au ceva, ei au „viata vesnica". Fiindca aceasta este exact ceea ce Dumnezeu a hotarat, a promis si da acelora care cred in Fiul Sau. Ce simplu si clar este Cuvantul lui Dumnezeu!
OBSERVATI A DOUA PARTE A TEXTULUI:
2. Dumnezeu da acestui fapt o siguranta dubla.
Nevrand ca cineva sa aiba indoieli si nesiguranta cu privire la acest subiect, El merge dincolo de o simpla declaratie potrivit careia ceea ce a hotarat si a promis si ceea ce credinciosul primeste si are este „viata vesnica".
El adauga ceva in plus. Ascultati din nou Cuvantul Sau:
Ioan 10:27-28 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea."
Ioan 5:24 „Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata."
Nu conteaza ce ni se va intampla pe viitor; nu conteaza ce ispita ne va asalta; nu conteaza ce va face diavolul; nu conteaza daca ne va arunca la pamant sau ne va tari prin noroi, noi nu vom mai veni la judecata.
„EI NU VOR PIERI NICIODATA!"
Observati al treilea punct al textului meu:
3. CREDINCIOSII NU MAI SUNT SUB LEGE.
Sa apelam din nou la „lege si la marturie".
Romani 6:14 „Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci supt har."
Romani 5:13 „(Caci inainte de Lege pacatul era in lume. Dar pacatul nu este tinut in seama cata vreme nu este o lege)."
Romani 4:7-8 „,Ferice’, zice el, ,de aceia ale caror faradelegi sunt iertate, si ale caror pacate sunt acoperite! Ferice de omul, caruia nu-i tine Domnul in seama pacatul!’"
2 Corinteni 5:19 „...ca adica, Dumnezeu era in Cristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari."
Nu este de mirare strigatul exultant de credinta si speranta a lui Pavel:
Romani 8:33-34 „Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osandi? Cristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi!"
S-ar putea spune ceva mai hotarat sau mai clar? Au aceste versete nevoie de comentarii? Crestinul nu este sub lege, ci sub har. Unde nu este lege, nu exista nici o imputare a pacatului. Isus Cristos a devenit substitutul nostru.
1 Petru 2:24 „El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati."
Isaia 53:6,5 „...Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor... si prin ranile Lui suntem tamaduiti."
Ce incurajatoare, ce intaritoare, ce glorioase sunt aceste versete! Dar ar trebui ele sa ne faca neglijenti, iresponsabili sau nebuni? Nu, ci ascultati-l pe Pavel vorbind despre acest punct:
Romani 6:15 „Ce urmeaza de aici? Sa pacatuim pentru ca nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum."
Sa examinam acum subiectul sigurantei credinciosului dintr-o alta perspectiva.
4. Scripturile invata ca Dumnezeu este Autorul si Desavarsitorul mantuirii credinciosului.
Notati mai multe pasaje clare care trateaza acest punct:
Filipeni 1:6 „Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Cristos."
Evrei 12:2 „Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus , care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."
Evrei 5:9 „...S-a facut pentru toti cei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri vesnice..."
1 Corinteni 1:5-8 „Caci in El ati fost imbogatiti in toate privintele, cu orice vorbire si cu orice cunostinta. In felul acesta marturia despre Cristos a fost bine intarita in mijlocul vostru; asa ca nu duceti lipsa de nici un fel de dar, in asteptarea aratarii Domnului nostru Isus Cristos. El va va intari pana la sfarsit, in asa fel ca sa fiti fara vina in ziua venirii Domnului nostru Isus Cristos."
Si va mai ofer la acest punct inca un pasaj:
Efeseni 2:8 „Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu."
Mantuirea este in intregime a lui Dumnezeu. El este „Capetenia" si „desavarsirea". El a inceput si El va termina. Chiar credinta este darul Sau. Este intru totul de neimaginat, de neconceput ca Dumnezeu – care stie astazi cum va fi omul maine si in tot viitorul – i-ar da credinta sa creada, ar incepe in el o lucrare buna si apoi ar lasa-o neterminata; ar incepe, iar apoi ar abandona ca si cum nu ar fi hotarat; ar incepe, iar apoi ar abandona ca si cum nu ar fi Dumnezeul neschimbabil; ar incepe iar apoi ar abandona ca si cum ar fi un copil ce se joaca – jucandu-se cu problema mantuirii, jucandu-se cu sufletele vesnice ale oamenilor, jucandu-se cu Cerul si Iadul, jucandu-se cu vesnicia. Nu, nu, nu! Frati si surori, nici nu ne putem imagina un astfel de lucru. In spatele inceputului lui Dumnezeu in mantuirea unui pacatos stau hotararea si promisiunea Sa vesnica. El o va duce la bun sfarsit!
Dar sa vedem acum un alt punct al textului meu.
5. CRESTINII NU SE TIN SINGURI. DUMNEZEU II TINE.
Ascultati ce spune Cuvantul:
Ioan 10:27-29 „Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea. Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu."
Despre crestini se declara ca sunt in mana lui Cristos Fiul, si de asemenea in mana lui Dumnezeu Tatal. Se mai spune ca nici un om nu ii poate smulge din aceste maini.
Dar saracul crestin neinvatat, poate spune tremurand „dar nu ii alunga poate Dumnezeu?"
Asculta cuvintele lui Cristos la aceasta intrebare:
Ioan 6:37 „Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara." Cristos afirma clar ca nu ii va arunca afara!
As vrea sa mai notati si alte pasaje referitoare la acest punct, si anume ca Dumnezeu il tine pe credincios:
1 Petru 1:3-6 „Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Cristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Cristos din morti, la o nadejde vie, si la o mostenire nestricacioasa, si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi. Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi! In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari."
Nu vad cum ar fi putut fi posibil, chiar pentru un Duh omniscient, sa fi folosit un limbaj mai clar si mai raspicat decat acesta. O, copil al lui Dumnezeu, observa cu atentie ce spune acest verset: Dumnezeu „ne-a nascut din nou" si ne-a nascut la o „nadejde vie". „O nadejde vie"!
Nu una moarta, fara mangaiere, ci una vie, care respira, o nadejde inspiratoare pentru suflet. „Ne-a nascut din nou".
„La o mostenire nestricacioasa, si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi..." Si apoi, pentru ca situatia sa fie si mai sigura, aceasta mostenire nu este pusa in mana crestinului, care ar putea-o risipi intr-o „viata destrabalata", care ar putea-o vinde pe „un blid de ciorba", care ar putea-o arunca pentru „treizeci de arginti", care ar putea-o lepada pentru vreo placere lumeasca trecatoare, sau care ar putea-o pierde datorita vreunui pacat disperat. Observati ce spune „...o mostenire... pastrata in ceruri pentru voi."
Ce fapt binecuvantat – Dumnezeu ne-o pastreaza. Aceasta mostenire glorioasa este pastrata in Ceruri in timpul anilor in care crestinul este inca minor.
Galateni 4:1-6 explica: „...dar cata vreme mostenitorul este nevarstnic, eu spun ca nu se deosebeste cu nimic de un rob, macar ca este stapan pe tot. Ci este sub epitropi si ingrijitori, pana la vremea randuita de tatal sau. Tot asa si noi, cand eram nevarstnici, eram sub robia invataturilor incepatoare ale lumii. Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam infierea. Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in inima Duhul Fiului Sau, care striga: ‚Ava’, adica: ‚Tata!’"
Nu este in posesia sa. Nu poate nicidecum sa o piarda! Nici sa o dea, nici sa o lepede. „Pastrata in ceruri pentru voi", unde oamenii rai si demonii nu pot ajunge.
Dar unii, inca indoielnici, vor spune: „Da, nu este nici o problema cu mostenirea, dar cum ramane cu crestinul, mostenitorul?" O, frate zbuciumat, asculta intreg pasajul. Asculta-l, convinge-te si fi mangaiat. „...ne-a nascut din nou... la o nadejde vie... pastrata in ceruri pentru voi. Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu..." Ultima parte a pasajului se potriveste asa de bine, „In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari."
„In ea voi va bucurati mult." Da, de ce nu? Vremea incercarilor si necazurilor nu este lunga. Oh, crestine, priveste in sus. Priveste la lucrarea Dumnezeului si Mantuitorului Tau. Nu fi plin de teama, ci de credinta.
Dar va mai dau si alte versete care sustin pastrarea credinciosului de Dumnezeu. Ascultati-le:
2 Timotei 1:12 „Si din pricina aceasta sufar aceste lucruri; dar nu mi-e rusine, caci stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat pana in ziua aceea."
Da, preaiubitilor, Dumnezeu poate sa pazeasca si va pazi „pana in ziua aceea". Acea zi a zilelor... cu siguranta ca El poate pastra in zile mai usoare!
Ascultati-l din nou pe Pavel:
Romani 8:35-39 „Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia sau sabia? Dupa cum este scris: ‚Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat.’ Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Cristos, Domnul nostru."
Aceasta declaratie glorioasa a marelui Apostol al Neamurilor nu are nevoie de comentarii. Luati-o, frati si surori. Vi-o pun pe inima. Credeti-o si lasati-o sa va inveseleasca si sa va sustina.
Iov 1:6-10 „Fiii lui Dumnezeu au venit intr-o zi de s-au infatisat inaintea Domnului. Si a venit si Satana in mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: ‚De unde vii?’ Si Satana a raspuns Domnului: ‚De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el.’ Domnul a zis Satanei: ‚Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau.’ Si Satana a raspuns Domnului: ‚Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui, si turmele lui acopera tara.’"
Da, preaiubitilor, Dumnezeu isi pastreaza copiii.
In urma cu cativa ani am fost intr-un anume oras din acest stat. Am avut mai multe servicii; Dumnezeu a fost cu noi. Intr-o dimineata, pe cand ne apropiam de casa de rugaciune, atentia mi-a fost atrasa de un om care statea in picioare langa usa. „Vezi omul acela? El este imoral, necredincios, cartofor si parior. Nu a pus piciorul in vreo biserica de cincisprezece ani." Noi ne-am tinut serviciul; Dumnezeu a fost prezent. Acest om, asa cum a afirmat in marturisirea sa din seara respectiva, a fost convertit in timpul serviciului. In acea seara, spre uimirea congregatiei, el a iesit pentru a se alatura bisericii. Se auzeau soapte in intreaga casa, si au fost facute unele remarci auzibile, „Ce mai inseamna aceasta?" „Se va alatura el bisericii?" „Nu se va putea tine." „Nu va rezista nici o saptamana." El a auzit ce se spunea. Dupa cativa ani, am predicat din nou in acelasi oras. Dupa serviciu, un om a venit la mine si m-a intrebat, „Ma cunosti?" L-am recunoscut imediat. El a spus: „Tii minte ce au spus despre mine in seara in care m-am alaturat bisericii? Aveau dreptate. Au spus adevarul (in ochi avea lacrimi mari). Nu m-am tinut. Curand am cazut. Dar Dumnezeu m-a tinut. El niciodata nu mi-a dat drumul. Stiu ca el mantuieste."
Niciodata nu voi uita cum m-a impresionat declaratia linistita facuta de acel om in seara respectiva. Dumnezeu s-a dovedit credincios. Acesta, crestini, este intregul secret. Dumnezeu tine. Dumnezeu isi pastreaza poporul.
O mare incredere si o mare mangaiere am dintr-un alt punct al textului meu.
6. CRISTOS S-A RUGAT SI INCA SE ROAGA PENTRU AI SAI.
Ascultati ce spune Biblia despre acest lucru:
Ioan 11:41-42 „Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Stiam ca totdeauna Ma asculti; dar vorbesc astfel pentru norodul care sta imprejur, ca sa creada ca Tu M-ai trimis."
Oh, increderea Fiului in Tatal. „Stiam ca totdeauna Ma asculti." Iar acum, fratilor, priviti pentru cine se roaga Isus:
Ioan 17:11 „Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si noi."
Ioan 17:20 „Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor."
Frati crestini, aceasta va cuprinde pe voi si pe mine, aceasta cuprinde pe fiecare biet pacatos care va deveni vreodata credincios. Tatal il asculta intotdeauna pe Isus. Isus se roaga pentru ai Sai.
Ascultati din nou:
Luca 22:31-32 „Domnul a zis: ‚Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta; si dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu , sa intaresti pe fratii tai.’"
V-am spus cum Satana l-a vrut pe Iov, dar a vazut ca Dumnezeu l-a ocrotit. Acum, el il vrea pe Simon Petru; dupa cum ne vrea pe noi toti; dar Isus i-a spus lui Simon, „Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta."
Dar cel mai consolator dintre toate versetele care vorbesc despre acest subiect, este cel care face parte din textul meu:
Evrei 7:25 „De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei."
In vreme ce aici suntem inconjurati in fiecare zi de ispite grele, ingrijorati de pacate, hartuiti de Diavol, poticnindu-ne de multe ori, trecand prin mari intristari si necazuri de multe ori, ducand lupte grele de multe ori, El nu ne uita nici macar o clipa. In tot acest timp El este la dreapta Tatalui, mijlocind pentru noi. El traieste pururea, mijloceste pururea. Va esua Isus? S-ar ruga El pentru o imposibilitate? El spune ca Tatal Il asculta intotdeauna!
Dar sa mai vedem o alta linie a invataturii Scripturii.
7. ACEASTA DECLARA CA DUHUL SFANT PECETLUIESTE CREDINCIOSUL PENTRU ZIUA RASCUMPARARII.
Efeseni 4:30 „Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii."
Cand are loc aceasta pecetluire? Dupa moarte, chiar inaintea mortii, sau atunci cand omul crede? Aceasta este o intrebare importanta.
Din nou va implor, ascultati ce spune Biblia:
Efeseni 1:13-14 „Si voi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant, care fusese fagaduit, si care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui."
Aceste versete arata fara indoiala ca imediat ce pacatosul este nascut din nou; crede in Cristos, Duhul Sfant il pecetluieste pentru totdeauna. Aceasta pecetluire este declarata a fi „arvuna mostenirii noastre". Prima transa. Da, o dovada clara ca o vom obtine pe toata.
Crestini, continuati sa ma urmariti, si veti gasi o alta temelie a nadejdii in acest subiect.
8. CREDINCIOSII SUNT DECLARATI A FI MOSTENITORI AI LUI DUMNEZEU SI IMPREUNA MOSTENITORI CU ISUS CRISTOS.
Sa vedem ce spune Biblia; si incercati sa ii prindeti intelesul. Ascultati:
Romani 8:15-17 „Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: ‚Ava!’ adica: ‚Tata!’" Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori cu Cristos, daca suferim cu adevarat impreuna cu El, ca sa fim si proslaviti impreuna cu El."
Inainte de a face orice comentarii, sa ascultam un alt pasaj:
Galateni 4:4-7 „Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam infierea. Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimes in inima Duhul Fiului Sau, care striga: ‚Ava,’ adica: ‚Tata!’ Asa ca nu mai esti rob, ci fiu; si daca esti fiu, esti si mostenitor, prin Dumnezeu."
„Fii", „Fii ai lui Dumnezeu", „Mostenitori ai lui Dumnezeu", „Impreuna mostenitori cu Cristos". Frati si surori, ascultati-ma, sunt sigur ca vorbesc cu reverenta. Daca titlul de proprietate al lui Cristos este bun, atunci la fel este cel al credinciosului. Notati acest fapt: Credinciosii nu sunt numai fiii si fiicele adoptate ale lui Dumnezeu, ci sunt totodata si fii din nastere. Nascuti din Duhul. Biblia, in marea Sa indurare pentru slabiciunile si lipsa noastra de intelegere, ne arata aceste mari adevaruri in asa multe cai – fii adoptati si fii din nastere.
Ne va dezmosteni Tatal? Daca am fost adusi in familia Sa datorita vreunor merite ale noastre, atunci este posibil. Dar Cristos, Fiul Sau preaiubit este cauza acestei mosteniri. Datorita Lui am fost adusi in familia lui Dumnezeu. Atata timp cat Cristos ramane credincios fratilor si surorilor Sale mai mici, nu va exista nici o dezmostenire. Daca va exista, atunci fie Cristos, fie Dumnezeu ar esua. Ar fi, intr-adevar, nenorocul, pierderea si condamnarea noastra, dar esecul ar fi al lui Dumnezeu. Fara nimic sa ne vorbeasca de bine, El ne-a adoptat. Ne-a facut mostenitorii Lui si impreuna mostenitori cu Fiul Sau. Preaiubitilor, eu sunt convins ca nu va exista nici un esec. Omniscienta si omnipotenta Lui sunt garantia intregii probleme; sa fim incurajati.
Si mai exista un punct glorios in textul meu; ascultati-l:
9. ISUS MANTUIESTE CREDINCIOSII DE PACATELE LOR
Matei 1:21 „...si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale."
Acest nume nu a fost dat fiului Betleemului de Iosif sau Maria. Nu a fost dat de nici una din rudele sau prietenii lor. Acest nume a venit din ceruri „si-i vei pune numele Isus".
De ce acest nume? De ce sa se numeasca Isus? Autorul numelor ne da motivul pentru care a fost ales acest nume: „pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale". Ah, El stia ca ei vor pacatui; grav, de multe ori. Dar aceste pacate nu ii vor condamna. El ii va mantui de pacatele lor. Va rog sa observati cuvantul „a mantui". Pun aceste intrebari: „Este un om mantuit atata vreme cat el se afla in pericol? Cand un om se increde in Isus, este el atunci mantuit, sau se afla in conditia de mantuire posibila, daca se tine cu credinciosie?"
Scripturile spun „va mantui". Cum il putem numi pe om mantuit, cata vreme se afla in pericolul pierzaniei? Daca cineva este mantuit, oare pericolul de a fi pierdut nu este indepartat de la el pe vecie? Oh, frati, exista o mare diferenta intre a fi mantuit si a fi adus intr-o pozitie de mantuire posibila, daca se mai face ceva, daca se mai intruneste alta conditie! De ce sa ii puna numele „ISUS"? Motivul este glorios, da, faptul este unul slavit: „...pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale."
Frati si surori, sa va mai spun alte motive care m-au condus spre credinta sigurantei credinciosului.
1) Mi s-a parut, dupa un studiu atent al Cuvantului, ca daca nu avem siguranta, si asta pe vecie, si imediat dupa ce am crezut in Isus Cristos – o spun cu reverenta – mi s-a parut ca l-ar putea implica pe Cristos intr-un fals.
Observati urmatoarele versete:
„Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine" (Ioan 10:27). „Totusi temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: ‚Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui’..." (2 Timotei 2:19)
Pastrati in minte aceste doua afirmatii clare. „Ii cunosc." Si „Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui".
Daca ne incredem in Isus astazi, nu cunoaste Dumnezeu acest lucru? Dumnezeul cel omniscient, nu stie El chiar ceasul, ba chiar momentul in care pacatosul pocait crede in El?...
Matei 25:34 „...Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii."
Matei 7:23 „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege."
Matei 25:41 „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!"
Luati aminte la aceste cuvinte: „Niciodata nu v-am cunoscut." Ar fi acest lucru adevarat daca in acea multime din stanga unii ar fi fost vreodata crestini?
In fata acestor doua afirmatii clare, „Ii cunosc" si „Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui", daca, atunci cand vom fi la judecata, Dumnezeu le-ar spune unora, „Niciodata nu v-am cunoscut", iar in acel numar ar fi chiar si numai unul care odata a fost crestin, nu ar fi implicat Dumnezeu intr-un fals? Cu siguranta, fratilor, cei ce aluneca in final sunt cei ce niciodata nu l-au acceptat pe Cristos cu adevarat ca Mantuitor.
Un alt motiv pentru care cred in siguranta credinciosului este acesta:
2) ALTFEL, IN ANUMITE SITUATII, CONDITIA PACATOSULUI AR FI MAI BUNA DECAT CEA A CREDINCIOSULUI.
Suntem invatati in Cuvantul lui Dumnezeu ca pacatosul este mantuit prin har. „Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta..." (Efeseni 2:8)
Daca credinciosul nu este in siguranta, nu este deja mantuit, atunci o alta conditie a fost adaugata la mantuirea lui – aceea de a „se tine". Daca ar fi adevarat, nu ar fi conditia noastra mai rea decat cea a pacatosului? Pacatosul este mantuit prin har. Crestinul este mantuit prin har si prin „tinere". Daca ar fi adevarat, nu ar reprezenta aceasta un argument solid pentru amanarea mantuirii pana suntem foarte batrani, sau pana in ceasul mortii? Cu siguranta ca fiecare ceas in care ar trebui sa „ne tinem" ar adauga mult la pericolul nostru. Este posibil, frate, ca pacatosul care nu s-a increzut niciodata in Cristos sa aiba o sansa mai buna decat crestinul? Nu incalca acest lucru intreaga invatatura a Cuvantului Sfant al lui Dumnezeu?
Nu suntem toti mantuiti in acelasi fel? „Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu" (Efeseni 2:8).
Mantuirea nu este castigata, nici inainte si nici dupa convertire; este un dar. Nici nu se pune in discutie „tinerea". Ni se da mantuirea o data pentru totdeauna atunci cand ne incredem in Cristos.
Si iata un alt lucru care m-a influentat mult in a crede siguranta permanenta a credinciosilor:
3) DACA UN CREDINCIOS AR CADEA O SINGURA DATA, AR FI PIERDUT IRECUPERABIL.
Ca dovada, ascultati Scriptura:
Evrei 6:4-6 „Caci cei ce au fost luminati odata, si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor – si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau sa fie batjocorit."
Observati cu atentie fiecare cuvant din acest pasaj remarcabil: „luminati odata", „au gustat darul ceresc" („a dat pe singurul Sau Fiu"; „darul lui Dumnezeu este viata vesnica"), „partasi Duhului Sfant", „au gustat Cuvantul bun al lui Dumnezeu", „si puterile veacului viitor", daca „totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la pocainta."
Pentru a mantui un asemenea om, ar fi nevoie de un Cristos nou, sau o alta rastignire. Ar trebui ca El sa fie din nou ranit si lovit. Ar trebui sa fie un alt Ghetimani, si o alta Golgota. Dar, oh, la ce bun toate acestea? Daca Cristos, prin suferinta si moartea Sa, a esuat o data, nu ar esua din nou? Daca spalarea in scumpul sange al Fiului lui Dumnezeu nu aduce iertare finala de prima data, cum ar putea-o aduce a doua oara?...
Dar, din nou:
4) DACA UN CREDINCIOS AR PUTEA CADEA, ACEASTA AR DETERMINA APARITIA UNEI INTREBARI FOARTE INCURCATE.
Iat-o:
Cate pacate, sau ce fel de pacate, ar fi necesare sa determine un om sa cada?
Cine ar putea da raspuns unei intrebari asa de grele? Ce biserica poate raspunde? Ce om? Ce fel de pacate, sau cat de multe, dupa ce omul devine crestin, ii vor condamna sufletul? Va rog pe toti sa va ganditi la aceste intrebari. Va fi un singur pacat indeajuns a determina caderea unui om? Sau douazeci? Sau o suta? Noi pacatuim in fiecare zi. Oh, care este limita, acea limita, dincolo de care omul cade, este pierdut, fara nici o nadejde a vietii vesnice? Poate un om sti vreodata ca se afla langa acea limita, sau ca a trecut-o? Oh, ce intrebare grea!
Dar ascultati din nou:
5) DACA UN CREDINCIOS AR PUTEA CADEA, AR FACE CA UNELE LUCRURI DIN BIBLIE SA FIE FOARTE NECONSECVENTE.
Observati acest pasaj, de exemplu:
Luca 15:10 „Tot asa, va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste."
Pastrati intregul tablou in minte. Aici pe pamant avem un biet, condamnat pacatos. El se pocaieste, se intoarce de la pacatele sale la Cristos ca Mantuitor al sau. Credinta sa slaba incepe sa se tina de Cristos ca substitut al sau. Dar aceasta nu este decat o parte din tablou; mai sunt si alti spectatori. Cerul priveste in jos la aceasta scena.
Priviti, in vreme ce pacatosul se pocaieste, „este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu". Cerul este in extaz, Isus Cristos se bucura. Cat de emotionanta si miscatoare este aceasta scena! Dar asteapta, nu fa vreo greseala. Nu lasa ca bucuria ta sa fie prematura. Oh, Isuse Cristoase, daca omul este pierdut, omniscienta ta ar fi dovedita falsa cel putin de aceasta data. Te-ai bucurat de risipitorul care s-a intors, dar vine Diavolul si ti-l fura! Oare face Cerul asemenea greseli? Ofera Cristos mantuire unui om, se bucura ca el isi intinde incet mana sa o primeasca, numai pentru a-si retrage brusc darul din fata lui? Face Isus asa ceva? Isus, fiind omniscient, vazand pacatosul pocait, dar stiind ca in final va fi pierdut, s-ar mai bucura? Se poate concepe ca Cristos, ingerii si intreg Cerul sa se bucure pentru orice pacatos care se pocaieste, daca problema salvarii finale ar fi asa de nesigura? Ce neconsecventa ar parea Biblia!
SA LUAM UN ALT PASAJ:
Ioan 14:2-3 „In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce..."
Unul din cele mai placute ganduri ale mele cu privire la Cer este acela ca va fi un loc adecvat. Cel Omniscient, Acel maret si Atotintelept arhitect, care cunoaste toate nevoile din trecut, prezent si viitor; da, din intreaga vesnicie, ne-a pregatit un loc. Va fi unul potrivit! Ni se va potrivi cand vom ajunge acolo. Ni se va potrivi intotdeauna. Niciodata nu vom fi nemultumiti. Niciodata nu vom vrea sa ne mutam. Niciodata nu il vom vrea reconstruit. Pregatit pentru noi. Dar intrebarea naucitoare, inconsecventa, este urmatoarea: de ce trebuie un timp asa de indelungat pentru pregatire? Daca problema mantuirii este una inca nerezolvata, de ce s-a dus Isus sa pregateasca un loc? Daca problema mantuirii lui Petru, a lui Ioan, a lui Andrei si a altora nu este inca rezolvata, la ce bun o pregatire asa in graba? Se va asemana Cerul cu unele din casele noastre; scaune goale, locuri goale, unii membrii ai familiei disparuti? Aceasta ar fi realitatea daca unii crestini nu ar reusi sa ajunga acolo.
Dar inainte de a trage o concluzie, am sa va atrag atentia asupra unor obiectii fata de pozitia adoptata in aceasta predica:
UNELE OBIECTII
1. SPUN UNII, „DACA AS CREDE ACEA DOCTRINA, A SIGURANTEI ABSOLUTE A CREDINCIOSILOR, M-AS DUCE SI AS PACATUI."
Eu personal am auzit aceasta expresie de multe ori. Dar cat de uimitoare sunt aceste cuvinte in gura unui crestin! A unuia care a fost regenerat. A unuia a carui inima a fost schimbata. A unuia care il iubeste pe Dumnezeu si uraste pacatul!
Pot intelege pe deplin cum scroafa care a fost spalata s-ar intoarce sa se balaceasca in noroi. „...scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla" (2 Petru 2:22). Ea inca era o scroafa. Natura sa era inca neschimbata. Ea iubea mocirla. Daca scroafa ar fi fost regenerata, transformata intr-o oaie, ea nu s-ar fi intors in mocirla – accidental numai, sau manata de vreo forta externa. Poate ar fi intrat in noroi din nou, dar nu din iubire de noroi!
Pot intelege pe deplin cum cainele s-ar intoarce la ce a vomitat, „...Cainele s-a intors la ce varsase..." (2 Petru 2:22). Doar fiindca el a ramas caine. Natura sa este neschimbata. Dar nu pot intelege cum un om regenerat cu adevarat poate vorbi despre intoarcere la pacat. Pot intelege pe deplin cum corbul trimis nu s-a mai intors la Noe in arca. „A dat drumul unui corb, care a iesit, ducandu-se si intorcandu-se, pana cand au secat apele de pe pamant" (Geneza 8:7). El nu a trebuit sa se intoarca. Gasea peste tot hrana pentru natura sa de corb. El putea petrece cat dorea, dupa placul inimii. Intreaga suprafata a apei era acoperita de trupuri moarte datorita potopului. Din nou, pot intelege pe deplin de ce porumbelul s-a intors in arca. „A dat drumul si unui porumbel, ca sa vada daca scazusera apele de pe fata pamantului. Dar porumbelul n-a gasit nici un loc ca sa-si puna piciorul, si s-a intors la el in corabie, caci erau ape pe toata fata pamantului. Noe a intins mana, l-a luat, si l-a bagat la el in corabie" (Geneza 8:8-9). El nu putea manca starvuri; nu ii placeau; trebuia sa se intoarca la arca. Un om care doar spune ca este convertit poate sa mearga in lume, sa stea satisfacut acolo. El inca are natura sa de corb. El poate, multumit si fericit, sa petreaca in pacat. Nu tot asa este cu cel convertit cu adevarat. Natura sa a fost schimbata. El poate pacatui. Condus de teribilul ispititor, poate sa se rataceasca departe. El, totusi, nu se va simti niciodata bine. Niciodata nu va fi satisfacut. Asemeni porumbelului, nu va gasi un loc de odihna adevarata pe care sa-si puna piciorul. Natura sa noua se va revolta la vederea pacatului. El intotdeauna va tanji dupa intoarcere.
Observati versetul:
1 Ioan 2:15 „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El."
„M-as duce si as pacatui." Pentru un om regenerat, un om cu o natura noua care il calauzeste; cat trebuie sa pacatuiasca? Pacatul este repulsiv pentru cel regenerat. Nu vreau sa spun ca un crestin adevarat nu va pacatui. Vechea natura va continua lupta impotriva celei noi. Ne va conduce spre multe lucruri pe care nu le iubim. Sa presupunem ca un copil care isi iubeste mult mama, fiindu-i devotat, datorita marii devotiuni a mamei pentru el, copilul ar spune „Eu ma duc sa pacatuiesc. Stiu ca mama va continua sa ma iubeasca, de aceea voi continua sa comit greseli." Ce credeti despre un crestin care ar spune „Stiu ca Dumnezeu ma iubeste si m-a mantuit, de aceea ma voi indrepta cat de mult pot inspre Diavol." Isi poate imagina cineva un crestin adevarat care ar spune astfel de lucruri?
Dar sa luam acum in considerare o alta obiectie:
2. SPUN UNII, „DAR ESTE UN FAPT DOVEDIT CA UNII CAD."
Aceasta afirmatie cred ca este crezuta sincer de foarte multi. Din experienta mea personala, si din ceea ce stiu de la altii, cred sincer ca aceasta este cea mai serioasa dificultate a intregii probleme.
Sunt atat de multi crestini practicanti care par ca traiesc corect o vreme, iar apoi cad. Ei nu doar par a fi crestini, ci sunt activi si par a fi consacrati, iar apoi cad intr-un mod disperat. Poti vorbi cu o suta de oameni care cred ca un crestin poate cadea, si este posibil ca fiecare dintre ei sa fie influentati, mai mult sau mai putin, chiar de acest lucru. Putini se vor referi la invataturile Bibliei. Iti vor spune despre cutare sau cutare om care a fost odata crestin (?) si a cazut. Iti vor aminti despre anumite cazuri ipotetice. Acesta este marele lor argument!
„Sa presupunem ca omul acesta care este crestin ar comite o crima." „Sa presupunem cutare si cutare lucru."
Invataturile ferme, directe si clare ale Cuvantului lui Dumnezeu sunt nesocotite in favoarea acestor cazuri imaginare. Recent am discutat cu o persoana proeminenta despre acest subiect. El era un membru activ al bisericii de care apartinea. El era ferm in credinta ca ar fi posibil pentru un crestin sa fie pierdut. De fiecare data cand il indrumam spre Cuvantul lui Dumnezeu, el isi imagina un caz. Am incercat din rasputeri sa il determin sa vada ca problema trebuie rezolvata de Biblie, nu de imaginatie. Dupa parerea mea, el era absolut sincer in convingerea sa. In biserica sa era un alt membru, chiar mai devotat decat el. Ea era absolut devotata bisericii sale, si aducea toate dovezile ca era crestina. Era constiincioasa si consacrata. Si cu toate acestea, intr-o zi, in timpul unei adunari de marturisiri, cand fratii si surorile isi marturiseau experientele, ea a realizat dintr-o data ca a inteles totul gresit. Dupa aceea, singura acasa, ce batalie puternica a avut de dus. Ea a fost condusa spre lumina. Experienta sa de crestina, cand a spus-o, a fost glorioasa. I-am spus fratelui impovarat: „Sa presupunem ca aceasta sora, inainte de noua sa experienta, ar fi fost ispitita in pacat si infidelitate, ce ai fi crezut, ca a cazut cu siguranta din har?" El a inteles ceea ce am vrut sa spun. Ascultati Biblia:
1 Ioan 2:19 „Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri."
Acest verset explica multe presupuse caderi. Cat de mult de poate rataci un crestin adevarat? Nu stiu. Sunt sigur ca poate merge departe. Dar adanc in inima sa va fi un dor de a se intoarce la Dumnezeu.
3. DAR UN ALTUL SPUNE „DAR BIBLIA SPUNE CA TREBUIE SA NE TINEM TARI PANA LA SFARSIT."
Sa vedem ce spune Biblia:
Evrei 3:14 „Caci ne-am facut partasi ai lui Cristos, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput."
Evrei 10:38 „Si cel neprihanit va trai prin credinta: dar daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el."
Acestea sunt declaratii facute de Pavel. Multe din pasajele puternice din Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la siguranta credinciosului se gasesc in scrierile lui Pavel. El nu se contrazice singur. (Fiindca el scria fiind influentat de Duhul Sfant Insusi). In afara de acestea, ascultati ce spune in aceeasi carte din care au fost luate aceste pasaje, in versetul urmator ultimului pasaj:
Evrei 10:39 „Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului."
Unii pot da inapoi, dar nu acei care au fost convertiti cu adevarat. „Nu credinciosii", a spus Pavel.
De ce iau oamenii pasaje izolate in afara contextului lor imediat, cand prin utilizarea lor gresita aduc numai indoiala, tristete si necaz?
Dar priviti la un alt pasaj deseori citat:
„Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii" (Apocalipsa 2:10). Astfel, ei spun „tu trebuie sa fii credincios pana la moarte pentru a fi in final mantuit".
Dar nu acesta este intelesul versetului. Si nici nu spune „fii credincios pana la moarte pentru a fi mantuit". Ascultati ce spune clar: „Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii."
Nu viata, ci cununa vietii. O, cat de tare invata Scriptura ca cei credinciosi vor fi rasplatiti. O coroana; Dumnezeu ofera o rasplata, o coroana, pentru fiecare slujitor credincios.
In concluzie, preaiubitilor, permiteti-mi sa va atrag atentia asupra a doua pasaje din Scriptura:
1 Corinteni 3:11-15 „Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Cristos. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea, ramane in picioare, el va primi o rasplata. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc."
2 Petru 1:4-11 „...prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin pofte. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Cristos. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umbla cu ochii inchisi, si a uitat ca a fost curatit de vechile lui pacate. De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos."
Aceste doua pasaje invata doua adevaruri importante pe care cu totii ar trebui sa le stim. Ne vor ajuta mult in intelegerea corecta a acestui maret subiect pe care il studiem acum.
Primul invata ca putem fi mantuiti ca prin foc.
Al doilea ca putem avea intrare din belsug in ceruri.
Pe care din acestea doua o vrem? Putem avea una din ele. Vrem sa fim mantuiti ca prin foc? Abia sa ajungem in Ceruri? Sa nu avem nici macar un snop sa ii aruncam la picioare? Sa nu fi condus nici macar un suflet spre Cristos? Toata cladirea pe care am construit-o sa o vedem la sfarsit ca fiind „lemn, fan, trestie"?
Preaiubitilor, vrem noi acest lucru?
Sau vrem mai degraba sa avem o intrare „din belsug"? Sa nu fim mantuiti doar noi, ci altii impreuna cu noi? Intreaga cladire pe care am construit-o, pe marea temelie sa fie dovedita la sfarsit ca fiind „aur, argint, pietre scumpe". Ce va fi? Ce va fi?
2 Petru 3:17-18 „Voi deci, prea iubitilor, stiind mai dinainte aceste lucruri, paziti-va ca nu cumva sa va lasati tarati de ratacirea acestor nelegiuiti, si sa va pierdeti taria; ci cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos. A Lui sa fie slava, acum si in ziua vesniciei. Amin."
Traducere si adaptare de Iosif Raul Enyedi
Statistici
- Vizualizări: 3581
- Export PDF: 4
- Comentarii: 6
Opțiuni
De același autor
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
Aceasta invatatura ar trebui sa fie prima pe care artrebui sa o invete noul convertit. Multi nu s-ar mai stradui sa faca fapte bune cu intentia de a fi primiti in dragostea Lui Dumnezeu. Foarte multi crestini, fac fapte bune ca sa capete bunavointa, si in mod deosebit harul si dragostea Lui Dumnezeu.Am citit si recitit cele scrise mai sus si m-am bucurat mult.
Am scos textul la print, si am citit a treia oara. Nu imi pot exprima bucuria pe care am avut-o citind versetele biblice puse alaturi unul celuilalt, vazand o imagine de ansamblu pe care ne-o prezinta Dumnezeu despre siguranta mantuirii noastre, ale credinciosilor. oricine citeste acest comentariu, il rog mult de tot, sa citeasc acest subiect, sa o studieze, sa o devoreze spiritual, sa o manance. Si sa nu se lase amagit de inavatura falsa despre pierderea mantuirii. Daca cineva s-a bucurat de cele citite, il rog sa-mi scrie si sa-si imparta bucuria cu mine. Adresa: [email protected]
predica adaugata de Anabaptistul
2. Pe orice mladita care este în Mine, si n-aduce rod, El o taie;
6. Daca nu ramâne cineva în Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca;
Rom 11:22
nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21. Caci daca n-a crutat Dumnezeu ramurile firesti, nu te va cruta nici pe tine.
22. Uita-te, dar, la bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: asprime fata de cei ce au cazut, si bunatate fata de tine, daca nu încetezi sa ramâi în bunatatea aceasta; altminteri, vei fi taiat si tu.
1Cor 15:2
1. Va fac cunoscut, fratilor, Evanghelia pe care v-am propovaduit-o, pe care ati primit-o, în care ati ramas
2. si prin care sunteti mântuiti, daca o tineti asa dupa cum v-am propovaduit-o; altfel, degeaba ati crezut.
2Cor 5:3
2. Si gemem în cortul acesta, plini de dorinta sa ne îmbracam peste el cu locasul nostru ceresc,
3. negresit, daca atunci când vom fi îmbracati nu vom fi gasiti dezbracati de el.
2Cor 6:1
1. Ca unii care lucram împreuna cu Dumnezeu, va sfatuim sa faceti asa ca sa nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.
2Cor 7:1
1. Deci fiindca avem astfel de fagaduinte, preaiubitilor, sa ne curatam de orice întinaciune a carnii si a duhului si sa ne ducem sfintirea pâna la capat, în frica de Dumnezeu.
2Cor 11:3
3. Dar ma tem ca, dupa cum sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui, tot asa si gândurile voastre sa nu se strice de la curatia si credinciosia care este fata de Hristos.
2Cor 13:5
5. Pe voi însiva încercati-va daca sunteti în credinta. Pe voi însiva încercati-va. Nu recunoasteti voi ca Isus Hristos este în voi? Afara numai daca sunteti lepadati.
Gal 5:4
4. Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos; ati cazut din har.
Ef 6:11-13
11. Îmbracati-va cu toata armura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept împotriva uneltirilor diavolului.
13. De aceea, luati toata armura lui Dumnezeu, ca sa va puteti împotrivi în ziua cea rea si sa ramâneti în picioare, dupa ce veti fi biruit totul.
Fil 2:12
12. Astfel, dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pâna la capat mântuirea voastra, cu frica si cutremur,
Fil 3:11
11. ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la învierea din morti.
Col 1:22,23
22. ..ca sa va faca sa va înfatisati înaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina;
23. negresit, daca ramâneti si mai departe întemeiati si neclintiti în credinta, fara sa va abateti de la nadejdea Evangheliei pe care ati auzit-o
2Tes 2:3
3. Nimeni sa nu va amageasca în vreun chip; caci nu va veni înainte ca sa fi venit lepadarea de credinta
1Tim 1:18,19
18. Porunca pe care ti-o dau, fiule Timotei, dupa prorociile facute mai înainte despre tine, este ca, prin ele, sa te lupti lupta cea buna
19. si sa pastrezi credinta si un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, si au cazut din credinta.
1Tim 3:6
6. Sa nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva sa se îngâmfe si sa cada în osânda diavolului.
1Tim 5:8
8. Daca nu poarta cineva grija de ai lui, si mai ales de cei din casa lui, s-a lepadat de credinta si este mai rau decât un necredincios.
1Tim 6:21
20. Timoteie, pazeste ce ti s-a încredintat; fereste-te de flecariile lumesti si de împotrivirile stiintei, pe nedrept numite astfel,
21. pe care au marturisit-o unii, si au ratacit cu privire la credinta.
2Tim 2:18
12. Daca rabdam, vom si împarati împreuna cu El. Daca ne lepadam de El, si El Se va lepada de noi.
Din numarul acestora sunt Imeneu si Filet,
18. care s-au abatut de la adevar. Ei zic ca a si venit învierea si rastoarna credinta unora.
Evr 3:6,12,14
6. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Si casa Lui suntem noi, daca pastram pâna la sfârsit încrederea nezguduita si nadejdea cu care ne laudam.
12. Luati seama, dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel Viu.
13. Ci îndemnati-va unii pe altii în fiecare zi, câta vreme se zice: "astazi", pentru ca niciunul din voi sa nu se împietreasca prin înselaciunea pacatului.
14. Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, daca pastram pâna la sfârsit încrederea nezguduita de la început,
Evr 6:6
6. si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie înnoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit.
7. Când un pamânt este adapat de ploaia care cade adesea pe el si rodeste o iarba folositoare celor pentru care este lucrat, capata binecuvântare de la Dumnezeu.
8. Dar, daca aduce spini si maracini, este lepadat si aproape sa fie blestemat si sfârseste prin a i se pune foc.
Evr 10:
Si cel neprihanit va trai prin credinta; dar, daca da înapoi, sufletul Meu nu gaseste placere în el."
39. Noi însa nu suntem din aceia care dau înapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mântuirea sufletului.
Evr 12:15,25
15. Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare, si multi sa fie întinati de ea.
Iac 5:19,20
19. Fratilor, daca s-a ratacit vreunul dintre voi de la adevar, si-l întoarce un altul,
20. sa stiti ca cine întoarce pe un pacatos de la ratacirea caii lui, va mântui un suflet de la moarte si va acoperi o sumedenie de pacate.
1Pet 5:8
8. Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da târcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa înghita.
2Pet 2:20,21
20. În adevar, daca, dupa ce au scapat de întinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decât cea dintâi.
21. Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi cunoscut calea neprihanirii, decât, dupa ce au cunoscut-o, sa se întoarca de la porunca sfânta care le fusese data.
1Ioan 5
16. Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.
sa ne dea o minte inteleapta ca sa putem face voia lui si nu a noastra.AMIN