CAPITOLUL 9

Urmatoarele trei capitole trateaza istoria spirituala a lui Israel: cea trecuta (cap.9), cea prezenta (cap. 10) si cea viitoare (cap.11). Scopul lui Pavel este de a explica cum Dumnezeu a putut sa lase la o parte pentru o vreme pe poporul ales ca sa mantuiasca Neamurile si cum va restauta El natiunea lui Israel in viitor.

I. Descrierea alegerii (9:1-13)

A. Binecuvantarile alegerii (v. 1-5)

Este de admirat pasiunea pe care Pavel o are pentru Israel. Cuvintele sale seamana cumva cu cele rostite de Moise in Exod 32:31-32. Aceeasi pasiune ar trebui sa o avem si noi in sufletele noastre; Cristos ne-a iubit atat de mult ca S-a facu bluestem pentru noi.
1. Infierea – ales de Dumnezeu datorita dragostei Sale (Isaia 43:20-21)
2. Slava – prezenta slavei lui Dumnezeu in cortul intalnirii (Exod 24:16-17)
3. Legamintele – prin Avraam, Moise si David Dumnezeu face cu ei legaminte vesnice
4. Darea Legii – Dumnezeu se descopera prin vocea de pe Sinai cand le da Legea care sa guverneze vietile lor
5. Slujba dumnezeiasca – preotia din cortul intalnirii
6. Fagaduintele – multe dintre promisiunile V.T. deja implinite pentru ei si cele care urmeaza sa fie implinite
7. Patriarhii – Avraam, Isaac si Iacov cu cei 12 fii ai sai formeaza stau la baza formarii natiunii Israel
8. Cristosul – Mesia promis si trimis la casa lui Israel, nascut din semintia lui Iuda, nascut dupa Lege. De remarcat ca Pavel pune dupa numele lui Cristos expresia "Dumnezeu binecuvantat in veci" care era de fapt o formula de adresare a evreilor atunci cand se refereau la Iehova.
Nici o alta natiune nu a avut atatea minunate binecuvantari, si cu toate acestea, Israel le-a considerat ca ceva meritat si au ajuns, in ultima instanta, sa respinga ceea ce trebuia sa fie rezultanta tuturor acestor binecuvantari : Neprihanirea lui Dumnezeu.
Este imposibil de ignorat paralela pe care Cuvantul o face intre ei si Noul Israel care are din partea lui Dumnezeu aceleasi marete binecuvantari : Infierea (Ef. 1:5), Slava (Ef. 1:6-7), Noul Legamant in sangele lui Cristos (Evrei cap.9 si 10), Legea scrisa in inimile noastre (2 Cor. 3; Evrei 10:16-17); Slujba preotiei in Cristos (1Petru 1:4); Patriarhul Avraam, parintele credintei (Gal. 3:7) iar Cristos este totul in toti.

B. Bazele alegerii (v.6-13)

Prin alegere Dumnezeu dovedeste voia Lui suverana in aducerea la indeplinire a planului Sau desavarsit. De retinut ca alegerea de care vorbeste Pavel in cap.9-11 este una ca natiune si nu ca individ, iar aplicarea acestor adevaruri la mantuirea sau siguranta credinciosului individual este fortata si neindicata. De fapt Pavel accentueaza cu grija ca el se refera la Israel si Neamuri ca popoare si nu ca indivizi.

1. Avraam – a fost ales ca tata al natiunii Israel, dar Pavel remarca faptul ca nu toti israelitii sunt adevarati fii ai lui Israel (compara cu cap.2:25-29). Avraam a avut mai multi copii (Gen.25:1-6), dar dintre toti Isaac, fiul din fagaduinta, a fost cel ales.
2. Isaac – nascut prin credinta in fagaduinta (Gal. 4:21-31) in contrast co Ismael nascut din fire. Drept urmare "samanta lui Avraam " sunt cei ce au credinta nu cei ce au sange evreiesc in venele lor.
3. Iacov – Dumnezeu trece peste Esau care era inataiul nascut si il alege pe Iacov, si aceasta alegere era facuta inainte ca vreunul din ei sa se fi nascut. De ce ? Ca sa ne arate ca Dumnezeu este suveran sa-Si duca la indeplinire planul Sau cu privire la alegerea poporului Sau. Esau a ales intr-adevar sa se rascoale impotriva lui Dumnezeu, dar, in final, scopul lui Dumnezeu nu depindea de alegerea omului. Este imposibil sa intelegem pe deplin relatia dintre libera alegere a omului si scopul suveran al lui Dumnezeu, dar stim ca amandous sunt adevarate si invatate de Cuvantul lui Dumnezeu.
( O tentativa de explicatie la alegerea lui Iacov ar fi faptul ca dupa cum nasterea a doi gemeni nu poate sa aiba loc exact in acelasi timp tot asa si conceptia lor in pantecele mamei lor nu are loc in acelasi timp. Datorita faptului ca noi nu putem sti care dintre cei doi gemeni a fost conceput primul il consideram pe cel care se naste primul drept intaiul nascut, insa Dumnezeu care este prezent in momenul conceptiei stie mai bine si este posibil ca acesta sa fi fost motivul pentru care El l-a ales pe Iacov ca intai nascut, pentru ca Dumnezeu nu actioneaza niciodata in mod arbitrar ci intotdeauna El lucreaza dupa dreptate. Deasemenea acest pasaj este un argument forte al adevarului biblic ca viata incepe de fap la conceptie si nu la nastere. -Nota S.T.).

II. Suportul alegerii (9:14-33)

Actul alegerii lui Israel da nastere la mai multe intrebari teologice cruciale:
A. Este Dumnezeu nedrept ? (v. 14-18)
Nicidecum, pentru ca alegerea nu este un act de justitie ci unul de gratie. " Dumnezeu este nedrept atunci cand alege pe unul si il lasa deoparte pe altul" spun multe voci in zilele noastre. Dar ei nu inteleg ca scopul lui Dumnezeu actioneaza mai departe decat poate actiona justitia, caci daca ar actiona in pura justitie, Dumnezeu ar trebui sa ne osandeasca pe toti ! Pavel foloseste exemplul lui Moise si al lui Faraon ca sa dovedeasca ca El poate sa actioneze inmila si har dupa cum voieste.(Exod 9:16). Nimeni nu merita mila lui Dumnezeu, si tot asa nimeni nu poate sa-L condamne de ce a ales pe Israel in detrimentul celorlalte popoare.
B. De ce Dumnezeu mai gaseste vina daca nimeni nu poate sa I se
Impotriveasca (v. 19-29).
Pavel raspunde folosindu-se de pilda olarului imprumutata probabil din Ieremia 18:1-6. Dumnezeu singur este olarul si toate natiunile pamantului sunt vasele. Unele sunt vase de osanda pe care Dumnezeu ii rabda pana la vremea hotarata de El (Gen. 15:16). Altele sunt vase de cinste pentru ca Dumnezeu sa-Si descopere slava Lui in ele. Pavel citeaza din Osea 2:23 si 1:10 ca sa arate ca Dumnezeu a fagaduit sa-Si cheme un popor care sa fie al Lui dintre celelalte neamuri ale pamantului, un popor care sa fie numit "copii ai Dumnezeului Celui Viu". Acest popor este Biserica in conformitate cu 1Petru 2:9-10. Deasemenea el citeaza Isaia 10: 22-23 ca sa arate ca totodata o ramasita din Israel va fi deasemenea mantuita (compara Isaia 1:9). Cu alte cuvinte scopul lui Dumnezeu inalegere este ca sa faca posibil atat pentru Israel cat si pentru Neamuiri sa fie mantuiti prin har. Nimeni, nici Iudei nici Neamuri nu pot fi mantuiti altfel decat prin Harul aducator de mantuire al lui Dumnezeu.
C. Ce putem spune deci despre Neamuri? (v.30-33)

Aici este marele paradox al istoriei: Neamurile care nu cautau mantuire au gasit-o, pe cand Israelul care o cauta a fost lasat cu mainile goale! Motivul pentru care s-a intamplat aceasta este faptul ca pe cand Israelul cauta sa-si confectioneze o neprihanite a faptelor, Neamurile care au crezut in Cristos au primit neprihanirea prin harul lui Dumnezeu ,prin Crstos. Iudeii s-au impiedicat de "Piatra de poticnire"; un Mesia rastignit (compara Isaia 8:14; 28:16; Matei 21:42; 1Cor. 1:23; 1Petru 2:6-8). Ei se uitau dupa un Mesia politic care va conduce natiunea spre libertate si glorie politica; ei nu puteau sa conceapa un Mesia dat la moarte prin rastignire, era prea umilitor.
Scopul lui Pavel in acest capitol este sa explice care este pozitia lui Israel in planul lui Dumnezeu. Israel fusese o natiune aleasa, care era beneficiara unor privilegii nemaiintalnite la alte natiuni si totusi a falimentat in implinirea planului lui Dumnezeu de binecuvantare a lumii prin ea. Intreg capitolul se ocupa cu scoaterea inevidenta a suveranitatii harului lui Dumnezeu fara a diminua in vreun fel responsabilitatea individului de a lua deciziile corecte. Cuvantul lui Dumnezeu v-a dainui vesnic neafectat de neascultarea omului, insa cel neascultator nu poate beneficia de binecuvantarile promise de acesta.. Mintea omului nu poate sa patrunda ori sa explice intelepciunea lui Dumnezeu (vezi 11:33-36) dar ceea ce ni s-a descoperit stim: Fara Harul suveran al lui Dumnezeu nu este mantuire.


Stefan Tohatan MTh
[email protected]