Epistola catre Romani - Capitolul XI
CAPITOLUL 11
Capitolul acesta aduce in discutie problema viitorului lui Israel si raspunde la intrebarea: " A lepadat oare Dumnezeu pentru totdeauna pe Israel ?" raspunsul lui Pavel este un categoric "Nu" si adunce in sprijinul raspunsului sau cateva dovezi:
1. Dovada personala (11:1)
" Si eu sunt israelit" zice Pavel, "si mantuirea mea este dovada clara ca Dumnezeu nu a abandonat definitive pa Israel". In 1Timotei 1:16 el zice ca intoarcerea lui (care este descrisa de trei ori in Faptele Apostolilor) este o pilda pentru intoarcerea altora din popor. Nu ni se spune despre nimeni dintre Neamuri ca L-ar fi vazut pe Cristosul inaltat ca Acesta i-ar fi vorbit si ca ar fi fost orb pentru trei zile, de aceea experienta lui Pavel este mai degraba o imagine a ceea ce se va intampla cu Israel la aratarea lui Isus Cristos in slava. Ca si Pavel ei sunt in impitrire si necredinta si Il vor vedea pe "Cel ce l-au strapuns" se vor pocai si vor fi mantuiti (Zaharia 12:10; Apoc. 1:7).
2. Dovada istorica (11:2-10)
Pavel face apel la pasajul din 1Imparati ca sa dovedeasca faptul ca Dumnezeu a avut intotdeauna o ramasita chiar si in perioadele cele mai negre ale istoriei. De fapt, daca citim cu atentie V.T. nu putem sa nu remarcam faptul ca Dumnezeu intotdeauna S-a folosit de o ramasita. Vezi Isaia 1:9 de exemplu; este o invatatura de baza a Scripturii: atunci cand majoritatea cade de la credinta si nu pote fi restaurata, Dumnezeu ia o ramasita si incepe din nou. Versetul 5 arata ca Dumnezeu are pastrata o ramasita datorita unei alegeri prin har, facand aviz la Biserica unde, chiar daca nu in foarte mare numar, sunt si dintre Iudei. Deci daca Dumnezeu mantuieste israeliti acum, cu cat mai mult va face aceasta la vremea hotarata de El pentru restaurarea lui Israel ca natiune.Dumnezeu nu si-a dat uitarii pe poporul Sau, aceasta este marturia istoriei.
3. Dovada dispensatiei (11:11-24)
Este necesar sa ne amintim ca in aceste versete Pavel trateaza problema lui Israel si a Neamurilor ca natiuni nu ca indivizi. In aceasta sectiune Pavel dovedeste ca Dumnezeu are un scop dispensational in spatele caderii lui Israel si anume mantuirea Neamurilor. Prin nescultarea lor, Dumnezeu a inchis toata lumea in neascultare pentru a avea mila de toti. Neamurile nu trebuie sa devina Israeliti pentru a putea fi mantuiti. Pavel argumenteaza si zice : daca alunecarea lor a adus o asa de mare binecuvantare pentru lume atunci ce va fi intoarcerea lor la Dumnezeu! Nimic mai putin decat inviere din morti! (v.15) Pavel era sigur ca Israel are un viitor. Invatatura ca Biserica este acum Israelul lui Dumnezeu si ca tote fagaduintele facute in V.T. catre Israel ca natiune isi gasesc o "implinire spirituala " in Biserica nu este intru totul biblica. Pavel a crezut ca va veni o zi a primiri inapoi a lui Israel si a restaurarii sale ca natiune.
Pilda maslinului trebuie examinata cu foarte mare atentie. Pavel nu vorbeste despre mantuirea individuala a crestinului si despre pozitia lui Israel si a Neamurilor in programul lui Dumnezeu. Israel este maslinul ca trebuia sa aduca rod si nu a adus. Dumnezeu a taiat atunci cateva din ramuri si in locul lor le-a altoit pe Neamuri care erau dintr-un "maslin salbatic". Aceasta s-a facut "impotriva firii" (v.24) Acesta arata bunatatea dar si asprimea lui Dumnezeu : bunatate aratata in primirea Neamurilor si asprime fata de neascultarea lui Israel. Insa Neamurile nu pot sa se laude caci sunt doar altoite in butuc si pot fi taiate oricand. Si El va face aceasta la implinirea vremurilor cand Neamurile se vor uni intr-o coalitie impotriva Fiului lui Dumnezeu si a Cuvantului Sau. Atunci Dumnezeu prin Biserica celor alesi va judeca Neamurile, va purifica pe Israel, si va instaura Imparatia fagaduita lui Israel.
Din nou sa ne amintim, aici nu este vorba de crestini in mod individual ci este vorba de cele doua natiuni. Dumnezeu nu va taia niciodata pe un adevarat credincios, pentru ca acesta nu poate fi despartit de Cristos (cap.8:35-39). Biserica astazi este compusa in marea ei majoritate de oameni dintre Neamuri, si prin aceasta Neamurile beneficiaza de binecuvantarile "grasimii maslinului", in sens spiritual suntem fii lui Avraam, tatal tuturor celor ce au o credinta asemanatoare cu a lui. (Gal.3:26-29).
4. Dovada Scripturii (11:25-36)
Pavel a folosit foarte des pasaje din V.T. in aceste trei capitole, dar de data aceasta el se foloseste de Isaia 59:20-21; Isaia 27:9 si Psalmul 14:7 ca sa arate ca V.T. promite venirea unui Rascumparator care va restaura pe Israel. El vorbeste despre "taina" impietririi lui Israel, taina care a fost ascunsa in vremurile trecuta dar descoperita in plinatatea ei in N.T. "Numarul deplin al Neamurilor se refera la un numar précis dintre Neamuri care vor fi mantuiti in aceasta dispensatie a Bisericii. Cand acest numar va fi implinit, Izbavitorul se va arata pentru Israel si "atunci tot Israelul va fi mantuit". Cei mai multi dintre cerecetatorii Sf. Scripturi sunt de accord ca prin expresia "tot Israelul" se intelege toti cei gasiti in viata la acea data. Legamantul promis in Ieremia 31:31-34 este citat in v.27. Acest "nou legamant" intra in vigoare atunci cand Israelul il primeste pe Cristos ca Izbavitor si se intorc de la pacatul lor. Cu toate ca acum s-ar parea ca sunt vrasmasi ai Evangheliei, ei totusi sunt iubiti de Dumnezeu din pricina legamintelor pe care El le-a facut cu parintii lor. Oamenii se schimba, dar Dumnezeu nu se schimba nici nu-si trage Cuvantul inapoi.(v.29).
In paragraful final (v.30-32) Pavel accentueaza ca dupa cum odinioara Neamurile erau in neascultare si totusi sunt mantuite prin credinta, tot asa Israelul care astazi este in neascultare va primi intr-o zi indurare. Dumnezeu i-a inchis pe toti deopotriva in neascultare, pentru ca, la vremea potrivita sa se indure de toti. (v. 32)
Nu este de mirare ca, dupa ce intelege planul plin de har si de intelepciune al mantuirii, Pavel izbucneste intr-un imn de lauda la adresa Domnului. (v.33-36)
Stefan Tohatan
[email protected]
Capitolul acesta aduce in discutie problema viitorului lui Israel si raspunde la intrebarea: " A lepadat oare Dumnezeu pentru totdeauna pe Israel ?" raspunsul lui Pavel este un categoric "Nu" si adunce in sprijinul raspunsului sau cateva dovezi:
1. Dovada personala (11:1)
" Si eu sunt israelit" zice Pavel, "si mantuirea mea este dovada clara ca Dumnezeu nu a abandonat definitive pa Israel". In 1Timotei 1:16 el zice ca intoarcerea lui (care este descrisa de trei ori in Faptele Apostolilor) este o pilda pentru intoarcerea altora din popor. Nu ni se spune despre nimeni dintre Neamuri ca L-ar fi vazut pe Cristosul inaltat ca Acesta i-ar fi vorbit si ca ar fi fost orb pentru trei zile, de aceea experienta lui Pavel este mai degraba o imagine a ceea ce se va intampla cu Israel la aratarea lui Isus Cristos in slava. Ca si Pavel ei sunt in impitrire si necredinta si Il vor vedea pe "Cel ce l-au strapuns" se vor pocai si vor fi mantuiti (Zaharia 12:10; Apoc. 1:7).
2. Dovada istorica (11:2-10)
Pavel face apel la pasajul din 1Imparati ca sa dovedeasca faptul ca Dumnezeu a avut intotdeauna o ramasita chiar si in perioadele cele mai negre ale istoriei. De fapt, daca citim cu atentie V.T. nu putem sa nu remarcam faptul ca Dumnezeu intotdeauna S-a folosit de o ramasita. Vezi Isaia 1:9 de exemplu; este o invatatura de baza a Scripturii: atunci cand majoritatea cade de la credinta si nu pote fi restaurata, Dumnezeu ia o ramasita si incepe din nou. Versetul 5 arata ca Dumnezeu are pastrata o ramasita datorita unei alegeri prin har, facand aviz la Biserica unde, chiar daca nu in foarte mare numar, sunt si dintre Iudei. Deci daca Dumnezeu mantuieste israeliti acum, cu cat mai mult va face aceasta la vremea hotarata de El pentru restaurarea lui Israel ca natiune.Dumnezeu nu si-a dat uitarii pe poporul Sau, aceasta este marturia istoriei.
3. Dovada dispensatiei (11:11-24)
Este necesar sa ne amintim ca in aceste versete Pavel trateaza problema lui Israel si a Neamurilor ca natiuni nu ca indivizi. In aceasta sectiune Pavel dovedeste ca Dumnezeu are un scop dispensational in spatele caderii lui Israel si anume mantuirea Neamurilor. Prin nescultarea lor, Dumnezeu a inchis toata lumea in neascultare pentru a avea mila de toti. Neamurile nu trebuie sa devina Israeliti pentru a putea fi mantuiti. Pavel argumenteaza si zice : daca alunecarea lor a adus o asa de mare binecuvantare pentru lume atunci ce va fi intoarcerea lor la Dumnezeu! Nimic mai putin decat inviere din morti! (v.15) Pavel era sigur ca Israel are un viitor. Invatatura ca Biserica este acum Israelul lui Dumnezeu si ca tote fagaduintele facute in V.T. catre Israel ca natiune isi gasesc o "implinire spirituala " in Biserica nu este intru totul biblica. Pavel a crezut ca va veni o zi a primiri inapoi a lui Israel si a restaurarii sale ca natiune.
Pilda maslinului trebuie examinata cu foarte mare atentie. Pavel nu vorbeste despre mantuirea individuala a crestinului si despre pozitia lui Israel si a Neamurilor in programul lui Dumnezeu. Israel este maslinul ca trebuia sa aduca rod si nu a adus. Dumnezeu a taiat atunci cateva din ramuri si in locul lor le-a altoit pe Neamuri care erau dintr-un "maslin salbatic". Aceasta s-a facut "impotriva firii" (v.24) Acesta arata bunatatea dar si asprimea lui Dumnezeu : bunatate aratata in primirea Neamurilor si asprime fata de neascultarea lui Israel. Insa Neamurile nu pot sa se laude caci sunt doar altoite in butuc si pot fi taiate oricand. Si El va face aceasta la implinirea vremurilor cand Neamurile se vor uni intr-o coalitie impotriva Fiului lui Dumnezeu si a Cuvantului Sau. Atunci Dumnezeu prin Biserica celor alesi va judeca Neamurile, va purifica pe Israel, si va instaura Imparatia fagaduita lui Israel.
Din nou sa ne amintim, aici nu este vorba de crestini in mod individual ci este vorba de cele doua natiuni. Dumnezeu nu va taia niciodata pe un adevarat credincios, pentru ca acesta nu poate fi despartit de Cristos (cap.8:35-39). Biserica astazi este compusa in marea ei majoritate de oameni dintre Neamuri, si prin aceasta Neamurile beneficiaza de binecuvantarile "grasimii maslinului", in sens spiritual suntem fii lui Avraam, tatal tuturor celor ce au o credinta asemanatoare cu a lui. (Gal.3:26-29).
4. Dovada Scripturii (11:25-36)
Pavel a folosit foarte des pasaje din V.T. in aceste trei capitole, dar de data aceasta el se foloseste de Isaia 59:20-21; Isaia 27:9 si Psalmul 14:7 ca sa arate ca V.T. promite venirea unui Rascumparator care va restaura pe Israel. El vorbeste despre "taina" impietririi lui Israel, taina care a fost ascunsa in vremurile trecuta dar descoperita in plinatatea ei in N.T. "Numarul deplin al Neamurilor se refera la un numar précis dintre Neamuri care vor fi mantuiti in aceasta dispensatie a Bisericii. Cand acest numar va fi implinit, Izbavitorul se va arata pentru Israel si "atunci tot Israelul va fi mantuit". Cei mai multi dintre cerecetatorii Sf. Scripturi sunt de accord ca prin expresia "tot Israelul" se intelege toti cei gasiti in viata la acea data. Legamantul promis in Ieremia 31:31-34 este citat in v.27. Acest "nou legamant" intra in vigoare atunci cand Israelul il primeste pe Cristos ca Izbavitor si se intorc de la pacatul lor. Cu toate ca acum s-ar parea ca sunt vrasmasi ai Evangheliei, ei totusi sunt iubiti de Dumnezeu din pricina legamintelor pe care El le-a facut cu parintii lor. Oamenii se schimba, dar Dumnezeu nu se schimba nici nu-si trage Cuvantul inapoi.(v.29).
In paragraful final (v.30-32) Pavel accentueaza ca dupa cum odinioara Neamurile erau in neascultare si totusi sunt mantuite prin credinta, tot asa Israelul care astazi este in neascultare va primi intr-o zi indurare. Dumnezeu i-a inchis pe toti deopotriva in neascultare, pentru ca, la vremea potrivita sa se indure de toti. (v. 32)
Nu este de mirare ca, dupa ce intelege planul plin de har si de intelepciune al mantuirii, Pavel izbucneste intr-un imn de lauda la adresa Domnului. (v.33-36)
Stefan Tohatan
[email protected]
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 2877
- Export PDF: 6
Opțiuni
Eclesiastul 3:11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.