CAPITOLUL 7

Cu toate ca acest capitol, este foarte adesea, neanteles, este cu atat mai mult important. Multi credinciosi nu pot intelege de ce Pavel, dupa ce vorbeste de biruinta in cap.6 se intoarce si vorbeste de infrangere din nou in cap. 7. Cei mai multi sunt de parere ca ar fi fost mult mai nimerit sa fi trecut direct la binecuvantarile din cap. 8, insa Pavel, sub inspiratia Duhului a stiut mai bine ce ne va fi mai de folos. Cap. 7 trateaza o chestiune vitala pentru viata crestina : Relatia crestinului cu Legea lui Dumnezeu. Romani 6 explica adevarul prin care crestinul este mort fata de pacat, datorita identificarii cu Cristos in moartea si invierea Sa si raspunde la intrebarea " sa pacatuim in continuare"(6:1) Insa Pavel pune o alta intrebare capitala in cap 6:15: "sa pacatuim pantru ca nu mai suntem sub Lege ci sub har?" Acesta este intrebarea la care el raspunde in capitolul 7 si concluzioneaza ca noi suntem morti fata de Lege, in acelasi fel cum suntem morti fata de pacat (7:4).
Ceea ce vrea Pavel sa scoata in evidenta in cap. 6:14, unde spune ca nu mai suntem sub Lege ci sub har, este de fapt ca a fi sub Lege inseamna ca noi trebuie sa facem ceva pentru Dumnezeu in vederea mantuirii, pe cand a fi sub har inseamna ca Dumnezeu a facut tot ceea ce trebuia facut ca noi sa fim mantuiti. Prea multi sunt preocupati cu tot felul de reguli si porunci religioase si nu isi dau seama ca este imposibil sa ajunga la sfintire prin eforturile omenesti. Este de-a dreptul tragic sa vezi crestinii traind "sub Lege" chinuindu-se sa placa lui Dumnezeu, cand de fapt ei sunt deja in pozitia de fii in Cristos, iar prin puterea Duhului, beneficiaza deja de biruinta si binecuvantarile aduse de Harul lui Dumnezeu prin Domnul Isus.(8:3-4). Pavel explica aceasta in capitolul 7 prin intermediul a mai multor "perechi".

I. Doi soti (7:1-6)

Relatia noastra cu Legea este ilustrata prin intrmediul imaginii casniciei. ( De retinut este ca Pavel cand vorbeste de Lege nu se refera strict la legea data lui Moise, ci la orice alt fel de cod de legi, carora credinciosul se supune, in incercarea sa de a ajunge la sfintire).
Cei doi soti reprezinta Legea si Domnul Isus Cristos.
Cand o femeie se marita dupa un barbat, ea este legata de acel barbat pana la moartea acestuia. Dupa aceea, ea este libera sa se marite dupa un altul. Inainte ca sa ne fi intalnit cu Cristos noi eram legati de Lege si condamnati de aceasta. Cu toate ca Legea nu a "murit", atunci cand am fost mantuiti prin credinta, noi am murit fata de Lege si, pentru ca nu ma suntem legati de un sistem de porunci, prin credinta, noi suntem ai "altuia" si acela este Cristos . V.4 enunta acest minunat adevar: "sotul" dinainte, Legea, nu mai are nici o putere asupra noastra, noi am intrat intr-un alt legamant cu si prin Cristos. Cata vreme eram pierduti, Legea atata patimile pacatului in vechea fire, si aceasta aducea in urma moartea (v.5). Dar acum suntem eliberati de legatura Legii si putem sluji lui Cristos prin innoirea facuta de Duhul, nu dupa vechea slova.(v.6).
Atentie, v. 6 nu sugereaza in nici un fel ca crestinii nu au obligatia sa asculte principiile Evangheliei lui Dumnezeu ! De fapt obligatiile noastre, in calitate de crestini, sunt cu atat mai mari, cu cat noi am ajuns sa-L cunoastem pe Cristos si suntem parte din familia Sa. De la noi se cere mai mult decat celor ce erau "sub Moise". De exemplu, invatatura Predicii de pe munte trece dincolo de aspectul exterior al actiunii si se ocupa de atitudinea inimii. Legea lui Moise condamna pe ucigas, dar Domnul Isus il considera la fel de vinovat pe cel ce are ura in inima lui. Romnai 7:6 invata ca motivatia ascultarii noastre, este de asemenea diferita; noi nu ne mai supunem in mod automat unor porunci seci, ci, din dragostea inimii noastre, ascultam de indemnurile Duhului care implineste naprihanirea Legii in noi (8:4). Ascultarea noastra nu mai este aceea a unui rob, care se teme de un stapan nemilos ci, mai degraba, cea a unei mirese plina de dragoste pentru mirele ei.

II. Doua descoperiri. (7:7-14)

Atunci de ce a mai dat Dumnezeu Legea, daca aceasta era incapabila sa produca sfintirea? Care a fost scopul Lui ? Apostolul Pavel face doua descoperiri care sa raspunda la aceasta intrebare:
1. Legea in sine este buna, este spirituala
2. Omul este firesc, vandut rob pacatului
Ce descoperire umilitoare pentru Fariseul mandru si credincios, ca, in insasi natura lui este nespiritual si incapabil sa implineasca legea lui Dumnezeu. Legea scoate la iveala pacatul (v.7), prin insusi faptul ca atunci cand citim Legea, descoperim lucrurile pe care ea le condamna in viata noastra. Mai mult, legea trezeste pacatul, care altfel ar fi mort, iar porunca trezeste vechea fire, prin tot felul de pofte.(v.8). Legea ucide nazuinta omului, facandu-l sa realizeze ca este prea slab ca sa ajunga la inaltimea standardului lui Dumnezeu.(v9-11). In final (v.13) Legea descopera "pacatosenia pacatului", revelata nu numai de actiunile noastre ci ,cu atat mai mult, de atitudinile noastre pacatoase. Motivul pentru care omul nu poate sa devina neprihanit cu ajutorul Legii nu este faptul ca Legea nu ar fi buna si sfanta ci, pentru ca firea noastra pamanteasca este atat de pacatoasa si de corupta incat nu poate fi nici schimbata nici controlata de lege. Este o zi de mare har acea zi in care descoperim ca " Omul nostru cel vechi nu poate fi imblanzit de lege dar omul nascut din nou nu mai are nevoie de nici o lege".

III. Doua Principii. (7:15-25)

Dupa experienta amara a Legii, Pavel trage concluzia ca asupra vietii noastre actioneaza doua principii, doua legi :
1. Legea Pacatului si a Mortii
2. Legea Duhului de Viata in Cristos (vezi cap.8:2)
De aceea, el se confrunta cu prezenta a doua feluri de naturi in viata copilului lui Dumnezeu. Mantuirea nu inseamna ca Dumnezeu schimba vechea natura, ori ca o curateste, ori ca o transforma. Firea cea vheche este tot atat de corupta si de impotrivitoare Duhului ca si in prima zi cand am fost mantuiti. Mantuirea inseamna ca Dumnezeu ii da celui ce crede o noua natura, el devine o faptura noua, iar firea cea veche este rastignita. Crestinul nascut din nou are inca capabilitatea de a pacatui, insa nazuinta Duhului este spre sfintire. Dinamica pacatului este inca in trupul lui, insa dorinta de a pacatui nu mai este aceeasi.
Legea pacatului si a mortii opereaza in firea veche pamanteasca, astfel incat atunci cand credinciosul vrea sa faca binele raul este present acolo.(v.21). Aici iese in evidenta diferenta dintre biruinta exprimata in cap.6 si cea din cap. 7: in cap. 6, credinciosul este biruitor asupra faptelor rele ale carnii, el inceteaza in mod deliberat sa mai faca raul; iar in capitolul 7, el iese biruitor si asupra "faptelor bune" pe care firea se forteaza sa le faca in ascultarea ei de Lege. Dumnezeu nu poate sa primeasca carnea, firea noastra cea veche, pentru ca nu este nimic bun in ea. Domnul Isus spune in Ioan 6:63 "...carnea nu foloseste la nimic..." Si cu toate acestea, multi crestini incearca sa-si impuna tot felul de legi pentru viata lor, intr-o incercare disperata de a disciplina firea si a o aduce la ascultare si ignora Cuvantul lui Dumnezeu care spune lamurit : " Caci ea (firea pamanteasca) nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna) (cap.8:7)
Legea pacatului si a mortii este potrivnica Legii Duhului de viata in Isus Cristos. Nu printr-o supunere fortata la un anume cod de porunci se ajunge la sfintire ci numai printr-o predare totala plinatatii Duhului care locuieste in noi. Aceasta Lege a Duhului este elaborata in cap.8, cu precadere in primele saptesprezece versete, iar concluzia este clara: nu putem implini neprihanirea Legii prin puterea noastra; Duhul prin Putera Sa face aceasta in viata noastra.
Care este deci aplicatia practica a acestor adevaruri?
- In aceasta noua pozitie in care suntem in fata lui Dumnezeu si anume, morti fata de Lege, Dumnezeu nu ne cere ca sa-L ascultam dupa modelul Legii in propria noastra putere. Mai mult, Dumnezeu nu ne-a izbavit de Legea lui Moise ca sa ne inrobeasca sub o alta forma de "lege crestina" pe care trebuie sa o implinim pentru a ajunge la sfintire. Dimpotriva El ne-a dat pe Duhul Sfant ca sa locuiasca in noi, pentru ca, umbland dupa indemnurile Lui, in Puterea lui, sa implinim porunca neprihanirii. Deci, prin puterea lui Dumnezeu, noi suntem nu numai morti fata de pacat (cap.6) dar suntem morti si fata de Lege (cap.7) facuti slobozi prin Cristos, pentru ca acum, prin Duhul, sa fim copii ai lui Dumnezeu slavind pe Dumnezeu printr-o viata sfanta.

Stefan Tohatan MTh
[email protected]