ADEVARUL REAL SI ADEVARUL FALS

Pot exista lucruri adevarate dar care nu reprezinta adevarul. Cand Avraam si Sara au fost in Egipt, Avraam a stiut ca egiptenii vor observa ca Sara este frumoasa si ca s-ar putea s-o doreasca. Avraam mai stia si ca el va fi lipsit de aparare. Daca ei o doreau pe nevasta lui, ei ar fi putut sa-l omoare si sa i-o ia. El a spus, "Este sora mea," lucru care era adevarat. Sara era intr-adevar sora lui vitrega. Aveau acelasi tata, dar mame diferite. Tehnic, ea era sora lui. Insa realitatea mai inalta era ca Sara era sotia lui. Lucrul pe care l-a spus Avraam egiptenilor era o realitate, dar nu era adevarul.
Cateodata se pot intretese diverse afirmatii, astfel ca sa rezulte un neadevar. Exemplul clasic este cel al ajutorului de capitan care a scris in jurnalul de bord, "Capitanul a fost treaz astazi." Poate ca niciodata capitanul n-a fost beat, insa implicatia din jurnal era ca faptul de a fi treaz constituie pentru capitan o exceptie fericita si rara. Prin insasi faptul cum a formulat aceasta afirmatie, o afirmatie adevarata, el a lasat sa se inteleaga un neadevar. O afirmatie adevarata poate fi transformata intr-un neadevar, un neadevar distructiv care poate provoca ravagii in orice structura organizata.
Ajutorul de capitan, prin inselaciune, manipulare si insinuare, a creat frecusuri pe corabie. Un locotenent vede notita prefacuta si intreaba, "Are capitanul probleme cu alcoolul?" Ajutorul de capitan nu spune nimic, doar isi ridica umerii si-si da ochii peste cap. El a mintit inca odata prin tacerea sa. Apoi ajutorul de capitan se duce la capitan si-i spune, "Dom’ capitan, locotenentul tocmai m-a intrebat daca aveti o problema cronica cu alcoolul." Din nou, era vorba de o afirmatie adevarata. Dar ea s-a preschimbat intr-o minciuna sordida, manipulatoare, prin faptul ca infatisa o imagine neadevarata.
In acest fel vedem diferenta clara intre o afirmatie reala si adevar. Acum trebuie sa facem o distinctie intre un neadevar si o inexactitate. O minciuna are mult de a face cu motivatia.
Un tatal ii spune copilului sau, "Maine vom merge in parc." Insa in cursul noptii are loc un mare cutremur care zguduie natiunea, iar parcul este uitat. Copilul de sase ani, care nu stie sau nu-i pasa despre cutremur, anunta cu bucurie, "Astazi mergem in parc."
Tatal ii explica, "Nu, nu mai mergem. S-a dus parcul."
Copilul se imbufneaza, "M-ai mintit!" L-a mintit tatal? Cu siguranta ca nu. A fost inexact? Asta da.
Maturitatea sesizeaza diferenta delicata dintre o incorectitudine sau chiar gluma si o minciuna. Pe de o parte este problema vicleniei si a motivatiei, de cealalta parte este problema literalismului de neclintit.
Fiecare parinte trebuie sa hotarasca modul in care se relationeaza cu adevarul si fantezia. Sotia mea si eu nu ne-am complacut in a spune copiilor nostri mitul lui Mos Craciun. Le-am spus copiilor de la inceput ca Mos Craciun este doar o inchipuire din cultura noastra. Este clar ca nu exista Mos Craciun, cu toate acestea multi parinti isi invata copiii sa creada in el. Noi am fost deschisi cu copiii nostri. Am simtit ca in acest fel ne atingem scopurile mai usor, dar nu incerc sa ma amestec si sa condamn pe nimeni. Motivatia noastra a fost dubla. Mai intai, am simtit ca totul era prea legat de subiectul teologiei. N-am vrut sa ajung sa trebuiasca sa-l conving pe un baietel de opt ani mirat ca, da, noi ti-am spus de Mos Craciun ca e real, dar nu e - Isus e insa real.
A doua motivatie a fost mai egoista. N-am vrut sa incurajez mitul lui Mos Craciun fiindca, imi ziceam eu, de ce sa scot eu bani din buzunarul meu in fiecare an si un grasan imbracat in rosu sa primeasca el multumirile pentru asta?
Literalismul ne va face vietile lipsite de bucurie si creativitate. Cordell Hull, secretarul de stat din vremea lui Franklin D. Roosevelt, a fost un literalist notoriu. Calatorind cu trenul prin Midwest, secretarul si altii au observat pascand o turma de oi. Cineva a spus, "Vad ca toate oile au fost deja tunse." Cordell Hull a protestat, "Nu, nu cred ca putem afirma cu certitudine acest lucru. Tot ce putem sti cu siguranta este ca aceste oi au fost tunse toate pe partea dinspre tren."
Dupa ce am admis ca acest mod de a gandi literal este enervant, este clar ca sunt si alte aspecte mai importante. Exista doua feluri de comunicare lipsita de onestitate. Primul este simularea; al doilea este disimularea. Simularea este sa parem ca suntem ceea ce nu suntem. Disimularea este sa parem ca nu suntem ceea ce suntem.

SIMULAREA
Simularea include toate mijloacele inselatoare de alterare a imaginii, foarte multe dintre acestea incrustate adanc in societatea postmoderna. Arta simularii include practici ca exagerarea, pretentia si fatarnicia [ipocrizia]. Societatea vizuala in care traim uraste adevarul si iubeste aparentele.
Un pact nerostit de inselare reciproca domneste peste pamant ca un monarh crud. Daca pretinzi ca crezi imaginea mea, pretind si eu ca o accept pe a ta. Amandoi stim ca celalalt isi tese plasa simularii intocmai ca un paianjen. Amandoi stim ca nu este reala imaginea celuilalt, si amandoi stim ca celalalt stie si el. Cu toate acestea suntem de acord sa practicam aceasta inselare reciproca in tacere, fiindca ne convine la amandoi.
Religia, la fel ca politica sau afacerile, joaca in aceeasi masura jocul simularii. Cateodata nu este nimic mai mult decat pura exagerare pentru a parea mai spirituali, mai atenti fata de altii sau mai buni decat suntem in realitate. Cateodata nu este decat o manipulare crasa, de tip Hollywoodian, a telespectatorilor si adunarilor de duminica, cu scopuri rele.

Istoria lui Anania si Safira este o dovada a seriozitatii lui Dumnezeu in ce priveste religia simulata (Fapte 5:1-11). Ei n-au pierit pentru ca si-au retinut o parte din pretul terenului vandut. Ei au murit fiindca au pretins ca au fost mai generosi si au avut o credinta mai extraordinara decat in realitate. Istoria lor infioratoare este in legatura cu onestitatea in lucrurile spirituale.
A fost socant si respingator sa aud despre un evanghelist fals care pretindea ca are cuvantul cunostintei, in timp ce el repeta doar ce auzea in receptorul radio minuscul pe care-l avea ascuns in ureche. Ce rusinos! Ce scandal teribil! Omul acela va raspunde cu siguranta inaintea lui Dumnezeu, dar nici biserica din America nu este fara vina. Biserica din America a creat de fapt o atmosfera care este favorabila simularii. Noi trimitem lucrarii semnale amestecate. Sprijinim financiar misionari experti in simulare, iar apoi ii uram cand sunt dati pe fata. Ii imbratisam pe constructorii de imagine super-spirituali si plini de emfaza, cat si pe predicatorii marioneta ai lor. Le cerem sa nu rosteasca adevarul, apoi dispretuim goliciunea lor facuta publica.




DISIMULAREA
Disimularea este actiunea de a face sa nu parem exact cum suntem in realitate. Aceasta este poate cea mai comuna criza a credintei pentru credinciosul obisnuit din Apus.
Conversatiile usoare si voiosia unor glume bune intre cei ce trandaveau prin curte dezminteau tragedia care avea loc inlauntru. Acest lucru a facilitat pescarului voinic sa stea nebagat in seama, sprijinit de zidul casei marelui preot. Era un lucru nebunesc pentru el sa se gaseasca acolo. Daca L-au arestat pe Insusi Isus, urmasii Sai erau intr-un si mai mare pericol.
Dar el n-a putut sa stea deoparte. Incurcat, dezorientat si aproape zapacit, el a urmat mizerabila trupa a garzilor templului de la Muntele Maslinilor pana la fortareata Antonia si apoi pana in acest loc sinistru. Ar trebui sa plece. Ce putea face el aici? Si totusi parca ceva il lega sa ramana pe loc.
Odata cu lasarea serii asupra lui, intocmai ca o mana umeda si rece, Petru a simtit un fior pe spate si si-a strans mai tare pe el vestmintele. Se uita la torta palpaitoare din rezidenta lui Caiafa. Izbucnirile si strigatele care razbateau cand si cand dinlauntru il umpleau de frica si groaza. Soldatul de straja impreuna cu cativa prieteni buni si niste soldati plictisiti stateau in apropierea jaratecului incandescent. Focul il atragea pe Petru ca un magnet. Nu la mult timp dupa aceea mainile lui masive se incalzeau de la carbunii care radiau caldura.
"Uite pe unul din oamenii aceia," a intrerupt vocea unei tinere sirul gandurilor lui sumbre. "Omul acela vanjos este unul din urmasii lui Isus."
De partea cealalta a focului o adolescenta putintica la trup si-a indreptat degetul ei delicat direct spre punctul dintre ochii lui. Intristarea si preocuparea fata de soarta Invatatorului s-au risipit deodata, fiind inlocuite de un val de frica. Parca era dezbracat in fata tuturor. Oare asa trebuia sa sfarseasca? Denuntat, intr-o curte plina de umbre, de catre o simpla slujitoare?


Soldatii din jurul sau s-au miscat. Treziti intr-o oarecare masura la realitate, si au intors ochii spre figura colturoasa care se bucura de caldura focului lor. Petru a simtit pe loc ca in doar cateva momente situatia poate deveni foarte periculoasa. Atatarea acestor lupi ii putea fi fatala. A inceput sa se blesteme si sa se jure, "Va spun, nici nu-l cunosc pe acest Isus. Nu-l cunosc pe omul de care vorbiti!"
Acum, indiferent cat de aproape era de foc, Petru nu parea sa se mai incalzeasca. Cu siguranta ca aceasta curte era cea mai friguroasa din intregul Israel in aceasta noapte blestemata. (Vezi Matei 26:69-75).
Multi crestini nu vor fi ispititi sa se lepede de Hristos in fata unui pluton de executie. Foarte putini, relativ vorbind, vor ajunge sa fie supusi torturilor pentru a nega numele Sau. De mult mai multe ori credinciosii de astazi is vor calca loialitatea fata de Hristos printr-o tacere, printr-o clatinare din cap sau printr-un semn smecheresc cu ochiul. "Nu-L cunosc," este disimularea subtila a colaborationistului. Fatarnicul pretinde ca este ce nu este de fapt. Cei compromisi, lipsiti de curajul convingerilor proprii, vor nega ca sunt cine sunt.
\"Da\" al vostru sa fie \"da\", si \"nu\" sa fie \"nu,\" spune Biblia. (Vezi Matei 5:37, Iac.5:12). Acest lucru ar putea foarte bine sa insemne sa spui da lui Isus cand acest lucru te va costa scump, si sa spui nu lumii chiar cand acest lucru nu este deloc popular. Rareori vei fi ispitit sa te lepezi categoric, ci mai degraba sa faci compromisuri subtile. Disimularea publica fina este sicriul impodobit si catifelat al credintei indraznete si dinamice.