CAPITOLUL 2

Intre cap 2:1 si 3: 8, Pavel isi indreapta atentia catre co-nationalii sai evreii, si dovedeste ca acestia sunt, in egala masura, pacatosi si in nevoie de mantuire. In 1:20, el afirma ca Neamurile nu se pot dezvinovati, iar in 2:1, arata ca nici Iudeii nu au o soarta mai buna. Ne putem doar inchipui cum au primit "neprihanitii" Farisei aceasta veste! Ei credeau cu siguranta, ca Dumnezeu o sa-i trateze preferential, Pavel vine si spune insa :"Nu! Iudeii sunt, deopotriva sub incidenta maniei lui Dumnezeu, pentru ca, judecatile Lui sunt dupa adevar. In acest capitol el prezinta trei principii divine ale judecatii, care dovedesc ca Iudeii si Neamurile sunt deopotriva vinovati.

I. Judecata este dupa Adevarul lui Dumnezeu. (cap.2:1-5)

Daca un evreu ar fi citit primul capitol al epistolei, ar fi zambit la vederea capetelor de acuzare pe care Pavel le rosteste asupr Neamurilor si, in sinea lui, ar fi zis cu siguranta "asa merita". Atitudinea lor, ar fi fost, cu siguranta, similara cu cea a fariseului din pilda Domnului Isus (Luca 18:9-14) "Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni..." Dar Pavel intoarce argumentul impotriva lui spunand "Tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri..." Judecata lui Dumnezeu nu este bazata pe opiniile pe care le avem despre altii, sau despre noi insine, ci este bazata pe adevar (v.2). Cineva spunea "Ne uram slabiciunile, mai ales cand le vedem la altii..."Cu cata usurinta putem condamna pe altii, fara insa a condamna, aceleasi lucruri, in propria noastra viata.
Insa Iudeul pios ar putea sa raspunda si sa zica: "Cu siguranta Dumnezeu nu ne va judeca dupa acelasi adevar dupa care le judeca pe Neamuri! Uite ce bun a fost Dumnezeu cu Israel!" Insa, ca si parintii lor, nu au inteles ca scopul tuturor acestor binecuvantari, a fost, ca ei sa se intoarca la El si sa se pocaiasca. Dar ei, in loc sa faca aceasta, si-au impietrit inimile, adunandu-si astfel o comoara de manie pentru ziua judecatii.
Acest adevar se aplica si astazi; sunt multi care spun "Dumnezeu nu o sa ma trimita in iad, El este un D-zeu bun, uite cat bine mi-a facut pana acum..." Insa, nu realizeaza ca bunatatea Sa, are ca scop descoperirea harului Sau, prin care pot fi mantuiti, prin credinta, umilinta si pocainta. Aceste scuze sunt auzite si astazi:
a. Eu sunt mai bun decat ceilalti oameni, nu am nevoie de pocainta
b. Dumnezeu este bun si cu siguranta nu ma va condamna

Insa, judecata lui Dumnezeu, nu se va face dupa opiniile oamenilor, nici dupa evaluarile lor, ci dupa adevar.




II. Judecata este dupa faptele fiecaruia (cap.2:6-16)

Iudeii, se credeau pe ei insisi superiori tuturor popoarelor, datorita faptului ca aveau Legea, insa, scapau din vedere faptul ca, insasi aceasta Lege, spunea ca nu este sufficient sa ai Legea, daca nu o implinesti (v.13). De retinut, este ca aceste versete, nu ne spun cum putem fi mantuiti, ci ele ne arata criteriul dupa care Dumnezeu va judeca omenirea: in baza felului de viata pe care fiecare individ l-a avut. Omul nu poate ajunge la viata vesnica printr-o cautare, oricat de asidua ar fi ea, insa, atunci cand un om cauta viata vesnica, cu siguranta o va gasi-o in Cristos.
Cineva ar putea sa intrebe insa: "Este Dumneazeu drept sa judece pe toti deopotriva ? pentru ca, la urma urmei, Neamurile nu au avut Legea, pe cand Iudeii au avut-o" Versetele 12 la 15 explica aceasta dilemma; Dumnezeu va judeca pe fiecare individ, potrivit cu lumina pe care a primit-o. Insa, sa nu creada cineva ca Neamurile, care nu l-au avut pe Moise, au trait fara lege, pentru ca legea era inauntrul lor, scrisa in inimile lor . Unii misionarii, la triburile din Africa, spun ca acestia, atunci cand pacatuiesc, o fac impotriva Luminii. Dr. Roy Laurin scrie " Este evident din Scriptura, ca oamenii vor fi judecati dupa cunostinta despre Dumnezeu, pe care o au, si niciodata, dupa un standard mai inalt, pe care ei nu il au". Iudeii au auzit Legea, si cu toate acestea, au refuzat sa o implineasca, si de aceea, judecata este intai peste ei. Si, acelasi principiu, se aplica celor care aud Cuvantul Evangheliei, dar refuza sa Il primeasca.

III. Judecata este dupa Evanghelia lui Cristos (cap.2:17-29)

De doua ori, Pavel, pomeneste de "ziua judecatii" (v.5 si 16). El clarifica si spune ca aceasta va fi o judecata a inimii, cand Dumnezeu va descoperi lucrurile ascunse. Judecatorul va fi Cristos, iar argumentul va fi "Ce ai facut cu Evanghelia lui Cristos?"
Evreii, s-au laudat cu privilegiile lor rasiale si religioase. Aveau Cuvantul lui Dumnezeu, stiau voia Lui, si aveau un simt mai fin al valorilor spirituale. Ei priveau Neamurile ca fiind in intuneric, orbi, nestiutori, fara minte (v.19-20). Se considerau favoritii lui Dumnezeu, insa nu intelegeau ca, tocmai privilegiile pe care ei le aveau, ii obliga sa traiasca in sfintenie, cu alte cuvinte, ei nu respectau legea, pe care o predicau Neamurilor, iar, rezultatul era ca, din pricina aceasta, era hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri. Pavel, se pare ca citeaza aici din Isaia 52:5, Ezechiel 36:21-22, sau, din cuvintele spuse lui David de proorocul Natan, in 2 Samuel 12:14.
Evreii erau foarte religiosi, insa, religia lor era una bazata pe o ceremonie exteroara, si nu pe o realitate interioara. Principalul lor motiv de lauda era taierea imprejur, insa, si aceasta, era doar o ceremonie, prin care ei se identificau ca popor al lui Dumnezeu, cu toate acestea, la ce bun un ritual fizic, daca ei nu asculta de Cuvantul lui Dumnezeu?
Pavel merge chiar mai departe si spune in v.27, ca, unul dintre Neamuri, netaiat imprejur, dar care respecta Cuvantul, este mai bun decat un Iudeu, taiat imprejur, care nu asculta, si ca, datorita neascultarii, taierea imprejur, ajunge sa fie privita ca o netaiere imprejur. Pentru ca, adevarata taiere imprejur, este cea interioara, a inimii, si nu cea exterioara, a carnii, si, un adevarat Iudeu, este cel care are credinta inauntrul inimii sale, a carui inima este schimbata, si nu cel care urmeaza o oarecare ceremonie. Versetul 27, spune cu indrasneala, ca, cel netaiat imprejur, dar care implineste legea, o sa condamne pe Iudeul care calca standardul lui Dumnezeu.
Evanghelia lui Cristos cere o schimbare launtrica "Trebuie sa te nasti din nou" ii spune Domnul lui Nicodim (Ioan3:7). Nu o supunere la un sistem de reguli, il va ajuta pe credincios sa treaca testul judecatii lucrurilor ascunse, ci este Evanghelia lui Cristos, care are putere de mantuire, si a Iudeului si a Grecului (Romani1:16). Omul care nu a crezut Evanghelia si nu L-a primit pe Cristos, oricine ar fi, ramane condamnat.
Evreii, cu toata religia si legalismul lor, au fost, si sunt si astazi, tot atat de mult in pacat ca si Neamurile – ba inca mai mult, deoarece, lor le-a fost dat un privilegiu mai mare de a cunoaste adevarul.
Cati oameni vor merge in iad, pentru ca au impresia ca, Dumnezeu ii va judeca dupa opiniile lor bune pe care le au despre ei insisi, dupa statutul lor, sau dupa religia lor? Dumnezeu nu va judeca lumea dupa nici unul din aceste considerente ci dupa adevarul Sau, dupa faptele fiecaruia, dupa Evanghelia lui Cristos. De aceea in cap.1, Pavel dovedeste, ca Neamurile nu se pot dezvinovati, iar in cap.2, nici Iudeii cu atat mai putin, iar, in cap. 3, o sa dovedeasca intreaga lume pacatoasa si sub condamnare, avand nevoie disperata de harul lui Dumnezeu.


Stefan Tohatan, M Th
[email protected]