CAPITOLUL 3

Capitolul acesta face legatura intre Sectiunea 1 "Problema Pacatului" si sectiunea 2 "Mantuirea". In prima parte (v.1-20), Pavel trateaza problema vinovatiei si conclude ca lumea intreaga, Iudei si Neamuri, sunt in pacat. In partea a doua (v.21-31), el introduce tema indreptatirii prin credinta, tema pe care o continua pe parcursul urmatoarelor doua capitole.
De fapt, capitolul 3, l-am putea numi sursa din care isi trage seva intreaga epistola. In v. 1-4 trateaza necredinta lui Israel, iar acesta va fi subiectul capitolelor 9-11. In v. 8, mentioneaza problema trairii in pacat, problema care, va fi subiectul capitolelor 6-8. (de mentionat este relatia dintre 3:8 si 6:1). V. 21, vorbeste despre neprihanirea prin credinta, tema care, va fi tratata pe larg in capitolele 4-5. In final, v.31, vorbeste despre stabilirea legii, si supunerea fata de lege, subiect tratat in capitolele 12-16.

I. O veste rea: Toti sunt sub pacat (3:1-20)

Pavel intreaba si tot el da raspuns la patru intrebari importante:

A. Daca si Iudeii sunt condamnati, este vreun avantaj sa fii Iudeu?(v.1-2)

Raspunsul este "Da", pentru ca lor le-a fost incredintata Legea si poruncile lui Dumnezeu, descoperirea voii Sale, prin Cuvant. Putem trage concluzia ca, daca Israel ar fi crezut si ascultat Cuvantul, atunci natiunea L-ar fi primit pe Cristos si ar fi fost mantuiti. Apoi, prin ei, Dumnezeu ar fi binecuvantat intreaga lume. Si noi, astazi, suntem privilegiati sa avem Cuvantul lui Dumnezeu, insa, acest privilegiu, atrage dupa sine si o mare responsabilitate.

B. A desfiintat, necredinta lui Israel, Cuvantul lui Dumnezeu ? (v. 3-4)

Binenteles ca nu. Necredinta cuiva, nu poate niciodata sa nimiceasca credinciosia lui Dumnezeu (v.3). Dumnezeu ramane adevarat, chiar daca toti oamenii sunt gasiti mincinosi.! Aici, Pavel citeaza Ps. 51:4, unde imparatul David, recunoaste pacatul si dreptatea lui Dumnezeu in judecarea sa. Pana si in recunoasterea pacatului sau, David, proclama dreptatea lui Dumnezeu si adevarul Cuvantului Sau.



C. Atunci, de ce sa nu pacatuim, ca sa punem in lumina dreptatea lui Dumnezeu? (v.5-8)

" La urma urmei, daca Dumnezeu este glorificat in judecata pacatului meu, atunci, eu fac ceva care sa-I aduca glorie, si in loc sa ma judece, ar trebui sa ma lase sa pacatuiesc, pentru a-L glorifica si mai mult. Nu este just ca sa ma condamne" Pavel ataca acest argument in favoarea pacatului in v.6, spunand ca, de pe o asemenea pozitie, Dumnezeu nu ar putea judeca lumea, si ca, pana si Avraam, L-a recunoscut pe Dumnezeu ca "Cel ce judeca tot pamantul" (Genesa 18:25). Pavel nu explica mecanismul prin care Dumnezeu judeca pacatul, si prin aceasta este glorificat, ci doar argumenteaza; ca toata structura justitiei si adevarului ar colapsa, daca, ceea ce impotrivitorii lui Pavel afirma, ar fi adevarat.
Acestia, in mod malitios si mincinos, au raspandit idea ca Pavel ar propovadui o Evanghelie de genul: "Sa facem raul pentru ca binele sa iasa din el"(v.8) Compara cu cap6:1 si 15. Aceasta afirmatie este atat de contrara adevarului Scripturii, incat Pavel, ii gaseste osanditi pe drept pe cei care lanseaza astfel de afirmatii.(v.8).

D. Este Iudeul mai bun decat Grecul ? (v.9-18)

Nicidecum, si nici invers, pentru ca toti au pacatuit si sunt sub incidenta condamnarii rostite de justitia lui Dumnezeu. " Nu este nici o deosebire", acesta este marele mesaj al Epistolei - Nici o deosebire in pacat (3:22-23); - Nici o deosebire in mantuire (10:12-13). Pentru Dumnezeu, sunt toti egali, sub pacat, pentru ca, prin har, sa aiba mila de toti (11:32).
Pavel, dovedeste prin aceasta, ca, toata omenirea este sub blestemul pacatului. In v. 10-12, descrie caracterul pacatos si face referinta la Ps.14:1-3. In v. 13-18 expune conduita pacatoasa si citeaza Ps.5:9, 140:3, 10:7 si 36:1, precum si Isaia 59:7-8. Verdictul final este dat de v. 19-20: Toata lumea este gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu! Legea, care Iudeii credeau ca ii va mantui, tocmai aceasta ii condamna, pentru ca Legea, aduce cu sine cunostinta deplina a pacatului.

II. Vestea Buna: Neprihanirea prin Credinta (3:21-31)

A. Fara Lege.

Versetul 21 ar putea fi parafrazat astfel: " Dar acum, in aceasta era a harului, a fost descoperita o neprihanire, o noua neprihanire care nu depinde de Lege". Oamenii, chiar si astazi, vor mai degraba o neprihanire printr-o lege a faptelor, dar Pavel a dovedit deja ca Legea, nu poate decat sa condamne, niciodata sa mantuiasca. Insa, neprihanirea prin credinta exista din totdeauna: Avraam, a fost declarat neprihanit datorita credintei sale (Genesa 15:6) , iar proorocul Habacuc in 2:4 declara: "Cel neprihanit va trai prin credinta lui". O citire atenta a Romani 9 :30-33 ne elucideaza problema lui Israel.

B. In Cristos (v. 22-26)

De remarcat, cat de des, Pavel foloseste cuvantul "credinta". V.23 ar putea fi parafrazat astfel: " Caci toti au pacatuit ( in Adam) si sunt, fara speranta de remediu, lipsiti de slava lui Dumnezeu". Pornind de aici, Pavel introduce niste termeni de o importanta maxima:

Justificare - socotit neprihanit prin meritul lui Cristos, pozitia noastra este asigurata in Cristos, in fata Tronului lui Dumnezeu. Justificarea, este neprihanirea socotita de Dumnezeu, ca fiind a noastra, pusa in contul nostru. Ea este insotita de Sfintire, care nu este altceva decat, neprihanirea practica, traita in viata de fiecare zi.



Rascumparare – eliberarea de sub pacat si plata acestuia prin achitarea unui pret. Pretul a fost sangele Mantuitorului pe cruce.

Ispasire – Jertfa lui Cristos satisface dreptatea lui Dumnezeu si cerinta Legii, facand asfel posibila iertarea celui pacatos si, totodata, Dumnezeu sa ramana neprihanit. Dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfacuta, acum El poate sa priveasca cu bunatate si har catre o lume pierduta.
"Socotiti neprihaniti fara plata, prin harul Sau" (v. 24) ! Ce adevar inaltator! Nu prin fapte, bune intentii, jertfe sau rugaciuni, ci fara plata, numai prin harul Sau ! In aceasta Epistola, Pavel explica cum este posibil, ca Dumnezeu, care este Drept, sa Indreptateasca pe pacatos, si raspunsul este: Crucea lui Cristos. Cand Domnul a murit, El a purtat pacatele noastre in trupul Lui, pe lemn (1Petru 2:24), platind asfel pretul pe care il reclama Legea lui Dumnezeu. Dar Cristos a inviat! Si, prin invierea Lui, poate sa mantuiasca pe oricine crede in El.
Versetul 25 invata ca in vremurile inainte de descoperirea completa a Evangheliei lui Cristos, Dumnezeu "trecuse cu vederea" pacatele si a iertat pe unii ca Noe, Avraam, si Enoh. In indelunga Lui rabdare, a prezervat rasa umana decazuta, generatii de-a randul. Cum s-a putut aceasta ? Dumnezeu a avut, de la intemeierea lumii, sub privirea Sa, crucea lui Cristos si ispasirea pe care o va aduce jertfa Sa pentru pacatele care erau doar acoperite de sangele tapilor si viteilor (Evrei cap.9 -10)

C. Prin Credinta. (v.27-31)

Aceasta este concluzia: Iudeul nu are nici o pricina de lauda, pentru ca toti pacatosii sunt indreptatiti prin credinta, si nu prin faptele Legii. Daca neprihanirea este prin Lege, atunci Dumnezeu este numai Dumnezeul Evreilor, pentru ca doar Israel avea Legea. Dar Dumnezeu este si Dumnezeul Neamurilor, de aceea amandoi, Israel si Neamurile, sunt mantuiti la fel – prin credinta. Aceasta nu desfiinteaza insa Legea, pentru ca Legea cere pedeapsa cu moartea, pentru cel pacatos, insa Cristos a murit pentru pacatul nostru al tuturor. In felul acesta, Evanghelia intareste Legea: Legea lui Dumnezeu imi descopera nevoia de Har, iar Harul imi da capabilitatea de a implini Legea lui Dumnezeu.




Stefan Tohatan, M Th
[email protected]