O scurtă descriere a baptiştilor istorici



De Raul Enyedi

F
IIND păstrătorii simplităţii doctrinare şi practice pe care o găsim în Noul Testament, şi având o existenţă continuă din primul secol creştin până astăzi, baptiştii sunt creştinii originali. Fondatorul nostru nu este un om, ci Însuşi Mântuitorul Isus Cristos.
De-a lungul istoriei am fost cunoscuţi sub diferite nume, care ne-au fost date în funcţie de o anumită caracteristică, un anumit lider sau loc din care proveneam (novaţieni, donatişti, paulicieni, albigenzi, valdenzi sunt doar câteva denumiri). În general eram cunoscuţi sub denumirea peiorativă de Anabaptişti (rebotezători), fiindcă nu recunoşteam actele de cult făcute de biserici pe care nu le consideram autentice şi botezam pe cei ce se converteau la credinţa noastră. Niciodată însă nu ne-am însuşit acest nume, deoarece consideram că nu botezăm a doua oară, ci pentru prima oară în mod corect, biblic. În timp s-a renunţat la prefixul „ana-" şi am rămas cunoscuţi ca „baptişti" (botezători).
Parcursul nostru istoric este unul diferit de cel al Bisericilor tradiţionale. Nu am ieşit nici din Reforma Protestantă, nici din Biserica de Apus, nici din cea de Răsărit. Nu ne-am identificat cu nici una din aceste biserici şi nici nu ne asemănăm cu ele. Sir Isaac Newton, marele om de ştiinţă, a afirmat că este convins că „baptiştii sunt singurii creştini care nu s-au identificat niciodată cu Roma [papală]". Privind înapoi în istoria universală, noi considerăm această afirmaţie ca un mare compliment.
Fiind catalogaţi pe nedrept eretici (Mircea Eliade spunea că „primele forme creştine erau mai aproape de acelea care au fost considerate mai târziu drept eretice"), înaintaşii noştri au fost crunt persecutaţi atât de autorităţile ecleziastice cât şi de cele seculare. Mulţi au plătit cu viaţa pentru ceea ce se considera atunci a fi vina supremă, aceea de a crede şi practica în viaţa de zi cu zi principiile Noului Testament şi de a cere libertate pentru toţi oamenii de a-L sluji pe Dumnezeu după cum le dictează conştiinţa. Deşi milioane au murit pentru credinţa lor, la rândul lor nu au persecutat pe nimeni, niciodată. Nimeni nu a suferit persecuţie din mâna baptiştilor şi nici o picătură de sânge nu a fost vărsată în numele religiei noastre!
În ţara noastră au existat baptişti în diferite perioade istorice, dar au fost exterminaţi sau alungaţi în mai multe rânduri. În epoca modernă baptiştii au apărut de la mijlocul secolului XIX, la început dezvoltându-se printre etnicii germani şi maghiari, apoi printre români. Pionierii baptişti şi primele biserici erau independente, credeau şi practicau principiile baptiştilor istorici.

Particularităţile după care pot fi identificate bisericile noastre astăzi, dar şi în orice moment al istoriei creştine sunt următoarele:

1. Conform definiţiei biblice, Biserica este adunarea credincioşilor botezaţi dintr-un anumit loc – o organizaţie axată pe activităţi spirituale, al cărei Fondator, Cap şi Dătător de lege este Mântuitorul Isus Cristos. Biserica nu este o clădire şi nu este formată doar din cler. De asemenea, nu credem în concepte ca Biserică naţională sau universală, acestea fiind în contradicţie cu Sfânta Scriptură.

2. Membri în biserică pot fi doar persoanele care au crezut Evanghelia şi a căror viaţă a fost schimbată vizibil. A crede Evanghelia înseamnă a crede că omul merită moartea pentru păcatele Sale, dar că poate fi salvat de Dumnezeu prin har (adică fără a merita mântuirea) prin faptul că Cristos a suferit pedeapsa pentru păcatele sale. Credem că omul nu se poate salva prin faptele sale şi nici nu Îl poate determina cumva pe Dumnezeu să îi arate bunăvoinţă, ci este dependent de îndurarea Lui.

3. În biserică se intră prin botez (efectuat prin scufundare), pe baza mărturiei personale a credinţei fiecărui candidat. Acesta este începutul vieţii de creştin. Din acest punct urmează supunerea şi fidelitatea faţă de toate învăţăturile din Noul Testament.

4. Biserica nu are decât două rânduieli: botezul şi Cina Domnului. Acestea sunt simbolice (nu se întâmplă nimic miraculos în timpul acestor ceremonii), comemorează moartea şi învierea Domnului dar arată şi identificarea noastră cu El; nu sunt sacramente mântuitoare, deci participarea la ele nu asigură mântuirea nimănui.

5. Legile şi rânduielile pe baza cărora biserica funcţionează se găsesc exclusiv în Noul Testament (deşi credem că întreaga Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu, biserica este o instituţie nou testamentală). Prin urmare, nu acceptăm alte norme, cum ar fi practici iudaice din Vechiul Testament, tradiţia bisericească, învăţăturile vreunui profet modern, etc.

6. În cadrul bisericii nu există o ierarhie, un cler. Există doar 2 feluri de slujitori ai bisericii, păstorii (numiţi în Scriptură şi episcopi sau prezbiteri) – aceştia se ocupă de învăţarea credincioşilor, de creşterea lor spirituală; şi diaconii, care se ocupă de slujbele administrative ale bisericii.

7. Biserica funcţionează ca o democraţie pură. Fiecare membru este implicat activ în viaţa bisericii, deciziile fiind luate prin votul majorităţii. Nu există diferenţiere între membri, fiecare este egal; nu avem comitete sau alte foruri conducătoare.

8. Bisericile – adunări locale – sunt independente unele faţă de celelalte în executarea legilor şi disciplinei, dar cooperează unele cu altele în diferite activităţi, ca egale. Nici o biserică nu are autoritate asupra alteia. Asocierea de biserici în diferite structuri este nebiblică şi dăunătoare bisericilor locale.

9. Credem în separarea absolută a bisericii faţă de stat. Plătim autorităţilor ce suntem datori, ca cetăţeni ai statului în care trăim, şi ne supunem legilor domestice. Nu pretindem salarii de la bugetul public, scutiri de impozite, şi alte asemenea avantaje. Credem că cheltuielile fiecărei biserici nu sunt cheltuieli publice, ci trebuie suportate de membrii bisericii respective.

10. Credem şi susţinem că fiecare om are dreptul la libertate religioasă, şi că nimeni nu îi poate impune cu forţa ce să creadă, deoarece fiecare este responsabil înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce crede şi pentru modul în care îşi trăieşte viaţa.

Aceste 10 particularităţi ne fac diferiţi şi de multe biserici care se mai numesc încă „baptiste", dar acestea reprezintă scheletul doctrinar şi practic după care poate fi recunoscută o biserică de tip baptist, indiferent de numele pe care îl poartă sau de perioada istorică în care a existat. Aceste principii fiind extrase din Sfânta Scriptură, le considerăm totodată ca fiind caracteristici esenţiale, în lipsa cărora o biserică nu este autentică.

Alte câteva caracteristici merită menţionate.
Credem că singurul intermediar între Dumnezeu şi oameni este Isus Cristos. Prin El avem acces liber la Dumnezeu, fără să mai fie nevoie de mijlocirea unei clase preoţeşti sau a diferitor sfinţi.
Bisericile noastre nu au sărbători. Ceea ce majoritatea oamenilor socotesc a fi sărbători creştine, nu sunt decât o suprapunere de nume creştine peste unele ritualuri iudaice, dar mai ales peste vechi sărbători păgâne, din care s-au păstrat practicile şi uneori chiar datele. Sărbătoarea Crăciunului, de exemplu, este numită şi sărbătoarea Naşterii Domnului. Dar Scriptura nu precizează data exactă a naşterii Sale, ci doar perioada aproximativă (sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie). Dacă încercăm să găsim în istorie originea datei şi a obiceiurilor de Crăciun, vom găsi că acestea provin din păgânism. De asemenea, nu ni se spune în Biblie că trebuie să sărbătorim naşterea Sa. Acestea sunt motive suficiente pentru a nu ne implica în astfel de sărbători. În plus, pentru creştin, fiecare zi trăită în ascultare de Dumnezeu este o zi de sărbătoare, de odihnă a sufletului.
Credem că rolul bisericii nu este acela de a asigura mântuirea oamenilor. Principiul „nu există mântuire în afara bisericii" este nebiblic. Dumnezeu este cel care salvează sufletele, nu oamenii. Oamenii nu se pot salva pe ei înşişi şi nu pot salva pe altcineva, oricine ar fi şi orice ar face. Rolul bisericii este acela de a-L reprezenta pe Cristos şi mesajul Său înaintea restului lumii, de a ajuta la creşterea spirituală a credincioşilor. Totodată, o biserică autentică este locul în care Dumnezeu acceptă închinarea şi slujirea credincioşilor.
Baptiştii dintotdeauna au promovat educarea şi creşterea nivelului de cunoştinţe al oamenilor. Conceptul de credinţă oarbă este străin de noi. Nu avem liste de cărţi interzise, laice sau religioase, şi suntem susţinători ai ştiinţei autentice. Biblia nu îndeamnă la îngustime şi ignoranţă. Sintagma „crede şi nu cerceta" nu este biblică, aşa cum cred mulţi. Biblia afirmă contrariul: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun". Acesta este principiul nostru.
Nu suntem implicaţi în mişcarea ecumenică (mişcarea de reunificare a tuturor bisericilor) deoarece, din nefericire, acolo nu se urmăreşte întoarcerea la adevăr, la spiritualitatea creştinismului original, la învăţăturile şi practicile Noului Testament. Dimpotrivă, acestea sunt în continuare ignorate, baza doctrinară a ecumenismului fiind asigurată de decretele primelor concilii ecumenice.
Suntem diferiţi şi separaţi de bisericile baptiste care direct sau indirect (prin reprezentanţii forurilor lor de conducere) sunt implicaţi în ecumenism, sau care au renunţat la unele din principiile fundamentale baptiste.
Nu avem ca scop convertirea lumii sau a românilor la o anumită ideologie. Nu urmărim nici strategii de marketing pentru dezvoltare şi nici nu căutăm succese sau avantaje financiare. Ceea ce sperăm să realizăm, şi o vom face, dacă va voi Dumnezeu, este să prezentăm Evanghelia lui Cristos cât mai multor oameni, să îi convingem să citească Sfânta Scriptură, fiindcă acolo se găseşte calea spre viaţa eternă. Restul depinde de Dumnezeu.


Articol apărut în revista „Iniţial" nr. 3 (decembrie 2007) din Reşiţa