CAPITOLUL 12

Cu acest capitol incepe sectiunea finala a Epistolei : "Slujirea" (cap 12-16). Pavel ne invata cum sa punem in practica ceea ce am invatat, si in acest capitol, apostolul ne prezinta patru imagini ale Crestinului care ne aduc aminte de indatoririle noastre spirituale.

I. O Jertfa pe Altar (12:1-2)

Slujirea crestina adevarata incepe cu o dedicare personala Domnului. Falimentul vietii crestine incepe intotdeauna cu un faliment la altar. Imparatul Saul a falimentat la altar (1Samuel 13:18 in jos si 15:10) si l-a costat imparatia.
Motivatia dedicarii este dragostea; Pavel nu zice "va poruncesc" ci zice " Va indemn...pentru indurarea lui Dumnezeu". Noi nu suntem chemati sa-l slujim pe Cristos pentru a obtine indurare, noi am primit indurare (3:21 – 8:39) ci Il slujim din dragoste si multumire.
Adevarata dedicare este prezentarea trupului, mintii si vointei noastre, ca jertfa lui Dumnezeu zi dupa zi. Este o predare zilnica a trupului nostru, avand mintea innoita prin Cuvant si o predare a vointei noastre prin rugaciune si ascultare. Fiecare credincios este fie un "potrivit" care se conformeaza lumii si traieste dupa chipul ei, ori unul care prin innoirea mintii, se transforma in fiecare zi mai mult dupa chipul lui Cristos. (Cuvantul grecesc aici prin "a preface" este acelasi cu cel din Matei 17:2, tradus acolo prin "schimbare la fata"). 2Corinteni 3:18 ne spune ca noi suntem "schimbati" in masura in care Il lasam pe Duhul Sfant sa ni-L descopere pe Cristos in Cuvant. Numai printr-o dedicare de felul acesta credinciosul poate sa descopere voia lui Dumnezeu pentru viata lui. Dumnezeu nu are trei feluri de "voi" – Una buna, una placuta si una desavarsita ci mai degraba este vorba aici de o progresie: unii crestini se supun voiei lui Dumnezeu pentru ca ei cred ca este buna pentru ei si pentru ca stiu ca nesupunerea aduce dupa sine pedeapsa, altii pentru ca le place voia lui Dumnezeu, o gasesc acceptabila, dar unii intr-o dedicatie adanca iubesc voia lui Dumnezeu si o gasesc desavarsita.
In calitate de preoti (1Petru 2:5) noi avem datoria sa aducem jertfe duhovnicesti lui Dumnezeu, si prima este cea a trupului, mintii si vointei noastre in totala predare pe altar inaintea Lui.

II. Un madular al Trupului. (12:3-8)

In 1Corinteni 12 gasim aceleasi adevaruri exprimate de apostol in aceste versete si anume ca: cei ce cred sunt botezati de Duhul Sfant ca sa alcatuiasca un singur trup si fiacare isi primeste darul spre folosul intregului trup. Exista un "trup universal" format din totalitatea credinciosilor mantuiti de la Cincizecime si pana la Rapire, dar exista deasemenea si un "trup local" in care fiecare credincios este chemat sa-L slujeasca pe Domnul. Cele mai multe dintre cele 112 referiri facute in N.T despre Biserica au in vedere adunarea locala a credinciosilor.
Slujirea in biserica incepe printr-o dedicare personala (v.1-2) urmata apoi de o evaluare corecta a darurilor cu care este binecuvantat fiecare.(v.3). Darurile pot sa difere insa este un singur Duh care le administreaza pe toate si toata trebuiesc folosite spre Gloria lui Cristos. Dupa cum suntem mantuiti "prin har, prin credinta" (Efeseni 2:8-9) tot asa si darurile sunt impartite dupa "masura de credinta" (v.3) si dupa "harul care ne-a fost dat" (v. 6). Pavel listeaza aici sapte lucrari distincte :
1. Proorocia, care este definite in 1Corinteni 14:3
2. Chemarea in slujba; se refera mai concret la "diaconia"
3. Invatatura, care este de o deosebita importanta conform 2Timotei 2:1-2
4. Imbarbatarea, care inseamna a incuraja pe frati sa-L slujeasca pe Domnul si sa-I fie credinciosi.
5. Darnicia, care trebuie facuta cu bucurie si dintr-o motivatie sincera
(vezi Fapte 5.).
6. Carmuirea , face referinta la diferite pozitii de conducere in biserica
(1Timotei 3:4 si 12)
7. Milostenia, diferita de darnnicie dar care are aceleasi caracteristici.
Este periculos sa incerci sa ravnesti o slujba cand nu ai darul care valideaza slujirea respectiva, dar este deasemenea tragic sa refuzi sa slujesti spre slava Lui cu darul pe care l-ai primit. (2Tim. 1:6) . Cei 12 oameni din Fapte 19:1-7 nu stiau ca a fost dat un Duh Sfant cu darurile sale, iar cei 7 barbati di Fapte 19:13-16 au incercat sa faca o lucrare la care nu erau chemati si sa falsifice darul Duhului Sfant.

III. Un membru al familiei. (12:9-13)

Pe langa faptul ca fiecare crestin are o anumita slujba in trupul lui Cristos, pasajul dintre versetele 9-13 ne spune cum trebuie sa se comporte crestinul in familia lui Dumnezeu. Dragostea trebuie sa fie curata si fara prefacatorie (1Ioan 3:18). Trebuie sa ne lipim tare de bine ferindu-ne de rau cu o groaza sfanta (Ps. 97:10). Dragostea de frati ne inspira bunatate si smerenie, credinciosie in relatii unul cu celalalt, o slujire plina de ravna. Este interesanta comparatia dintre acest pasaj si roada Duhului pe care Pavel o descrie in Galateni 5:22-23.
Ajutarea sfintilor despre care vorbeste in v.13 este impletita oarecum cu staruinta in rugaciune din v.12. Primirea de ospeti despre care vorbeste Pavel aici nu este o primire pasiva caci termenul grecesc folosit de el se pote trduce prin " a fi active in primirea de oaspeti". 1 Petru 4:9 ne spune ca primirea de oaspeti trebuie facuta fara cartire ca o slujba spirituala. Ospitaliatatea nespirituala este descrisa de Prov. 23:6-8; desemenea Luca 14:12-14; 1Tim. 3:2 si 5:10; Evrei 13:2; 3Ioan 5:8.

IV. Ostas pregatit de lupta. (12:14-21)

Crestinul este intr-o lupta constanta, iar apostolul ne invata cum sa ne comportam cu cei care sunt vrajmasi ai Cuvantului. Binecuvantarea nu blestemul este felul de lupta al crestinului.(Matei 5:10-12). Abilitatea de a avea aceleasi sentimente cu cei din jurul nostru in reflecta in acelasi timp simpatie si smerenie (v.15-16). Crestinul nu poate sa se razbune, pentru ca cel care ii apara pricina este Dumnezeu (v.19) fie in viata aceasta, fie in ziua judecatii. Viata crestinului este o viata de transparenta pentru ca el este "vazut de toti" si "citit de toti" de aceea este absolut imperativ ca sa urmarim ceea ce este bine inaintea tuturor oamenilor.(v.17). Crestinul care zice ca vrea sa-si "traiasca viata" fara sa-I pese de opinia nimanui are o atitutine pacatoasa in lumina invataturii din Rom. 14:7-8, pentru ca noi fie in viata fie in moarte suntem ai Domnului. Oamenii ne privesc si ne judeca de aceea "cat atarna de noi" trebuie sa traim in pace cu toti oamenii. Aceasta nu inseamna ca, de dragul pacii, trebuie se facem compromisuri cu pacatul sau sa fim gata sa platim "orice pret " pentru pace. Atitudinea si spiritual invataturii Domnului Isus din Matei 5 :38-48 ne da ingredientele necesare formarii unui caracter de "facatori de pace" (Matei 5:9).
In versetele 19-21 Pavel face aluzie la Proverbe 25:21:22 si Deut. 32:35 (compara si cu Evrei 10:30). Principiul care este tratat aici ne invata ca odata ce crestinul s-a predat in totalitate Domnului (cap.12:1-2), Domnul este cel care ii poarta de grija in mod continuu si ii poarta bataliile. In conflictele cu impotrivitorii avem nevoie de "intelepciunea care vine de sus" (Iacov 1:5) pentru a nu avea o marturie care sa compromita Evanghelia in vreun fel. Pavel insusi s-a folosit de legea romana in trei ocazii pentru a se proteja pe el insusi si marturia Evangheliei. (Fapte 16:35-40; 22:24-29; 25:10-12). Si cu toate acestea el a fost gata sa se faca pe placul tuturor pentru a castiga pe cat mai multi pentru Cristos.
Ideea de baza este ca daca noi practicam in fiecare zi Romani 12:1-2, putem fi siguri ca El ne va calauzi in toate aspectele practice ale acestui capitol.


Stefan Tohatan MTh
[email protected]