CAPITOLUL 15

Acest capitol priveste pe Iudei si pe Neamuri in Biserica si descopera trei slujbe diferite pe care trebuie sa le recunoastem si sa le intelegem:

I. Slujba lui Cristos catre Iudei si Neamuri (15:8-13)

Este de o importanta covarsitoare pentru cel care studiaza Cuvantul ca sa recunoasca si sa inteleaga aceasta dubla misiune pe care a avut-o Cristos. Nasterea Mantuitorului a fost anuntata, prin profetie, mai intai la poporul Iudeu si era legata de promisiunile V.T. Dupa cum Pavel spune in v. 8 Cristos a fost supus taierii imprejur pentru a valida promisiunile si legamintele V.T. (vezi Luca 1:30-33, 46-55 si 67-80). Aceste persoane pline de Duhul Sfant erau Iudei si stiau ca Mesia a venit sa izbaveasca pe Israel si sa instaureze imparatia Sa mesianica promisa prin prooroci.
Dar sa vedem ce s-a intamplat. Poporul Israel L-a respins pe Imparatul lor in trei ocazii distincte descrise de N.T. :
1. I-au ingaduit lui Irod sa-l omoare pe mesagerul trimis de Dumnezeu; Ioan Botezatorul
2. Au cerut sa fie rastignit Cristos si sa fie eliberat un ucigas
3. L-au omorat ei insisi pe martirul Stefan care ii confrunta cu faptele lor.
In toate Evangheliile si in Fapte, Evanghelia este dusa mai intai la iudei, si daca el L-ar fi acceptat pe Cristos, imparatia ar fi fost restaurata si binecuvantarile lui Dumnezeu ar fi curs asupra intregului pamant prin Israelul convertit. In cap. 9-11 Pavel a aratat deja cum prin alunecarea lor Evanghelia a ajuns la Neamuri. Exista o oarecare progresie in versetele 9 la 11: Neamurile aud Cuvantul (Ps.18:49); Neamurile se bucura impreuna cu Israelul (Deut. 32:43); toate Neamurile se bucura in Domnul (Ps. 117:1); Neamurile cred in Cristos si se bucura de domnia Lui (Isaia 11:10). Aceasta este de fapt istoria poporului Israel si planul de mantuire al lui Dumnezeu pentru Iudei si pentru Neamuri deopotriva.
Motivul de lauda al Neamurilor este Cristos si imparatia lui in care "..toate Neamurile vor nadajdui..." Pavel reia aceasta nadejde in rugaciunea din v. 13 ; bucuria, pacea si nadejdea sunt ale noastre prin puterea Duhului.

II. Slujba lui Pavel catre Iudei si Neamuri (15:14-22)

Pavel spune clar de la inceput ca el este "slujitorul lui Cristos intre Neamuri" In v. 16 Pavel se prezinta ca fiind un prot nou-testamental aducand ca jertfa lui Dumnezeu rodul sau dintre Neamuri.
Slujba sa printer Neamuiri este una cu totul speciala pentru ca are la baza un Mesaj special ( Evanghelia Harului) v. 16; pentru ca este insotita de Minuni speciale (v.18-19) si se desfasoara dupa o Metoda speciala: prdicarea Evangheliei acolo unde nu a mai fost predicata (v. 20). Pavel explica motivul intarzierii sale de a ajunge la Roma: o implicare totala in prdicarea Evangheliei acolo unde nimeni nu predicase inca. Acum insa el era gata sa mearga la Roma.

III. Slujba Bisericii catre Iudei (15:23-33)

Pavel avea in plan sa ajunga in Spania, daca a ajuns sau nu acolo Biblia nu spune. Traditia spune ca ar fi ajuns. La momentul scrierii acestei epistole el planuia sa se duca la Ierusalim pentru a duce ajutoare sfintilor, ajutoare stranse de la Bisericile dintre Neamuri. (vezi 1Cor. 16 si 2Cor. 8-9). Pavel enumera cateva din motivele acestor ajutoare:
1. O datorie spirituala, v.27. Daca Nemurile ua avut parte de binecuvantarile spirituale ale Iudeilor era o datorie din partea lor sa le raspunda prin ajutorul lor material
de care acestia aveau atata nevoie.

2. Dragostea personala, v. 29 . Pavel avea o dragoste mare fata de cei din neamul lui si ajutoarele acestea erau o expresie a acesteia.

3. Unitatea crestina, v. 31. Unii dintre crestinii evrei erau nemultumiti de primirea Neamurilor in partasia lor si aceste ajutoare aveau menirea de a "repara" intr-un anume fel rupture cauzata de cei ce spuneau ca Neamurile trebuie sa devina mai intai Iudei pentru a fi mantuiti.
Slujba Bisericii catre Iudei este una clara si face parte din Marea Trimitere; Biserica este datoare sa propovaduiasca Evanghelia la orice faptura si asta include si pe Iudei. In ceea ce priveste condamnarea in pacat nu este nici o deosebire intre Iudei si neamuri, in ceea ce priveste planul de mantuire prin Cristos nu mai este nici o deosebire, toti au nevoie de mantuire, iar Bisericii ii este incredintata "slujba impacarii"(2Cor.5:18-20).















CAPITOLUL 16

Acest capitol care cuprinde salutarile este plin de surprise. Citind acest capitol si lista lunga de nume esti impresionat de interesul si dragostea pe care Pavel a avut-o fata de acesti oameni. Fara indoiala ca multi dintre ei erau de fapt rodul predicarii sale in alte orase si care, intre timp, au migrat la Roma. La fel ca si Cristos si Pavel isi cunoaste oile pe nume si are un cuvant special pentru fiecare.

I. Salutari catre sfinti (16:1-16)

Se pare ca la Roma nu eara la acea vreme o biserica organizata si credinciosii se intalneau in diferite grupuri de casa asa cum reiese di versetele 5, 10, 11 si 15.
Fivi era o diaconita care pleca cu treburi la Roma si de aici ideea ca ea ar fi fost purtatoarea epistolei. Unii dintre cercetatori sunt de parere ca ea ar fi calatorit la Roma pentru a-si rezolva unele probleme de ordin legal si Pavel ii indeamna pe frati sa o ajute in orice ar avea trebuinta.
Ii regasim pe Aquila si pe Priscila, prietenii dragi ai apostolului (Fapte 18:2-28, 1Cor. 16:19 si 2Tim. 4:19). Incidentul prin care ei si-au riscat viata ca sa-l scape pe Pavel nu este inregistrat in nici una din cartile N.T. dar cat de indatorata le este intreaga crestinatate. Se presupune ca ei au plecat din Roma din cauza persecutiei, l-au intalnit pa Pavel la Corint si acum s-au intors la Roma si au inceput o biserica in casa lor.
Noua femei sunt mentionate in acest capitol : Fivi, v.1; Priscila, v.3, Maria, v.6; Trifena si Trifosa, v.12; Persida, v.12; mama lui Ruf, v.13; Iulia, v.15; si sora lui Nereu, v.15. Daca unii l-au criticat pe Pavel ca este anti-feminist aici au dovada scrisa ca nu este asa, dimpotriva el arata locul special pe care il ocupa acestea in Biserica.
De cateva ori (v.7, 11, 21) Pavel foloseste cuvantul "rudele mele", acesta s-ar pute referi fie la rude de sange, fie la frati iudei din aceeasi semintie a lui Beniamin.
Versetul 7 mentioneaza doi barbati care au venit la Cristos inainte de Pavel si care sunt cu vaza intre apostoli. Acestia nu erau ei insisi apostoli ci doar erau priviti bine printre ei.
Un alt caracter interesant este Ruf. (v.13). Marcu 15:21 relateaza ca Simon cal care a purtat crucea lui Isus era tatal lui Alexandru si a lui Ruf ca si cum acestia doi erau bine cunoscuti bisericii din timpul in care Marcu a scris Evanghelia sa. Este posibil ca in v. 13 sa fie vorba despre acelasi Ruf si ca acesta a castigat-o si pe mama sa pentru Domnul. Deasemenea este posibil ca la un anumit moment dat Pavel sa fi locuit impreuna cu ei in aceeasi casa si sa o fi adoptat pe mama lui Ruf ca mama a sa.

II. Avertizari. (16:17-20)

Aceste avertizari par nelalocul lor in acest capitol, dar Pavel era constient de pericolul la care erau supuse bisericile si ii avertizeaza pe sfinti. Fara indoiala ca noi suntem chemati la ingaduinta si iertare insa pacatele comise impotriva trupului bisericii trebuiesc tratate in conformitate cu disciplina biblica. Crestinii care cauzeaza dezbinari si probleme nu pot fi prmiti in partasia bisericii. Unii dintre ei sunt dulci la vorba insa adevaratul credincios trebuie sa discearna dincolo de deghizarea lor. Biruiti-l pe satan nu va lasati biruiti de el!

III. Onoruri. (16:12-24)

Ce lista impresionanta de veterani ai credintei. In aceste versete il gasim pe Timotei, copilul si tovarasul de lucru al lui Pavel (Fil.2:19-22), pe Luciu, care fusese asociat cu Pavel la inceput in Antiohia (Fapte 13:1), Iason care a calatorit cu Pavel de la Tesalonic (Fapte 17:5-9), Sosipater care era din Berea (Fapte 20:4) . Pavel avea o dragoste deosebita fata de toti acesti oameni care l-au ajutat in slujba. Tertiu este scribal caruia Pavel i-a dictat aceasta epistola sub inspiratia Duhului. Este posibil sa fi fost din Roma si multi sa-l fi cunoscut personal. Gaiu poate fi cel din Fapte 19:29 sau cel din Derbe (Fapte 20:4), dar este cu siguranta acelasi Gaiu din 1 Cor. 1:14 pe care Pavel l-a botezat in timpul sederii sale la Corint. Erast era trezorierul cetatii, un om cu o mare influenta si o cultura aleasa, iar alaturi de acesta, pantru a arata ca toti suntem egali in Cristos, Pavel il mentioneaza si pe fratele Cuart.
Pavel avea obiceiul sa-si semneze epistolele de aceea se presupune ca Doxologia din incheiere (v.25,26 si 27) sa fi fost scrise de mana lui. Proorocii la care face referire in v.27 sunt prooroci nou-testamentali prin care Dumnezeu a descoperit adevarul Evangheliei harului ( vezi Fapte 13:1; 15:32; 21:10; 1Cor. 12:28-29, 14:29-32; Efeseni 2:20; 3:5; 4:11)
Acesta este Epistola lui Pavel catre Romani. Dca o intelegem si o aplicam se adevereste versetul 27: " A lui Dumnezeu care singur este intelept sa fie slava prin Isus Cristos in vecii vecilor"

Stefan Tohatan MTh
[email protected]