Întrebarea crucială: POATE UN OM PIERDUT SĂ FACĂ CEVA PENTRU A-ŞI CAUZA PROPRIA MÂNTUIRE?
a. Aici intervine marea diviziune între cei care studiază Biblia. Umanismul, filosofia, sentimentele omului despre propria persoană, ideea sa că el este stăpânul propriului său destin – toate acestea contribuie la ideea că omul are capacitatea de a face lucruri care îi sunt plăcute lui Dumnezeu şi deci că omul îşi poate iniţia propria salvare.
b. Doar prin studiul personal al Bibliei pe care trebuie să îl faci, poţi determina răspunsul la această mare întrebare. Nu este nici ştiinţific, nici onest să faci referire la propriile observaţii pentru a dovedi o opinie. „L-am văzut pe Ion plângând şi rugându-se şi Dumnezeu l-a mântuit”, poate spui. Totuşi, nu ştii dacă plânsul şi rugăciunea lui Ion au fost cauza sau efectul mântuirii lui. De fapt, nu poţi ştii sigur dacă Ion este mântuit! Nu poţi privi decât înfăţişarea exterioară. Doar Dumnezeu cunoaşte inimile (1 Sam. 16:7 „ Şi Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.”).
c. Deseori se predică: „Dacă faci un pas către Dumnezeu, El va face doi către tine.” Răspunzând acestei idei, Spurgeon a amintit legenda cruciatului care a fost decapitat în războiul împotriva turcilor. Acesta şi-a ridicat capul de jos, l-a pus sub braţ şi s-a întors pe jos până la Roma. Spurgeon a spus cam aşa: Aş crede asta dacă el ar fi putut face primul pas. Este adevărat. Dacă un om decapitat ar putea face primul pas, ar putea face şi restul de paşi. De ce mai are nevoie omul de har dacă el poate face paşi către Dumnezeu?
d. Ce spune Biblia despre condiţia pierdută a omului? Este el total depravat, sau doar parţial? Depravarea totală nu înseamnă că fiecare om este cât poate fi el de rău, ci aceasta înseamnă că fiecare parte a omului a fost afectată în mod negativ de păcat. El are gânduri rele, de aceea intelectul său este afectat în rău. El iubeşte sau doreşte lucruri greşite, de aceea, şi emoţiile lui au fost afectate în rău. El face alegeri şi ia decizii greşite văzându-se în aceasta că voinţa sa a fost afectată în rău. Fiecare parte a omului a fost afectată de căderea lui Adam!
e. Haideţi să aruncăm o privire asupra omului şi să încercăm să vedem cât de grav a fost el afectat de căderea lui Adam.
i. El este mort spiritual, deşi fizic este viu (Ef. 2:1, 5 “ Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre” , “ cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi”).; Col. 2:13 “Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.”). La fel cum un om mort fizic nu poate face nimic , tot aşa un om mort spiritual nu poate face nimic. Aceasta este esenţa: el este mort!
ii. El nu se poate supune legii lui Dumnezeu şi nu îi poate fi plăcut lui Dumnezeu (Rom. 8:5-9 “ Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când Suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.”). Dacă un om nemântuit nu poate fi plăcut lui Dumnezeu, cum poate face el ceva pentru a-l determina pe Dumnezeu să îl mântuiască – să îl privească favorabil?
iii. El nu vrea şi nu poate să primească lucrurile Duhului – Cuvântul, Evanghelia, adevărul – într-un mod profitabil pentru duhul său (1 Cor. 2:11-14 „ În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, Sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.). El poate cunoaşte multe în mintea sa, dar aceasta nu îl ajută în vederea mântuirii sale. Voinţa sa este contrară lucrurilor lui Dumnezeu.
iv. El nu Îl caută pe Dumnezeu (Romani 3:9-18, mai ales vs. 11 ” Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, Sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”) Omul este deseori religios, dacă religia îi este plăcută, dar el nu îl caută pe Dumnezeu prin sine însuşi.
v. El este pierdut şi nu poate găsi calea (2 Cor. 4:3, 4 „Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”). El este aşa de pierdut (rătăcit) încât Evanghelia este ascunsă de el!
1. Isus a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut (Luca 19:10 “ Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”)
2. Păstorul este cel care caută şi găseşte oaia pierdută (Luca 15:4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?”). Oile rătăcite nu îl caută pe Păstor! O asemenea idee este contrară învăţăturii Domnului Isus Cristos.
3. Dacă un om poate găsi calea spre Dumnezeu, de ce este nevoie ca Cristos să îl caute? Ce nevoie are un astfel de om de har?

vi. El nu vrea să vină la Cristos şi să Îi fie supus (Ioan 5:40 „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” , Luca 19:11-14 „Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată. Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.” Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.”). El nu vrea să vină la Cristos, voinţa lui I se împotriveşte.
vii. El nu poate veni la Cristos pentru a fi mântuit (Ioan 6:44, 65 „ Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” , „ Şi a adăogat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”); doar dacă şi numai atunci când Dumnezeu ia iniţiativa în tragerea oamenilor la Cristos.
1. Utilizarea cuvântului „atrage” de Cornilescu este una nefericită fiindcă cuvântul grecesc „helkuo” înseamnă întotdeauna a târî şi este folosit şi pentru a trage sabia (Ioan 18:10 „ Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.”), a trage mrejele (Ioan 21:6, 11 „El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.” , ” Simon Petru s-a suit în corăbioară, şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari: şi, cu toate că erau atîţia, nu s-a rupt mreaja.”), la târârea unora înaintea conducătorilor (Fapte 16:19 „Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor.”) şi la târârea lui Pavel din Templu (Fapte 21:30 „ Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.). Acest cuvânt grecesc are un singur înţeles, acela de a târî. Astfel, avem dovada că cuvântul grecesc înseamnă utilizarea unei forţe puternice pentru a muta ceva sau pe cineva. NU înseamnă a atrage asemeni unui magnet!
viii. El nu poate vedea (înţelege) sau intra în Împărăţie (decât dacă este regenerat) (Ioan 3:3, 5 „ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” , „ Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”).
ix. El suprimă sau înăbuşă adevărul (Rom. 1:18 „mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.”)
x. Inima lui a fost întunecată (Rom. 1:21 „fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.”)
xi. Îl urăşte pe Dumnezeu (Rom. 1:30 „ bîrfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi”)
xii. Caracterul său este rezumat în Rom. 1:9-18 „ Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele, şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am însfârşit fericirea să vin la voi. Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră, sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi şi eu. Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că, de multeori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celealte neamuri, dar am fost împiedicat până acum. Eu Sunt dator şi Grecilor şi Barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi. Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.”
În lumina acestor fapte referitoare la depravarea omului, cum poate cineva crede sincer că omul poate face ceva pentru a-şi iniţia propria salvare?