Ce are de a face Hristos cu Cezarul?” Acesta este întotdeauna cuvântul de ordine a tipului de biserici nou testamentale ale Domnului. Biblia învaţă şi adevăratele biserici pretind ca membrii lor să fie cetăţeni buni ai ţării în care se află. Trebuie să asculte de toate legile ţării afară de cazul în care acestea sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu (1 Pet. 2:13-17; Fapte 4:18, 19).
Dar aceeaşi Biblie învaţă că diferitele conduceri ale lumii acesteia nu au nici un fel de control asupra bisericilor în doctrina, închinarea sau slujirea lor înaintea Domnului. Bisericile Domnului nici nu trebuie să se unească cu guvernele lumii. Nici nu trebuie să primească ajutor financiar de la guvern. Când fac aşa, ele încetează a-l mai sluji pe Hristos fiindcă guvernele acestei lumi pretind ascultare de la partenerii lor (Rom. 6:16; 1 Cor. 7:23; 1 Pet. 2:9). Lăsaţi pe aceia a căror inimă este înclinată spre lucrurile lumeşti să caute prestigiul, favoarea, puterea şi relaţiile politice pe care guvernele sunt dispuse să le acorde în schimbul controlului asupra bisericilor ce li se alătură.
Dar o biserică se face vinovată de adulter spiritual şi nu poate fi tipul de biserică al Noului Testament dacă este unită cu o putere guvernamentală. Acesta a fost cazul Israelului (Isa. 30:1-3; Osea 8:9; Ezec. 16: 23-35). Cu siguranţă că nimic nu este diferit în cazul bisericilor (Apoc. 17:1, 2).
Bisericile lui Hristos sunt supuse Lui ca şi Cap al lor. Făcând aşa, ei nu se pot supune în lucrurile spirituale nici unui guvern. Deci, ele trebuie să fie independente faţă de controlul guvernamental, atât cel civil cât şi cel al unei instituţii religioase.