Biblia afirma ca din toti imparatii descendenti din David, Ezechia a fost cel mai mare.
2 Imparati 18:5, 6 El si-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; si dintre toti împãratii lui Iuda, care au venit dupã el sau care au fost înainte de el, n-a fost nici unul ca el. El s-a alipit de Domnul, nu s-a abãtut de la El, si a pãzit poruncile pe care le daduse lui Moise Domnul.
Ezechia a fost maret… Domnia lui Ezechia pest Iuda a fost ca un varf semet, dupa cum aprecia un scriitor…intre doua prapastii intunecate ce se deschideau de-o parte si de alta. Tatal sau Ahaz si fiul sau Manase au fost doi dintre cei mai rai imparati din toata istoria lui Iuda. In contrast Ezechia a fost unul dintre cei mai buni A facut reforme spirituale, imbunatatiri ale infrastructurii, ale sistemului de aparare etc.
A fost un mare lider politic care a scos natiunea din intunericul provocat de tatal sau Ahaz, un constructor, a carui apeducte construite pentru a aduce apa in Ierusalim se pot vedea si astazi. A fost un om al literelor. A strans laolalta o parte din scrierile pe care le avem astazi in cartea Psalmilor si Proverbe. A fost un reformator spiritual. A daramat sarpele de arama, Nehustan, pe care il ridicase Moise dar care ajunsese un idol in Israel. A deschis usile Casei lui Dumnezeu, inchise de tatal sau. A readus sarbatoarea pastelui. A distrus inaltimile, locurile idolatre din Israel.
Si totusi, Ezechia la 39 de ani…in tinerete, in culmile maretiei…cand poporul era inconjurat de asirieni, gata sa muste ..sa pradeze..cand era cea mai mare nevoie de el, de conducerea, calauzirea sa, Dumnezeu ii timite mesajul ca..s-a sfarsit. Pune-ti in randuiala casa, rezolva-ti problemele ca s-a terminat. Isaia i-a spus…
”Randuieste ce ai de randuit casei tale caci vei muri si nu vei mai trai” 2 Imp 20:1
Ezechia a fost devastat din 2 motive:
1. Vroia sa traiasca. Vroia sa traiasca ca si noi. Nu stiu cum sunteti dvs. dar eu as vrea sa traiesc cat mai mult.Vreau sa vad pe Domnul dar as vrea sa-l inalnesc in viitor si nu acum. Vreau sa nu vin cu mainile goale inaintea Sa. Poate ca sunt tanar si de asta gandesc asa. As vrea sa ma casatoresc, sa-mi vad si eu copiii, sa ma implic cu totul in lucrarea lui Dumnezeu. In suferinte, persecutie, ca si in Biserica primara, in durere..e drept, Biserica mereu a strigat Maranata, dar, eu, personal as vrea sa mai traiesc..:)
2. Moartea era considerata un blestem. Daca priviti din perspectiva Vechiului Legamant…binecuvantarea reprezenta prosperitate temorala, lungimea zilelor. Iacov, satul de zile a fost adaugat..si la fel…cel neprihanit e binecuvantat cu zile multe, prosperitate.
Intrebarile si problemele pe care le ridica..sunt justificate. Doamne, dar am trait in neprihanire..adu-ti aminte…ca am umblat inaintea ta cu credinciosie, cu inima curata..de ce toata treaba asta..am facut atatea..
In cantare sa: ..In cei mai buni ani ai vietii trebuie sa mor…
Si nu-l condamn..si nu-i aroganta..ci e o atitudine transparenta a inimii sale. Citeam un articol despre criza asta scris de Philip Yancey. Vorbind de strigatul de disperare pe care ar trebui sa-l resimtim noi..- zicea ca avea tendinta sa-si rectifice rugaciunile cand se ruga..sa aranjeze cuvintele, sa le puna in ordine…insa a invatat..ca trebuie sa vii cu asa cum esti, cu atitudinile tale..la tronul Sau.
In bisericile din Bucuresti…alea mai mari.. nu prea ai timp sa te rogi..da mai sunt unii care cand prind momentul se roaga…parca ar predica..figuri de stil, metafore, oratoric..etc
Dumnezeu a luat aminte la rugaciunea sa si l-a vindecat.. a mai adaugat inca 15 ani vietii sale. Zilele din urma ale vietii lui Ezechia. Sunt doua lectii pe care le invatam din acesti ultimi ani ai acestui om mare.
I. Nu-i cere lui Dumnezeu sa-ti lungeasca zilele daca nu le folosesti pe cele pe care le ai.
Acest capital de timp nu a fost tocmai o binecuvantare pentru Ezechia. A primit la scurt timp vizita unui grup de ambasadori din Babilon, facand o greseala sora cu distrugerea natiunii.
Babilonienii erau inca jucatori in zona..Asiria era superputerea..insa Babilonul era inca in carti. Ezechia le-a aratat
“locul unde erau lucrurile de prêt, argintul si aurul, mirodeniile si untdelemnul cel scump, casa lui cu arme si tot ce se afla in visteriile lui: n-a fost nimic pe care sa nu li-l fi aratat Ezechia in casa lui si in toate mosiile lui” 2 Imparati 20:13
Imaginati-va ca Stefan cel Mare arata otomanilor toata bogatia zonei….hai sa ne uitam,ca doar suntem prieteni.. poate nu-mi faceti figura in viitor sa ma pradati.
Isaia i-a spus ca intr-o zi babilonienii vor veni..si vor goli tara..Fiecare lucru care l-a aratat Ezechia va fi luat. Urmasii urmasilor lui Ezechia vor fi luati ca sclavi..si dusi departe…sa slujeasca sa cante cantarile Domnului pe un pamant strain.
I-ar fi fost mai bine sa fi murit cu 15 ani inainte.
In timpul Domnului Isus erau 2 cuvinte diferite folosite pentru timp. Unul este chronos de aici, avem cronologie, cronica etc…masura timpului.
Acum acest cuvant este important… trebuie sa fim atenti la timpul care se scurge..ceasul, secundele, anotimpurile, vremurile etc.
Cu totii avem la dispozitie aceeasi timp cantitativ..pe care il traim sau nu calitativ. 86.400 de secunte, 1.440 minute, 24 de ore pe zi. Nu este zi de 28 de ore…fiecare avem 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana 4 saptamani in medie pe luna 12 luni pe an. nu sunt mai mule desi multi am vrea sa fie mai mult.
Acest timp e foarte relativ insa..Sf Augustin (Confesiuni): „Ce este timpul? Dacă nu sunt întrebat ştiu. Dacă sunt întrebat, nu ştiu”.
Insa acest timp se scurge asa de diferit. Verile mi se pareau o vesnicie cand eram mic. Un drum la bunici era ca o calatorie in jurul lumii. Azi, parca nu imi mai ajunge. Nici nu stiu cum trece..trece ziua, trag linie..si ma intreb..ce am facut azi…si..parca nu am facut niciodata destul. Altfel trece timpul la examene, altfel in compania celor pe care-i iubesti, …e tare relativ.
Astazi omul e tare materialist. Astfel Timpul inseamna bani, Trebuie sa economisesti timpul, Pierdem timp! Irosim timp!
Folosim timpul pentru a descrie ceea ce facem..astfel acem un timp plictisitor, timp benefic…fain…
Mai este un cuvant pentru timp, folosit de Domunul Isus, kairos, ce descrie mai degraba nu durata timpului cat oportunitatile, posibilitatile luarii unor decizii. Timpul acela in care trebuie sa iei decizii.
Rom 5:6 Cãci, pe când eram noi încã fãrã putere, Hristos, la vremea cuvenitã a murit pentru cei nelegiuiti.
Gal 4:4,5 La implinirea vremii..etc
El a luat decizia sa vina, sa se coboare, sa mantuiasca..la vremea potrivita
Este vremea sa cautati pe Domnul… Este vremea sa profiti de oportunitatea de a-L cauta pe Dumnezeu.
Desi ne descurcam cat de cat cu timpul..cronos..il monitorizam..facem eforturi sa facem lucrurile la timp…avem agente, facem planificari…suntem destul de falimentari in ce priveste timpul kairos..cel al oportunitatii.
Dupa predica lui Petru..Fratilor ce sa facem.? Pocaiti-va le-a spus Petru. Adica profitati de timp…prindeti clipa.
Nu-i cere lui Dumnezeu sa-ti lungeasca timpul Cronos…anii, si orele si secundele…daca nu folosesti timpul Kairos., Nu profiti de oportunitatile zilnice de a creste spiritual, de a te dezvolta, de a te transforma mai mult si mai mult in Hristos
Daca ai sti ca mai ai cateva zile, nu 15 ani ca Ezechia cum ti-ai trai zilele astea…?
Efeseni 5:15-17 Luati seama, deci, sã umblati cu bãgare de seamã, nu ca niste neîntelepti, ci ca niste întelepti. Rãscumpãrati vremea, cãci zilele sunt rele. De aceea nu fiti nepriceputi, ci întelegeti care este voia Domnului.
Voia lui Dumnezeu este sa profiti pe cat se poate de oportunitatile pe care Dumnezeu ti le daruieste zilnic, intr-un mod intelept, demn de un fiu de Imparat.
Daca nu traiesti timpul acesta al oportunitatilor…kairos , timpul cronos, anii, orele nu mai au nici o semnificatie. Vegetezi… anost, fara semnificatie..din leaganul copilariei pana pe patul mortii…mancam, dormim, muncim, invatam, taiem frunze la caini, plimbam ursul, facem umbra pamantului degeaba, fara scop sau teluri, aspiratii, decat acela de a nu te accidenta cumva stand degeaba pana la portile locuintei mortilor
Am putea sa-i punem si lui Ezechia epitaful acesta “Aici zace Ezechia. Decedat la 39 de ani, ingropat la 54 de ani”
Sa profiti de ocazii si la batranete precum si la tinerete de oportunitatile care ti se ofera. Asa era si David. Nu conteaza varsta ci atitudinea cu care privesti viata, lucrurile..
Rugaciunea lui David. Psalmul 71:18”Nu ma parasi Dumnezeului chiar la batranete carunte, ca sa vestesc taria Ta neamului de oameni care va veni” David n-a murit odata cu batranetea..ci a trait in timpul lui Dumnezeu, in voia lui Dumnezeu.
Pensionarea nu este un concept biblic..ci unul cultural…poti iesi la pensie de la BCR…dar niciodata nu iesi la pensie din viata de credinta., pana in ultima clipa trebuie sa rodesti…sa aduci rod…si rodul sa ramana. Ma uit la unii pensionari, joaca table toata ziua prin parc…iesi la pensie…viata s-a sfarsit..te odihnesti. Pensionarea..si zecii de ani pe care ii mai traiesti pana la moarte.. poate fi un timp asa de irosit, pe nimicuri..David spunea..cand dintii imi vor cadea…cand parul mi se va albi…cand un toiag imi va folosi drept sprijin…Doamne …si atunci numele Tau vreau sa-l vestesc…taria Ta, mantuirea Ta. Chiar si atunci ma voi folosi de oportunitatile pe care mi le dai de a te vesti, de a-ti aduce tie slava.
Nu bogatia…pentru David…nu sotiile, talentele, vitejia, splendoarea…ii manca tot timpul, ci cum sa aduca glorie lui Dumnezeu. Este remarcabil!
Acum, nu era el perfect…mai pierdea timpul pe acoperis privind femeia altuia…da…stia totusi care ii era scopul, de ce era pe pamant..si ca timpul petrecut aici e pretios. Stia ca felul in care iti cheltui timpul e diferit de felul in care iti cheltui banii. Greselile financiare se mai pot corecta, dar greselile pe care le faci in timp raman. Timpul trece si nu se mai intoarce. Cine isi ucide timpul pe lucruri de nimic este un sinucigas.
Stiti e ca la radio. Am observat asta de nenumarate ori. Cand esti live, in direct..si spui o prostie..s-a dus..o mai dregi, mai zici ca nu stiu ce.. Dar daca emisiunea e inregistrata pentru a fi difuzata mai tarziu..ei ..greselile se corecteaza..balbaiturile…plescaiturile. David spre deosebire de Ezechia, si la batranete si-a folosit timpul in mod divin. Nu e de mirare..ca e numit om dupa inima lui Dumnezeu.
Va mai amintiti de Caleb. Avea 85 de ani cand au intrat in Canaan si a vrut el sa cucereasca un munte. Stiti cum privea lucruile Iosua 14:11,12 “Sunt la fel de tare ca in ziua cand m-a trimis Moise” Taria sa era ravna pentru Dumnezeu.
Nu ne mai intalnim cu timpul, atat cel din tinerete, batranete..fiecare varsta are farmecul ei…dar nu te mai intalnesti cu ea. Ai prezentul. Atat. daca te uiti la un film pe calculator, sau joci un joc..sau vezi o stire..dai reluare…dai putin mai incoace sa intelegi ce s-a intamplat, ce a vrut sa fie spus. Nu si cu timpul.
Sau cineva zicea altfel..Noi trecem, timpul sta.
II. Oricare ar fi alegerile pe care le faci in prezent, ele ii vor afecta in viitor pe urmasii urmasilor tai.
Stefan cel Mare… stia el ce stie..ceea ce conteaza este ce lasi in urma ta, ce lasi posteritatii. Moldova nu este a mea, ci a urmasilor urmasilor nostri, mei.
Ezechia a avut alta abordare…ii arata Domnul distrugerea totul…rezultatul sale..si ce zice el
Isaia 39:8 „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit, este bun. Cãci, a adãugat el, mãcar în timpul vietii mele va fi pace si liniste!”
Stiti, intocmai dupa zicala Dupa mine potopul.
Cum sa fie bun Cuvantul Domnului? Asta ar denota si o resemnare in a accepta voia lui Dumnezeu. Dar poate pe de alta parte sa arate si egoismul sau. Un egoism asa de pregnant astazi nu este asa…D aca eu sunt bine..ce conteaza ce urmeaza dupa..faca bors…de aia si cu natura…cu salvati balenele..padurile tropicale…de aia e atata mizerie…ce conteaza..ma duc la gratar…ca vin altii dupa mine..sau na. Eu sunt cu sectorul la toaleta la etajul 3, ….la Bucuresti..spal pe acolo…unii n-au nici o treaba..Ce conteaza ca mai vin altii dupa…lasa mizerie..trebuie sa strange eu dupa ei..ca asa ma supar uneori…am pus afise..nimic. si in privinta asta consider ca credinta te educa in toate privintele.
Cam asa e si cu timpul. Cum iti traiesti timpul te va afecta si pe tine si va afecta si viitorul tau, implicit al posteritatii.
Ezechia nu s-a rugat ca Moise din pacate..
Psalm 90:12 [o rugaciune a lui Moise] „Învatã-ne sã ne numãrãm bine zilele, ca sã cãpãtãm o inimã înteleaptã!
Dar, chiar daca afacut greseala asta…Ezechia s-a pocait..desi consecintele pacatului lui au ramas. Asa cum vor ramane dupa noi, toate efectele deciziilor proaste pe care le facem.
2 Cronici 32:26 Atunci Ezechia s-a smerit din mândria lui, împreunã cu locuitorii Ierusalimului, si mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul vietii lui Ezechia.
Dincolo de toate lucrurile, Domnul Isus a facut cele mai bune alegeri in privinta timpului sau! Si alegerile pe care El le-a facut….ne-au afectat si pe noi, ne-au binecuvantat cu mantuire…El a ales, fiindca ne iubea, sa ne iubeasca pana la capat.
Gordon MacDonald, in Ordine in Universul interior, una din cele mai bune carti pentru slujitori pe care am citit-o in ultima vreme…vorbea de Domnul Isus..si modelul pe care acesta il reprezinta fata de atitudinea in privinta timpului.
1. El si-a inteles clar misiunea.
Care e scopul clar pentru care esti aici, pe pamant. Si-a adaptat timpul in functie de scopul pentru care era aici. Se indrepta Domnul spre Ierusalim ca sa fie rastignit si totusi..aude glasul staruitor al unui orb, care cerea sa fie vindecat. Dar, Doamne tu ai alte lucruri mult mai mari de facut….Nu!, scopul sau era acela de a se atinge de cei nenorociti…precum un astfel de orb. Si era suficient de important acest lucru.
Mai incolo, Zacheu…da, iar intrerupi din calatorie..e o intreaga sarbatoare care te asteapta…multimile in jurul tau si tu intri la un pacatos. Dar nu!, asta era scopul sau…Fiindca Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut.
Care este scopul tau. Scopul iti va determina alegerile in privinta cheltuirii timpului
2. El si-a inteles limitele
S-a intrupat. A renuntat la slava…s-a identificat cu noi… El isi facea mereu si mereu timp sa cunoasca voia Tatalui, sa petreaca timp cu El. Intelegea la ce e chemat, de aceea interiorul..spiritualul trebuia bine intarit…Inainte de a-si incepe lucrarea..40 de zile in pustie; inainte sa-i aleaga pe cei 12, o noapte in rugaciune; dupa o zi incarcata la Capernaum, Isus e pe munte in zorii zilei; Schimbarea la fata..pe munte are loc inainte de calatoria spre Ierusalim; Gradina Ghetsimani, inainte de rastignire..Inainte de momentele cruciale..fiindca isi cunoastea limitele, faceau caceste momente cu Dumnezeu, cu Tatal sa fie f importante.
Nu suntem noi limitati, nu avem noi nevoie de EL in deciziile pe care le luam zilnic in privinta felului in care ne petrecem timpul??? Mai mult ar trebui sa ne petrecem timpul in prezenta Sa. El era Dumnezeu si-si facea timp, dar noi..cum ar trebui sa mai depindem de El.
3. El si-a rezervat timp pentru cei doisprezece.
Intr-o lume in care trebuia sa se ocupe de milioane, El isi aloca timp pentru o mana de oameni. Ii invata, le explica Scripturile. Au fost momente, in care vorbea tuturora, dar majoritatea timpului il petrecea cu acesti oameni, cu niste oameni simpli, cand ar fi putut vb cu carturarii, care ar fi putut mult mai bine sa-i aprecieze cunostintele. In ce te investesti tu???? Investesti in lucruri, sau in cea mai importanta investitie..in oameni.
Oare daca ne aalizam viata in lumina acestor lucruri..cum ne folosim timpul?
Sa traim bine timpul acesta limitat, caci timpul acesta se va transforma in vesnicie.
Timpul asa cum il stim noi…a inceput cand Marele Dumnezeu, a creat Universul, a adus toate lucrurile in existenta, se va termina cand Isus va pasi iarasi in timp, si va aduce sfarsitul peste vrasmas, ingerii cazuti, pacat.. Victoria este castigata. Este doar o problema de timp. Domnul Isus se identifica cu noi, si spune ca nu stie cand va fi timpul acela, ci numai Tatal stie. Se pune in situatia noastra iarasi…de aceea, mai mult si mai mult merita toata dragostea, slava. El cunoaste problemele pe care timpul le ridica, dar tot la El exista rezolvare, pocainta pentru timpul pierdut…Pana la venirea sa, noi suntem datori, sa ne folosim cu chibzuinta timpul.
Eclesiastul 3:1-8