Iti amintesti de Eric Liddell, de „Carele de foc”?? Poate nu stiai asta, insa cand sora sa a inceput sa se ingrijoreze ca participarea sa la Olimpiada ar putea sa-l indeparteze de campul de misiune, Eric a raspuns: Dumnezeu m-a facut rapid. Iar cand alerg, simt ca aduc bucurie, placere lui Dumnezeu.

Eric, prin ceea ce facea ii aducea bucurie lui Dumnezeu. Il facea sa zambeasca!

Sa zambeasca Dumnezeu?

Cum asa, cand, Dumnezeu este foarte sobru, suparat, impasibil, intr-o stare din care nici in ruptul capului nu-L poti scoate. Privesti la cer si vezi intocmai ca Bacovia, numai „plumb”. Ori cum zicea tot un astfel de poet ciudat, De sange copacului meu/ Ii cresc aripi, frante de-a gata./ - Priveste-ma, trist Dumnezeu/ Si-nvarte mai repede roata!

Sa fie oare asa Dumnezeu? Biblia vorbeste ca El simte, se supara, se manie, se apecifica clar, ”mania lui Dumnezeu”. Ba, in unele parti gasim pilde care il infatiseaza pe El si pe om, iar acesta din urma raspunde in urmatorul mod: „Doamne, am stiut ca esti om aspru, care seceri de unde n-ai semanat, si strangi de unde n-ai vanturat”. De altfel, il gasim intristandu-se, „nu intristati pe Duhul sfant”, si e asa de intristat azi pe noi, cand il insultam prin superficialitatea cu care ne traim viata.

Dar, Dumnezeu nu este asa. Apostolul Pavel si ceilalti Il vad altfel. Pavel spune ca Dumnezeu e de fapt un Dumnezeu fericit. Potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost incredintata mie (1Tim.1:11), afirma el.

Filip Yancey, afirma la un moment dat ca, doar citind din Biblie, nu am intalnit un abur cetos, ci o Persoana reala. O persoana, unica si distinctiva si colorata ca oricare alta pe care o cunosc. Dumnezeu are emotii adanci. El simte bucurie, placere, frustrare si ura.

Cred ca stii butada: Sunt doua zile mari in viata unei persoane- ziua cand s-a nascut, si ziua cand a descoperit de ce s-a nascut!!! Ei bine, te-ai nascut. Nu e o noutate. Insa, pentru ce te-ai nascut? Pentru ce???

Daca inca nu stii, te-ai nascut ca sa aduci bucurie lui Dumnnezeu, sa aduci placere Creatorului tau. Cum ai putea, iti spun indata.



1. Dumnezeu zambeste cand priveste la lucrarea mainilor Sale.

Dupa ce a creat tot ce vedem, opinia sa a fost ca toate erau bune, chiar foarte bune. Cerurile spun slava Lui, placerea Sa pentru frumos. Nu pot sa mi-l inchipui pe Dumnezeu decat plin de satisfactie in momentul creatiei.

Bogatia cosmosului, a spatiului, a Universului. De la inaltimile muntilor, si raurile serpuitoare, pana la adancul marii, toate acestea poarta autograful, amprenta lui Dumnezeu. Tot ce se intampla poarta semnul lucrarii mainilor Sale.

Pastorul meu povestea odata ca era abatut, trist, si o randunica a intrat in casa sa, si privind-o, a devenit atat de vesel. Cu atat mai mult, Dumnezeu gaseste placere in astfel de lucruri, atunci cand priveste la creatia Sa.

Cand Dumnezeu a conceput lumea, a fost ca o poezie. A format-o si asta a fost sculptura. A colorat-o si asta a fost pictura.

In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui! (Ps. 104:31)

Nu se poate ca Dumnezeu sa fi creat toate aceste lucruri, fara sa se fi bucurat de lucrarea mainilor Sale, gandeau si altii inaintea mea. Cum ai putea sa explici cum arata cangurul, sau marmota, cum sa nu te bucuri cand un caine isi fugareste coada.

La cat stricam din creatie, la cat neglijam lucrarile Sale, nu stiu cata bucurie mai poate avea. Creatia suspina, sufera azi. Daca esti crestin esti chemat sa protejezi creatia.

Chiar daca priveste cu durere astazi la ce s-a ajuns cu lucrarea mainilor Sale, totusi, odata cu noua creatie, pamantul si cerul nou, inima Lui va fi inundata de o bucurie vesnica.



2. Dumnezeu zambeste cand un fiu ratacitor se-ntoarce acasa.

Mai tii minte ce spunea Isus… Care om dintre voi, daca are o suta de oi, si pierde pe una din ele, nu lasa pe celelalte nouazeci si noua pe islaz, si se duce dupa cea pierduta, pana cand o gaseste?Apoi contiuna… iar dupa ce a gasit-o, o pune cu bucurie pe umeri;( Luce 15:4,5)

In capitolul acesta, bucuria femeii, a tatalui, a pastorului, ce reflecta bucuria Celui care cauta este relevanta. Replica Tatalui la spusele celui din casa a fost ca, trebuia sa ne veselim si sa ne bucuram, pentru ca acest frate al tau era mort, si a inviat, era pierdut si a fost gasit.”(v.32)

“Tot asa, va spun ca va fi mai multa bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de oameni neprihaniti care n-au nevoie de pocainta.(v.7)

„este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste.”(v.11)

Toate acestea indreapta intocmai spre bucuria pe care Cerul o resimte la gasirea celui pierdut.

C.S. Lewis afirma ca fiecare poveste de convertire, de intoarcere, este o poveste despre o infrangere binecuvantata. Cand il vezi pe Dumnezeu mare, vii la El zdrobit. Cum sa nu se bucure Dumnezeu si cu El, tot cerul cand tocmai faptul pentru care ai fost proiectat sa devii, cetatean impreuna cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu, prinde contur.

Cum sa nu fie o zi de bucurie, cand un pacatos se intoarce acasa. Cerul intreg se bucura. Oare in mijlocul acestei bucuriii poate salaslui un Dumnezeu trist?

Domnul, Dumnezeul tau, te va umplea de bunatati, facand sa propaseasca tot lucrul manilor tale, rodul trupului tau, rodul turmelor tale si rodul pamantului tau; caci Domnul se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea parintilor tai, daca vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau, pazind poruncile si randuielile Lui scrise in cartea aceasta a legii, daca te vei intoarce la Domnul, Dumnezeul tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau. (Deut. 30:9, 10)



3. Dumnezeu zambeste cand il asculti si slujesti cu credinciosie.

Aduci bucurie lui Dumnezeu prin ascultare si slujire personala.

Suiti-va pe munte, aduceti lemne, si ziditi Casa! Eu Ma voi bucura de lucrul acesta, si voi fi proslavit, zice Domnul.” (Hagai 1:8)

Cum? Dumnezeu sa se bucure ca se suie unii pe munte, ca aduc lemne, ca tencuiesc, zidesc o cladire..? Nu, nu in asta consta bucuria lui Dumnezeu, ci in atitudinea inimii tale. Proslavesti pe Dumnezeu, il inalti pe Dumnezeu, tresalta inima lui Dumnezeu cand decizi sa asculti de El. La capitolul afirmatii stam foarte bine. Intocmai ca si tanarul acela catre prietena sa, „Pentru tine trec munti si mari, strabat tari si continente, pe viscol si furtuna, de-i vreme rea sau vreme buna… totusi, daca marti ploua nu ne mai putem intalni.

Ma voi bucura sa le fac bine, ii voi sadi cu adevarat in tara aceasta, din toata inima si din tot sufletul Meu.” (Ieremia 32:41)

Sa asculti de Dumnezeu chiar si atunci cand lucrurile par asa de ciudate, cand nu intelegi, e ceata, esti in bezna, caci, pana la urma ascultarea inseamna a marsalui inainte chiar daca simtim ori nu simtim acest lucru.De multe ori trebuie sa actionam impotriva sentimentelr noastre. Credinta este un lucru, sentimentul e altul.

Toate cererile noastre ar trebui sa fie pierdute in una…”Tata, voia Ta sa se faca…”. Ca, pana la urma, nu ceea ce facem noi conteaza, ci conteaza ce vrea sa faca un Dumnezeu suveran prin noi. Dumnezeu nu doreste succesul nostru, Dumnezeu ne vrea pe noi. Dumnezeu nu pretinde realizarile noastre ci El pretinde ascultarea noastra. Sa fii ca Isus, care s-a facut ascultator pana la moarte, ca El, despre care Tatal a zis ca este Fiul Sau cel preaiubit in care Tata isi gaseste placerea, bucuria.

Samuel a zis: „Ii plac Domnului mai mult arderile-de-tot si jertfele decat ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decat jertfele, si pazirea cuvantului Sau face mai mult decat grasimea berbecilor. (1 Samuel 15:22)

Dumnezeu este un izvor de apa vie, nu o albie uscata. Ascultarea nu este o galeata cu care sa umplem nevoile Lui. Nu!!! Dar prin ascultarea noastra ii aducem bucurie, ii facem placere, Il facem sa zambeasa.

„Stapanul sau i-a zis: „Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria stapanului tau.” (Mat. 25:21)




4. Dumnezeu zambeste cand totul in viata ta atarna de El.

Nu te teme, turma mica; pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia. (Lc 12:32)

Nu te teme turma mica caci Eu sunt Dumnezeu. Lasa-ma sa ma ocup Eu de lucrurile tale. Eu pot! Sunteti mici, dar Eu sunt Mare. Sunteti slabi, dar Eu sunt tare. Intelegeti cu alte cuvinte ca totul, absolut totul depinde de Mine. Si este o bucurie pentru Mine, sa va sprijinesc. Increde-te in mine, turma mica….

In viata de credinta totul depinde de El,

In Luca 12 sunt cateva aspecte care ne-ar putea produce teama, frica.

Este teama de moarte, de persecutii, de durere. In v.4 Isus spune Va spun voua, prietenii Mei: Sa nu va temeti de cei ce ucid trupul, si dupa aceea nu mai pot face nimic.

Teama de discreditare, de rusine intr-un mod public, In v. 11 Domnul Isus spune, Cand va vor duce inaintea sinagogilor, inaintea dregatorilor, si inaintea stapanirilor, sa nu va ingrijorati, cum veti raspunde pentru apararea voastra, nici ce veti vorbi; caci Duhul Sfant va va invata chiar in ceasul acela ce va trebui sa vorbiti.”

Apoi, apare teama, ingrijorarea de fata de acoperirea nevoile zilnice, mancare, apa, haine, adapost. In v 22 Isus a zis apoi ucenicilor sai: „De aceea va spun: Nu va ingrijorati, cu privire la viata voastra, gandindu-va ce veti manca, nici cu privire la trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca.

Pentru ca apoi sa spuna: Nu te teme turma mica…

Este un verset, care ne arata inima lui Dumnezeu. Nu despre ce Dumnezeu face, ori ce are de facut, ci despre ce ii face placere, ce-I aduce placere lui Dumnezeu sa faca, ce iubeste El sa faca, ce-L face sa zambeasca.

Nu te teme, tatal va da cu bucurie. E dorinta, speranta, bucuria, placerea sa daruiasca Imparatia. E mai ferice de cel ce da, e mai bucuros Cel ce ofera, si Dumnezeu ofera asa de mult, si cand ofera se bucura asa de tare.

Nu te teme, Eu iti sunt suficient. Eu pot totul! Si asa ma bucur cand depinzi de mine, cand ai un respect adanc fata de Mine si nu fata de lucrurile din lumea aceasta.

Nu de puterea calului Se bucura El, nu-Si gaseste placerea in picioarele omului.

Domnul iubeste pe cei ce se tem de El, pe cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui. (Ps 147:10,11)

Am fost primiti in familia Sa fiind randuiti mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale. (Efes. 1:5)

Nu intelegem asta, insa ne odihnim in marele adevar ca Dumnezeu este Acela care lucreaza in noi, si ne da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea. (Filip. 2:13)

Gandeste-te ce bun este Domnul si cat de bucuros si fericit este sa iti dea abilitate fizica, mentala si spirituala pentru a lucra in imparatia Sa, si apoi sa te mai si rasplateasca pentru asta.

Cand totul atarna de El, mai degraba as merge cu El in intuneric, decat sa merg singur in lumina.




5. Dumnezeu zambeste cand tu iti gasesti bucuria in El.

Caci Domnul are placere de poporul Sau, si slaveste pe cei nenorociti, mantuindu-i.

Sa salte de bucurie credinciosii Lui imbracati in slava, sa scoata strigate de bucurie in asternutul lor! Ps. 149:4,5

Este o contradictie de termeni sa spui ca esti crestin si totusi sa nu fii caracterizat de bucurie. Cel mai bun argument in favoarea crestinismului sunt crestinii plini de bucurie, la fel cum cel mai bun argument impotriva crestinismului sunt crestinii aceia crispati, fara viata, tristi, moraconosi.

In greaca verbul pentru „a se bucura” e χαίρω (chairo), si pentru bucurie χαρά(chara).

Amandoua aceste verbe sunt in legatura cu χάρις(charis) care inseamna har. Bucuria adevarata in viata credinciosului este posibila numai ca rezultat al harului lui Dumnezeu prin credinta in Isus Hristos, Domnul vietii.

Un crestin care spune “Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt” are in el bucuria este cea adevarata.

Cum sa nu se bucure Tata de tine atunci cand bucuria ta e Isus, cand viata ta e Isus, cand traiesti pentru Isus, si toate ambitiile tale, sperantele tale, nazuintele tale sunt la picioarele lui Isus.

Cand inima ta vibreaza la auzirea numelui lui Isus, si inima lui Dumnezeu vibreaza cand aude numele tau, si bucuria este deplina.

Cand un pacatos se pocaieste, este bucurie in cer, dar deopotriva o imensa bucuire in inima lui. Si de bucuria pacatosului iertat, lacrimile de fericire ating si inima lui Dumnezeu provocandu-i o bucurie nespusa.

Fratele Lawrence, calugar ce a umblat cu Dumnezeu experimentandu-l pe Dumnezeu, afirma ca: nu stiu cum se poate una ca asta. Eu sunt intotdeauna fericit, bucuros. Toata lumea sufera, si eu, care merit cea mai severa disciplina, am bucurie in mod continuu, si asa de multa incat deabea ma pot stapani.

Cu siguranta, daca nu ai parte de bucurie in religia ta, inseamna ca este vre-o scurgere in crestinismul tau, pe undeva.

Cum se uneste un tanar cu o fecioara, asa se vor uni fiii tai cu tine; si cum se bucura mirele de mireasa lui, asa se va bucura Dumnezeul tau de tine.” (Ps 62:5)

Imi vei arata cararea vietii; inaintea Fetei Tale Sunt bucurii nespuse, si desfatari vesnice in dreapta Ta. (Ps. 16:11)

Cine, in adevar, poate sa manance si sa se bucure fara El? (Ecl. 2:25)

Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand Sunt inca in lume, ca sa aiba in ei bucuria Mea deplina. (In. 17:13)



Una dintre cele mai cunoscute reprezentari ale Mantuitorului provine inca din secolul VI. Este vorba despre o icoana ce se gaseste la manastirea Muntele Sinai. Pictura Il reprezinta pe Cristos Pantocratorul (in ic. Biz- Hristos ca imparat al lumii). Contine o idee extradordinara. Ideea este mai importanta decat imaginea in sine. Pictorul a fost cu adevarat inspirat.

Daca privesti cu atentie aceasta icoana poti observa ca o jumatate de chip este foarte trista si o jumatate de chip zambeste. Am fost foarte surprins cand am vazut-o, ideea fiind fantastica. Ce intelg eu este ca poti aduce bucurie ori tristete pe chipul Domnului Isus, poti sa-L faci sa zambeasca, ori poti sa-l faci sa verse lacrimi, sa-L mai rastignesti de cateva ori, asa, pentru tine.

Lasa-L pe El sa fie Centul vietii tale. Crede-ma, bucuria ta va fi deplina, si mai mult Il vei face si pe El sa zambeasca, sa se bucure.

Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragostea Lui, si nu va mai putea de veselie pentru tine.Tefania3:17