12 obstacole de netrecut pentru susţinătorii

Bisericii universale invizibile

De Curtis Pugh



1. O biserică invizibilă universală sfidează definiţia greacă a cuvântului biserică. Prin definiţia cuvântului grec folosit,o biserică (ecclesia) trebuie să fie o adunare (congregaţie) organizată de persoane, având scopuri şi conducători comuni. Acesta este sensul uzanţei din Noul Testament, din Septuaginta şi din scrierile seculare. Nu poate exista adunare care nu se adună.

2. Definirea conceptului de biserică universală invizibilă este bazată pe o exegeză greşită. A inventa o a doua definiţie a cuvântului biserică (sau a oricărui alt cuvânt) pentru a se potrivi unor noţiuni doctrinare preconcepute nu reprezintă o exegeză biblică sănătoasă. O astfel de practică permite predicarea oricărei doctrine susţinând pur şi simplu că un cuvânt are un anumit sens într-un context şi cu totul alt sens în alt context. Dacă „ecclesia” înseamnă o adunare întrunită, organizată de persoane chemate de la treburile zilnice, presupunerea că Pavel sau Cristos au folosit cuvântul cu alt sens este nesigură, dacă Pavel sau Cristos nu au explicat un astfel de sens nou, ceea ce nu a făcut nici unul dintre ei. Prejudecata personală nu reprezintă nici o justificare pentru a afirma că există o a doua definiţie a cuvântului „ecclesia”.

3. Cincizecimea nu este niciunde afirmată sau sugerată ca fiind data la care ar luat fiinţă vreo biserică. Teoreticieni ai bisericii universale învaţă adesea că biserica s-a născut la Cincizecime. Nu există nici o dovadă, nici măcar vreun indiciu că s-ar fi născut vreun fel de biserică la prima „Cincizecime Creştină”, aceasta fiind o sărbătoare evreiască.

4. Ziua Cincizecimii nu a fost sfârşitul Legii. Vechiul Testament nu s-a încheiat la Cincizecime. În timp ce Cristos este sfârşitul Legii în vederea neprihănirii, pentru toţi care cred în El, Isus Însuşi a zis „Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan” (Luca 16:16). Aşa că sistemul Legii s-a încheiat cu mai mulţi ani înainte de „Cincizecime”.

5. O biserică invizibilă necesită mai mult de un botez. Ioan a profeţit că Isus va boteza cu Duhul Sfânt. Cristos trebuia să fie administratorul, iar Duhul Sfânt era elementul în care credincioşii vor fi fost afundaţi. Încercarea fabricării unui „botez” prin care Duhul Sfânt botează pe cineva în trupul mistic al lui Cristos [?], L-ar face pe Duhul Sfânt administratorul şi acest „trup mistic” elementul în care credinciosul ar fi afundat, un lucru cu totul diferit. O biserică invizibilă cere un „botez” invizibil. Biblia învaţă doar un (singur fel de) botez (Efeseni 4:5). Ce să fie, botezul real, în apă, după modelul bisericii Noului Testament sau botezul Protestant al Duhului?

6. Biserica universală invizibilă a fost popularizată de Martin Luther. Doctrina unei „biserici universale invizibile” a fost popularizată de Martin Luther, la peste 1450 de ani după Cristos. (A făcut aceasta pentru a contracara învăţătura „bisericii universale VIZIBILE” a bisericii Romane, din care tocmai fusese excomunicat. Din moment ce a fost izgonit din „biserica universală VIZIBILĂ, el a trebuit să vină cu vreo biserică în care să fie membru, pentru a nu părea începea el însuşi o biserică proprie – ceea ce de fapt chiar făcea.).

7. O biserică născută la Cincizecime ar avea un fondator diferit. Isus a promis să „zidească”, (literal „să zidească sau să continue să zidească”) adunarea, biserica Sa, ca diferită de orice alt tip de adunare. El nu a promis că Duhul Sfânt o va face în ziua Cincizecimii. El nu a eşuat. Dacă biserica ar fi luat fiinţă la Cincizecime, fondatorul ei ar fi fost Duhul Sfânt, şi nu Cristos.

8. O biserică începută la Cincizecime trebuie să aibă „botez vechi testamentar”. Ioan a instituit botezul. Isus personal nu a botezat pe nimeni (Ioan 4:2). Dacă prima biserică a fost născută la Cincizecime şi în mod necesar împreună cu ea a început dispensaţia Noului Testament, ea trebuie să se întoarcă în era Vechiului Testament pentru a obţine botezul, căci acesta a fost instituit înainte de Cincizecime şi deci, conform acestei teorii, înainte de naşterea bisericii.

9. O biserică ce a luat fiinţă la Cincizecime trebuie să aibă „o Cină vechi testamentară”. Dacă prima biserică a luat naştere la Cincizecime şi o dată cu ea, s-a născut Noua Dispensaţie, ea are o Cină vechi testamentară. Căci Cina Domnului este o rânduială vechi testamentară, deoarece ea, asemeni botezului, a fost instituită, după părerea acestor teoreticieni, în Vechea Dispensaţie – adică înainte de Cincizecime.

10. O biserică născută la Cincizecime nu are nici o trimitere din partea lui Cristos. Dacă biserica nu a luat fiinţă până la Cincizecime, atunci ea nu are nici o trimitere, pentru că Domnul Isus a dat a doua şi „Marea Trimitere” ÎNAINTE de Cincizecime. Este de neimaginat să ai o biserică nou testamentară care funcţionează pe baza unei trimiteri vechi testamentare.

11. O biserică invizibilă trebuie să fie o biserică coruptă. Biserica lui Cristos este înfăţişată drept „mireasa” Lui. Pavel a spus despre o biserică „locală”( singurul fel de biserică menţionat în Noul Testament) „...V-am logodit cu un bărbat ca să vă înfăţişez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată”(II Cor. 11:2). Curăţia, slujirea cu dragoste şi credincioşia sunt însemne ale unei asemenea biserici. O biserică universală nu poate fi pură pentru că toţi cei răscumpăraţi sunt membri într-o astfel de biserică, chiar şi o persoană exclusă din biserici [locale] pentru idolatrie, imoralitate etc. Cum poate o mireasă (biserică) curată să fie alcătuită din membri excluşi din biserici? Biserica Catolică este înfăţişată în Apocalipsa 17 şi 18 ca o femeie grosolan de imorală care are fiice la fel ca ea. O biserică universală invizibilă trebuie în mod necesar să includă persoane care fac parte din Curvă şi/sau din fiicele sale prostituate. Cum poate o mireasă curată să fie alcătuită dintr-o prostituată necurată?

12. O biserică invizibilă nu poate face nimic. Ce face oare o biserică invizibilă? Nu se poate aduna. Nu se adună niciodată pentru părtăşie sau închinare. Nu poate trimite niciun misionar. Nu poate ordina un predicator. Nu poate ordina un diacon. Nu poate boteza convertiţi. Nu poate exclude un membru sau disciplina membri în nici un fel. Nu poate primi zeciuieli sau daruri de bună voie. Nu poate lua Cina Domnului. Nu se poate pune de acord asupra doctrinei, nici măcar nu poate susţine cele mai de bază adevăruri ale Creştinismului. Nu poate face nici unul dintre lucrurile ce le-au făcut bisericile din Noul Testament. Nu poate face nimic.

Sigur că orice persoană ce s-a pocăit cu adevărat şi crede în Cristos este mântuită şi în siguranţă. Toţi aleşii lui Dumnezeu vor fi într-o zi cu El în Cer. Mântuirea nu are nici o legătură cu membralitatea într-o biserică. O biserică este un „trup” alcătuit pentru slujire şi „este stâlpul şi temelia adevărului” (1 Tim. 3:15). Eşti tu membru într-una dintre bisericile lui Cristos unde Îl poţi sluji într-un mod plăcut Lui?