: PLANUL HARULUI LUI DUMNEZEU


I. DECRETELE LUI DUMNEZEU. INTRODUCERE


1. DUMNEZEU ARE UN PLAN CU CREAŢIA SA. În nimic din ceea ce face, El nu acţionează haotic, dezordonat.
a. El nu este un Dumnezeu al dezordinii (1 Cor. 14:33)
b. Dumnezeu este activ implicat în creaţia Sa (Ioan 5:17). Vezi cap. 3, secţiunea II. Suveranitatea lui Dumnezeu, punctul 2.
2. DEFINIŢIA PLANULUI LUI DUMNEZEU
a. În limbaj teologic, planul lui Dumnezeu se mai numeşte şi decretele lui Dumnezeu
b. În Scriptură sunt folosite mai multe cuvinte sugestive atunci când se vorbeşte despre planul lui Dumnezeu.
i. Cuvinte care se referă la aspectul intelectual al decretului: planuri (Iov 38:2; Ps. 33:11; Isa. 46:11; Ier. 23:20), hotărâre (Isa. 14:26). În Ier. 4:28 şi 51:12, termenul de hotărâre înseamnă a avea în minte, a se gândi, a medita – acestea arată că decretul a fost luat în conformitate cu înţelepciunea lui Dumnezeu, cea nespus de felurită.
ii. Cuvinte care indică sfat şi deliberare: sfat (Ier. 23:18, 22; Fapte 2:23; 4:28); hotărâre cu sensul de sfat (Evr. 6:17) – acestea ne arată că decretul lui Dumnezeu nu este arbitrar
1. A nu se înţelege prin deliberare ezitare, incertitudine la Dumnezeu, ci faptul că la El nu există decrete oarbe, fortuite, ci un scop inteligent, gândit, deliberat.
iii. Cuvinte care subliniază elementul volitiv, voinţa, intenţia lui Dumnezeu, înclinaţie, voie, bună plăcere: găsire cu cale (Isa. 53:10); sfatul voii Sale (Ef. 1:11); hotărâre sau decret (Dan. 4:17; Ţef. 2:2) – acestea ne arată că decretul lui Dumnezeu nu reprezintă doar idei sau cunoştinţe despre viitor, ci este o hotărâre fermă. Dumnezeu voieşte ca acesta să se împlinească
iv. Cuvinte care arată spre libertatea scopului lui Dumnezeu şi spre plăcerea pe care El o găseşte în acest scop: găsire cu cale (Mat. 11:26), voie (Ef. 1:5, 9, 11), voie cu sensul de plăcere, dorinţă (Isa. 46:10) – acestea ne arată că Dumnezeu nu este obligat sau constrâns de nimeni să acţioneze într-un anumit fel, că face ceea ce Îi place.
c. Definiţia decretului sau scopului lui Dumnezeu: Prin decretul sau scopul lui Dumnezeu înţelegem planul Său universal, înţelept şi sfânt, alcătuit în Sine Însuşi, în veşnicie, prin care El a rânduit, eficient sau permisiv, toate evenimentele care au loc în creaţie, trecute, prezente şi viitoare, atât sfârşitul lor, cât şi mijloacele prin care se ajunge la acest sfârşit, spre propria Sa glorie.