5. NATURA PLANULUI LUI DUMNEZEU
a. Planul lui Dumnezeu este unic. Scriptura aşa ni-l prezintă (Isa. 28:29; Fapte 20:27; Rom. 8:28; Ef. 3:11; etc). Nu există mai multe planuri sau scopuri în Dumnezeu. La El toată cunoştinţa este imediată, nu progresivă ca la oameni. Datorită diversităţii şi complexităţii sale, datorită minţilor noastre finite şi datorită faptului că se împlineşte în timp, noi, oamenii vorbim despre planurile, scopurile sau hotărârile (decretele) lui Dumnezeu
i. Dumnezeu nu are decât un singur plan, nu are planuri de rezervă! Nu are nevoie de planuri de rezervă!
b. Planul sau hotărârile lui Dumnezeu nu se referă la esenţa fiinţei lui Dumnezeu. El nu a hotărât să existe veşnic, să fie sfânt, să existe în trei persoane, etc.
c. Planul lui Dumnezeu cuprinde în primul rând acţiunile Lui în Creaţie, Providenţă şi Har şi în al doilea rând cuprinde actele fiinţelor înzestrate cu voinţă, permiţându-le acestora să acţioneze conform voinţelor lor
d. Planul lui Dumnezeu se adresează Lui Însuşi, nu fiinţelor create. Planul nu este o lege pentru acestea, nu exercită presiune sau obligaţie asupra voinţelor lor
e. Hotărârea unui anumit lucru nu este tot una cu lucrul în sine. Există o diferenţă între decret şi executarea lui, chiar dacă decretul lui Dumnezeu va ajunge sigur la împlinire în timp. Decretele reprezintă o manifestare interioară (în Sinea lui Dumnezeu) a atribuitelor divine, iar executarea lor reprezintă manifestarea exterioară, vizibilă a acelor atribute.