Duhul Sfânt

Noi trăim într-o zi şi perioadă unde există multă confuzie şi falsitate în ce priveşte persoana şi lucrarea Duhului Sfânt. Cu apariţia şi popularitatea Mişcării Carismatice, doctrina despre Duhul Sfânt este în mare măsură neîţeleasă de mulţi oameni. Mulţi în zilele noastre promovează doctrine şi practici nebiblice spunând „Duhul Sfânt m-a călăuzit să fac aceasta.” Duhul niciodată nu va conduce pe cineva să facă ceva contrar Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu.

I. Personalitatea Duhului Sfânt

Prin personalitate noi înţelegem că Duhul Sfânt nu este pur şi simplu o energie, influenţă sau emanaţie impersonală. El are auto-conştienţă, auto-determinare, voinţă, sentiment, raţiune. El este a treia persoană a Sfintei Treimi, nu doar o forţă supranaturală. Că Duhul Sfânt este o persoană poate fi dovedit prin mai multe afirmaţii scripturale:

1. Menţionarea Duhului Sfânt împreună cu celelalte persoane ale Trinităţii: Mat. 28:19; 2 Cor.13:14.
2. Duhul Sfânt este menţionat în legătură cu alte persoane în relaţii personale: Fapte 15:28.
3. Atribuirea de sentiment şi voinţă Duhului Sfânt: 1 Cor. 12:11; Efes. 4:30. El are capacitatea de a voi şi de a fi întristat, ceea ce doar o persoană poate face. Doar o forţă nu poate avea voinţă şi nu poate fi întristată.
4. Acţiuni personale atribuite Duhului Sfânt:
(1) El cercetează lucrurile adânci ale lui Dumnezeu: 1Cor.2:10.
(2) El vorbeşte: Mat.10:20; Fapte 10:19, 20; 13:2; Apoc.2:7.
(3) El învaţă: Luca 12:12; Ioan 14:26; 1 Cor.2:13.
(4) El călăuzeşte şi conduce: Ioan 16:13; Rom.8:14.
(5) El mijloceşte: Rom.8:26.
(6) El acordă daruri: 1 Cor. 12:7-11.
(7) El cheamă oameni la slujire: Fapte 13:2; 20:28.
5. Duhul Sfânt este afectat asemenea unei persoane de faptele altora:
(1) El poate fi neascultat, jignit, mâhnit: Is. 63:10; Efes. 4:30.
(2) El poate fi hulit: Mat.12:31.
(3) El poate fi minţit: Fapte 5:3.
6. Folosirea pronumelui masculin este folosit cu referire la Duhul Sfânt. În Ioan 16:13-14 pronumele masculin grecesc ekenios este folosit în legătură cu Duhul Sfânt. Aceasta este foarte important, întrucât cuvântul grecesc pentru duh, (pneuma) este neutru. Prin urmare observăm că ideea de personalitate a Duhului este aşa de puternică încât aici sfidează (întrece) regulile gramaticale. Alte locuri unde regula gramaticală este respectată nu desfiinţează pasajul în Ioan 16, ci mai degrabă îl face deosebit şi scoate în relief personalitatea Duhului Sfânt.
7. Aplicarea substantivului masculin Parakletos la Duhul Sfânt în Ioan 14:26; 15;26; 16:7, cuvânt care în greacă înseamnă Mângâietor. Acesta nu poate fi tradus mângâiere sau să fie înţeles ca o influenţă abstractă. Mângâietorul, Învăţătorul, Ajutorul, Îndrumătorul, Avocatul indică o persoană.