. GENEALOGIILE LUI HRISTOS

Se presupune că cele două genealogii ale lui Hristos din Matei 1 şi din Luca 3 sunt contradictorii. Explicaţia este următoarea:

1. Matei oferă genealogia lui Isus prin Iosif, deoarece el îl prezintă pe Isus ca rege al iudeilor.

De aceea, el a dorit să arate dreptul său legal la tron ca descendent al lui David prin presupusa sa linie paternă.

2. Luca oferă descendenţa lui Isus prin Maria, deoarece el a fost interesat de a-L prezenta pe Isus doar ca Fiu al omului.

3. O dificultate în plus, este cea a tatălui lui Shalatiel, Matei ne dă pe Iechonia, iar Luca pe Neri, fapt ce poate fi explicat prin aceea că Luca ne dă obârşia completă a neamului, în vreme ce Matei ne dă doar linia regală până la David.

IX. INSCRIPŢIA DE PE CRUCE

Cele patru menţionări ale inscripţiei de pe cruce au fost obiectul criticismului.

1. Nu avem nici un indiciu precum că fiecare scriitor ar fi oferit tot ce se afla în acea inscripţie.

2. Nici unul dintre scriitori nu se contrazice cu celălalt.

Cel mai bine putem vedea acest fapt prin aranjarea relatărilor inscripţiei după cum urmează:

Matei 27:37 – „Acesta este Isus .............................................Regele iudeilor.”
Marcu 15:26 –„ .......................................................................Regele iudeilor.”
Luca 23:38 – „Acesta este ......................................................Regele iudeilor.”
Ioan 19:19 – „ ...................Isus din Nazaret ...........................Regele iudeilor.”
Total ............ „Acesta este Isus din Nazaret ........................ Regele iudeilor.”

3. Aşa cum e nevoie de cele patru evanghelii pentru a avea o imagine completă a lui Isus, tot aşa e nevoie de cele patru evanghelii pentru a avea o relatare deplină a inscripţiei de pe cruce.

X. RELATĂRILE ÎNVIERII

Se aduc obiecţii din cauza presupuselor contradicţii între diferitele relatări ale învierii.

1. Matei menţionează doar apariţia îngerului înaintea femeilor la mormânt (Mat. 8:2-8), în vreme ce Marcu spune că acesta a fost un tânăr (Mar. 16:5-7), iar Luca spune că au fost doi bărbaţi (Lc. 24:4-8).

Aici nu se află nici o contradicţie. Tânărul menţionat de Marcu este evident îngerul menţionat de Matei. Înger înseamnă „mesager”. Mesagerul lui Dumnezeu înaintea femeilor a fost o apariţie supranaturală în forma unui bărbat tânăr. Un înger este un spirit, care nu are un trup material, însă îşi poate asuma un trup temporar.

2. Marcu spune că mesajul îngerului a fost transmis femeilor după ce ele au intrat în mormânt. Matei nu face nici o menţiune despre intrarea în mormânt.

3. Luca menţionează doi bărbaţi care stau în picioare, în vreme ce Marcu menţionează unul ca stând jos.

Aceasta este uşor de explicat, presupunând că cel care a vorbit (şi fără îndoială şi celălalt) stătea jos la prima vedere, şi că el s-a ridicat, cum se poate de natural, înainte de a vorbi cu femeile. Luca nu spune că cei doi bărbaţi nu stăteau jos când femeile au intrat în mormânt, iar Marcu nu spune că cel pe care el l-a menţionat nu s-a ridicat înainte de a vorbi.

4. Luca spune, în relatarea mesajului femeilor: „ Ei le-au spus lor”, în vreme ce Marcu spune: „El le-a zis lor:”

Unul din aceşti bărbaţi, probabil că a vorbit; probabil că ei nu au recitat mesajul la unison ca la grădiniţă. Dar celălalt a fost de acord cu mesajul. Când o persoană vorbeşte şi cealaltă este de acord cu ce se spune, este perfect adecvat să se spună că amândoi au spus ceea ce s-a zis.

5. Mesajul îngerilor nu a fost relatat prin aceleaşi cuvinte de toţi scriitorii Evangheliilor.
Aceasta nu este o dificultate, căci nici unul nu indică faptul că ar oferi mesajul cuvânt cu cuvânt.

Ioan 20:11-13 nu este alăturat pasajelor anterioare, fiindcă menţionează o apariţie ulterioară.


XI. EXTERMINAREA NAŢIUNILOR PĂGÂNE

Porunca privitoare la exterminarea naţiunilor păgâne din ţara Canaanului ridică deseori obiecţii. Vezi Deuteronom 20:16-17.

1. Dumnezeu afirmă că El va pedepsi pe cei răi în iad întreaga veşnicie.

Dacă El are dreptul să facă asta (şi cine va spune că nu?), nu are El atunci dreptul să poruncească luarea vieţii lor biologice, atunci când El doreşte? De ce să existe atunci vreo suspiciune că Dumnezeu a inspirat o asemenea poruncă?

2. Scurtarea perioadei fărădelegilor acestor oameni a fost o lovitură a milei; pentru că zile în plus nu le-ar fi adus decât o pedeapsă mai mare în iad.

3. Au fost copii printre aceste naţiuni: dacă lui Dumnezeu i-a făcut plăcere să-i ia în cer în copilăria lor, care ar fi obiecţia?

Dumnezeu cunoaşte cel mai bine şi face toate lucrurile bine. Mântuirea copiilor este discutată în capitolul 18 care priveşte Responsabilitatea umană.

XII. ZIUA LUNGĂ A LUI IOSUA

Obiecţia a fost adusă împotriva inspiraţiei verbale, deoarece Biblia consemnează că soarele s-a oprit la porunca lui Iosua, asfel că o zi a devenit categoric mai lungă. Iosua 10:12-14.

1. Obiecţia cu privire la limbaj.

S-a spus că limbajul poruncii lui Iosua şi consemnarea fenomenului în Biblie implică faptul că soarele se mişcă în relaţie cu pământul. Aceasta însă este tot atât de adevărat ca limbajul nostru de astăzi când spunem că soarele răsare şi apune. În ambele cazuri avem limbajul aparenţei, care este comun atât Bibliei cât şi nouă astăzi.

2. Obiecţia cu privire la autenticitatea fenomenului.

Se spune că un astfel de lucru ca lungirea zilei nu poate rămâne fără rezultate catastrofale. Oricât de absurd ar părea acestor critici atot-înţelepţi, există consemnări ale acestei zile lungi găsite în Egipt, China şi Mexic. Mai mult, faptul că o zi în plus a fost adăugată cronologiei astronomice, este mărturisit de trei eminenţi oameni de ştiinţă, W. Maunders, care a lucrat la Royal Observatory of Greenwich şi profesorii Totten şi Pickering, care au lucrat la Harvard Observatory.

Simmons este de acord cu ideea care afirmă o încetinire a rotaţiei pământului, fără ca legile naturii să fie suspendate, lucru care ar fi putut avea rezultate catastrofale. Aceasta a fost o minune a lui Dumnezeu.

XIII. IONA ŞI PEŞTELE

Această obiecţie susţine că un peşte nu ar fi putut să-l înghită pe Iona. Cuvântul grecesc pentru peşte în Matei 12:40 înseamnă un „monstru marin”. Din moment ce acest monstru marin a fost pregătit de Dumnezeu (Iona 1:17), stomacul său a fost suficient de mare pentru a-l conţine pe Iona. Mai mult, unii oameni înghiţiţi de balene au fost scoşi vii din stomacul acestora. Totuşi explicaţiile naturale nu sunt necesare, deoarece Dătătorul Vieţii l-ar fi putut păstra pe Iona în viaţă printr-o minune.