5. Ispăşirea realizată. Cristos a fost împlinirea tuturor jertfelor din Vechiul Testament. Ioan Botezătorul, când l-a văzut, a exclamat: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”
a. Caracteristicile suferinţelor şi morţii lui Cristos:
i. Au fost reale (vezi mărturiile centurionului de la cruce, ale soldaţilor care au păzit mormântul; 1 Ioan 1:1-3; Luc. 24:46-48; Fapte 2:32).
1. Dacă nu ar fi fost reale, încrederea în jertfa lui Cristos ar fi inutilă (1 Cor. 15:16-18 – învierea era garanţia că Dumnezeu acceptase jertfa lui Cristos)
ii. Au fost voluntare (Evr. 10:5-10; Ioan 10:17, 18). Au reprezentat angajamentul luat în legământului harului.
iii. Au fost necesare (omul nu se putea mântui pe sine, iar Isus Cristos a fost Singurul care putea să întrunească condiţiile Legii şi dreptăţii lui Dumnezeu, aducând astfel mântuirea – Fapte 4:12)

iv. Au fost substitutive şi expiatoare.
1. Cristos a suferit şi a murit în locul păcătoşilor, pentru ca aceştia să fie împăcaţi cu Dumnezeu ( Isa. 53:4, 5; 2 Cor. 5:21; Gal. 3:13; Evr. 9:28; 1 Pet. 2:24; 3:18; 1 Ioan 2:2). Cristos nu a murit pentru vreo vină proprie. El nu a murit ca martir al unei ideologii noi, nu a murit ca un exemplu demn de urmat sau pentru a-şi sigila cuvintele cu propriul sânge.
2. Deşi Cristos nu putea să sufere moartea spirituală, pierderea chipului lui Dumnezeu şi pedeapsa iazului de foc, El a trebuit să sufere echivalentul acestor pedepse, pentru a oferi dreptăţii şi Legii divine un preţ echivalent, de aceeaşi valoare cu preţul pe care ar fi trebuit să îl plătească cei pe care îi înlocuia. Agonia, întristarea, singurătatea, greutatea păcatelor şi mânia divină datorată lor reprezintă o parte din preţul plătit de Domnul Isus. Scriptura spune că a fost „pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit” (Isa. 53:4), că S-a făcut blestem (Gal. 3:13). De asemenea, a trebuit să sufere şi absenţa Tatălui (Mat. 27:46)
v. Au fost eficiente. Prin suferinţele şi moartea Sa, Cristos a realizat întocmai ce şi-a propus, şi anume mântuirea poporului Său de păcatele sale (Mat. 1:21). Prin moartea Sa, Cristos a îndepărtat păcatul o dată pentru totdeauna (Evr. 9:12)

b. Jertfa Domnului Isus reprezintă împlinirea, anti-tipul tuturor jertfelor din Vechiul Testament:
i. Arderea de tot (Evr. 9:13, 14; Ef. 5:2). Cristos se dăruieşte pe Sine în întregime Tatălui
ii. Jertfa de ispăşire sau pentru păcat (2 Cor. 5:21; 1 Pet. 3:18). Aici, Cristos este arătat ca oferindu-se pe Sine lui Dumnezeu pentru oameni.
1. Jertfa din Ziua Ispăşirii: Evr. 9:7-12; 24-26; Isa. 53:6; Ioan 1:29; 1 Pet. 2:24
iii. Jertfa pentru vină: 1 Ioan 1:9. Suntem iertaţi datorită sângelui lui Cristos, pe baza mărturisirii păcatelor.
iv. Jertfa de pace sau de mulţumire: Rom. 5:1, 10; 2 Cor. 5:19; Ef. 2:14; Col. 1:21, 22. Cristos este cel care ne-a adus împăcarea.
v. Mielul pascal: 1 Cor. 5:7. Sângele lui Cristos ne marchează, ne

deosebeşte de restul lumii şi ne păzeşte de mânia lui Dumnezeu.
vi. Viţeaua roşie: Evr. 9:13. Sângele lui Cristos ne curăţeşte conştiinţele, ne purifică fiinţele.