Cereti si vi se va da, Cautati si veti gasi, Bateti si vi se va deschide

Intr-o zi, Isus se ruga intr-un loc anumit. Cand a ispravit rugaciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: Doamne invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si Ioan pe ucenicii lui. El le-a zis: Cand va rugati, sa ziceti: tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua in fiecare zi, si ne iarta noua pacatele noastre, fiindca si noi iertam oricui ne este dator, si nu ne duce in ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. Apoi le-a mai zis: Daca unul dintre voi are un prieten si se duce la el la miezul noptii si-I zice: Prietene, imprumuta-mi trei paini, caci a venit la mine de pe drum un prieten al meu si n-am ce-I pune inainte, si daca dinauntrul casei lui, prietenul acesta ii raspunde: Nu ma tulbura, acum usa este incuiata, copiii mei sunt cu mine in pat, nu pot sa ma scol sa-ti dau paini, va spun: chiar daca nu s-ar scula sa I le dea, pentru ca-I este prieten, totusi, macar pentru staruinta lui suparatoare, tot se va scula si-I va da tot ce-I trebuie. De aceea si Eu va spun: cereti si vise va da, cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide. Fiindca oricine cere capata, cine cauta gaseste, si celui ce bate I se deschide……Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru cel din ceruri va va da Duhul Sfant celor ce I-L cer! Luca11: 1-13.

 Evanghelistul Luca descrie parca inceputul unei zile de lucru a lui Isus. Nu ma indoiesc de faptul ca Isus se ruga in locul acela ANUMIT destul de dimineata, poate odata cu venirea zorilor, poate chiar putin inainte de rasaritul soarelui. Dupa cum prin rasaritul soarelui incepea o noua zi, cred eu ca tot la fel, Isus se pregatea, se reamprospata prin rugaciune in prezenta slavei lui Dumnezeu, pentru a incepe o noua zi. Isus se rugase de unul singur in locul acela ANUMIT. Dupa terminarea rugaciuni se vede din cele scrise ca Isus a venit in mijlocul ucenicilor si unul din ucenicii Lui I-a zis: Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si Ioan pe ucenicii lui. Sunt sigur ca atat ucenici lui Ioan cat si ucenici lui Isus se rugau si stiau in felul lor diferite rugaciuni. Este foarte evident ca Ioan a invatat pe ucenici lui un nou fel de rugaciune. Ucenicii lui Isus devin gelosi si vor si ei sa invete un nou fel de rugaciune, probabil un fel de rugaciune mai bun si mai bogat decat aveau ucenici lui Ioan, vroiau competitie. Isus care umbla tot timpul in voia Tatalui, cunoaste ca a sosit timpul randuit in care sa indrepte inima ucenicilor spre destinul lor. Era un timp randuit in care ucenici sa priveasca, sa gandeasca, sa mediteze si sa aiba partasie cu Tatal in timpul rugaciuni lor. Cred ca Isus avea partasie cu Tatal in aceasta rugaciune, cred ca Isus putin mai de dimineata, atunci cand era in locul ANUMIT, staruia in rugaciune, cautand sa fie in voia Tatalui, in rugaciune El se unea, se impletea cu voia si planul lui Dumnezeu. Isus invata pe ucenici acest fel de rugaciune, o rugaciune care unea atat pe ucenici cu Isus dar si pe Isus cu Tatal. Altfel spus Isus invata pe ucenici rugaciunea Sa, da aceasta era dorinta si rugaciunea lui Isus in prezenta Tatalui. Cred deasemenea ca Isus invatase acest model de rugaciune prin Duhul Sfant a lui Dumnezeu. Cred ca Isus in timpul rugaciuni se zidea, se incuraja, se inconjura de jur imprejur cu dorinta, voia si planul lui Dumnezeu cu privire la omenirea pamantului. Isus in rugaciunea Sa proclama Numele, Imparatia si Voia Tatalui pe pamant, tot asa cum era desenata si infaptuita deja in sfera Spiritului, adica in sfera cereasca. Isus se atasa, se unea in voia Tatalui atunci cand prin Duhul zicea: Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant.

Imparatia Tatalui trebuia sa vina din lumea nevazuta, din cerul Duhului Dumnezeiesc, in lumea fizica in lumea pamanteasca, ca sa se implineasca cuvantul Scripturi care zice: Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit, am vazut slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal Ioan1: 14.

 Da Imparatia Tatalui a venit in trupul pamantesc al lui Isus, pentruca cu privire la trupul Sau spune Scriptura ca voia lui Dumnezeu era pregatirea unui trup: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, ci Mi-ai pregatit un trup…Atunci am zis: Iata-ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule! Prin aceasta VOIE am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o data pentru totdeauna. Mentionez caci rugaciunea aceasta nu este rugaciunea individului, ea este rugaciunea unui grup, rugaciunea unui popor si este rugaciunea noastra a intregi omenirii. Cuvintele NOSTRU,NOASTRA, si Noi adeveresc acest adevar. Rugaciunea aceasta a fost si este MODELUL rugaciunilor noastre, nu repetarea intocmai a cuvintelor rugaciuni este esentialul. Esentialul acestei rugaciuni este a recunoaste pe Dumnezeu ca Tata al nostru apoi sa devenim parte activa in venirea Imparatiei Sale si in inplinirea deplina a voii Sale cu privire la mantuirea omenirii.

 Mantuirea omenirii este aratata in continuare in aceasta rugaciune si cuprinde: Painea vietii care da lumi viata, iertarea pacatelor si izbavirea de cel rau. Acesta trebuia sa fie modelul principal in toate rugaciunile ucenicilor. Isus continua sa le vorbeasca ucenicilor despre importanta acestui MODEL de rugaciune, unde le istoriseste o intamplare alegorica intre trei prieteni. Daca se intampla sa vina la tine, in casa ta un prieten al tau, un prieten flamand si oboist de lungul drum,un prieten al tau care vine la tine fara sa fii anuntat, si poate te gaseste nepregatit. Poate esti in aceasi stare ca prietenul tau, flamand si oboist. Poate ca ajunge la tine la un timp foarte nepotrivit din noapte. Poate ca dupa ce te deranjeaza pe tine si pe toti ai tai, la un timp din noapte asa tarziu, incepe sa-ti povesteasca greutatile intalnite in lungul drum si faptul ca este oboist si aproape fara de puteri, ca este flamand si insetat.

 Daca esti cu adevarat un prieten al omului calator, daca te afecteaza conditia prietenului tau,daca consideri ca si el este creatura lui Dumnezeu,daca cu adevarat doresti si altora viata,daca cu adevarat este o bucurie pentru tine sa-ti imparti painea cu cel flamand, daca cu adevarat esti miscat cu mila fata de calatorul oboist in drumul greu si lung al pacatului si al nopti. Numai daca iubesti prietenul tau calatorul, numai miscat de flacara iubirii vei merge in miezul nopti, chiar in ora tarzie din noapte la un alt prieten al tau, la acel prieten al tau care stii sigur ca are paine indeajuns. Vei merge chiar daca locuieste putin mai departe de tine, vei merge chiar daca stii ca este un timp nepotrivit pentru oameni. Vei merge impotriva tuturor inconvinientelor pamantesti, vei merge daca doresti foarte mult viata prietenului tau. Vei merge si vei bate la usa incuiata chiar daca dinauntrul casei lui,prietenul tau iti va raspunde: Nu ma tulbura, acum usa este incuiata, copiii mei sunt cu mine in pat, nu pot sa ma scol sa-ti dau paini.

Isus continua povestirea lui unde zice: Va spun, chiar daca nu s-ar scula sa I le dea, pentru ca-I este prieten, totusi, macar pentru staruinta lui suparatoare, tot se va scula si-I va da tot ce-I trebuie.

Trebuie subliniat faptul ca prietenul de mijloc ajuns la prietenul lui din vecinatate, cere trei paini nu pentru el si familia lui, el este foarte interesant in conditia celui ce era un calator. Apoi tot omul acesta cere cele trei paini ca un imprumut, adica el vrea sa cheltuiasca cu mare bucurie pentru prietenul lui calatorul. Povestirea aceasta este total legata de rugaciunea aratata mai sus de Isus. Se vede ca omul acesta a inteles voia si venirea Imparatiei lui Dumnezeu in lumea pamanteasca. Se vede ca omul acesta era unit cu dorinta, voia si planul lui Dumnezeu pentru prietenul lui care era un calator oboist si flamand. Omul acesta impotriva tuturor inconvinietelor firii pamantesti apeleaza staruitor la celce avea paine din belsug, nu pentru el si casa lui, ci pentru prietenul sau care era flamand si oboist. Omul acesta dorea venirea Imparatiei lui Dumnezeu si in viata altora, el dorea mult ca voia Tatalui Ceresc sa fie implinita in fiinta altora, el dorea ca Painea Vietii sa fie data celor flamanzi si obositi. El bate la usa incuiata nu din cauza ca el are paine dar nu cat vor copii lui, el nu bate la usa incuiata pentru neajunsurile sale, pentru inbuibarile sale, pentru pretentiile firii sale pamantesti, pentru o a doua casa, pentru o a doua masina, pentu un servici si bani mai multi. El bate la usa incuiata pentru viata si foamea altora, el bate staruitor, el nu vrea sa plece fara un raspuns, prietenul sau calatorul este flamand, si flamand, adica fara paine de multa vreme. El este un mijlocitor, el proclama si in acela- si timp este un membru activ in largirea hotarelor Imparatiei lui Dumnezeu. Omul acesta este un om matur. El a invatat mai intai sa ceara, apoi el a urcat o treapta mai sus in puterea vietii si a invatat sa caute, iar acum el este omul care bate la usile incuiate si pentru bataia lui staruitoare usile se deschid si el primeste tot ce-I trebuie.

 Pamanteste vorbind un nou nascut invata cum sa ceara, el cere tot timpul, el nu face nimic altceva el numai cere. Parinti lui sunt foarte multumiti, ei nu se supara cad copilul lor, noul lor nascut cere. Noul nascut invata repede viata de cerseala, ea nu este prea complicata, mai ales cand tot ce cere este numai pentru el si pretentiile lui. El nici odata nu cere pentru alti, el trebuie sa creasca sa se desvolte, deci este bine sa ceara totul pentru el. Dar daca copilul acesta se simte bine, se simte confortabil in lumea lui, daca el creste si se desvolta, daca el incepe sa umble si se bucura in diferite jocuri si se intrece la alergat cu alti copii. Daca deja este un bun student in scoala, dar cand vine acasa se aseaza in patul sau si fiind flamand si insetat, incepe sa planga si sa ceara cu speranta ca fie mama fie tatal vor veni sa-I dea sticluta cu lapte. Orice parinte intr-o situatia ca aceasta va face totul pentru a ajuta copilul sau sa se desprinda de lumea si starea de cerseala. Un lucru care era bun la vremea lui, care a produs multa bucurie parintilor, acum acela- si lucru a devenit o povoara si un motiv de ingrijorare pentru parintii acestui copil. Parinti lui acum se asteapta ca copilul lor va progresa in puterea vietii si va trece la urmatoarea treapta a vietii adica va cauta si va gasi.

Cata bucurie au parinti unui copil al lor care lasa in urma starea de nou nascut, starea de a cere si a primi, cand vad copilul lor ca acuma el cauta laptele in frigider, ca el acuma cauta cana in bucatarie, ca el acuma cauta lingurite si furculite in bucatarie si gasindu- le le aseaza pe masa nu numai pentru el dar chiar pentru toti ai casei. Cata binecuvantare au parinti care vad copilul lor ca incepe sa cunoasca randuiala casei, acel copil care nu demult era intr-o continua nevoie, depindea in totul de alti, era in starea de a cere, iar acum cand in familie apare un altul nou nascut, el cu bucurie la vreme potrivita cauta sticluta, cauta si gaseste laptele si apoi cu multa bucurie ajuta, hraneste noul nascut.

Nici aceasta stare de-a cauta si a gasi nu este pentru multa vreme. Daca acest copil care cauta in lucrurile si bunurile agonisite de parintii lui se desvolta si creste si devine un tanar voinic si plin de élan si deplina putere a vietii. Dar cu toate ca stie foarte bine ca numai prin munca zilnica a parintilor se umple frigiderul si magazia de alimente cu toate bunurile necesare, cu toate ca stie aceasta, el se simte foarte confortabil, se simte in siguranta sa mearga la magazia casei la bucataria casei, la garderoba casei, la pormoneul parintilor si acolo sa caute si sa gaseasca tot ce are nevoie. Starea aceasta a vietii de-a cauta si a gasi este foarte periculoasa pentru oricine ramane tot in aceasta stare dupa ce ia trecut vremea. Multi parinti devin victima copiilor lor, a copiilor care nu vor sa treaca la faza urmatoare a vietii aceea de a bate la usile incuiate a vietii si prin staruinta in bataia aceasta sa deschida barierele grele a vietii.

Da starea de cautare a tot ce este gata pregatit de alti, a cauta in munca si-n osteneala altora, cand trece de vremea ei devine mult mai periculoasa decat starea de cerseala a unui copil. Multi parinti sunt nevoiti sa apeleze la puterea legi la politie si tribunal pentru a convinge copii lor deveniti adulti sa mearga mai departe in treptele vietii deschizand usile inca nedeschise. Cata bucurie, cata satisfactie, este o adevarata rasplata a lui Dumnezeu pentru parinti care au crescut copii, si care vad copii lor ajunsi la ultima treapta a vieti aceea de-a conduce o familie, aceea de-a fi parinte, acolo unde ei agonisesc pentru alti unde acesti copii bat la usi inchise, usi pe care nu le-au mai intalnit inca, dar usi care fiind inchise se deschid ca printr-o minune in sarguinta si necontenita bataie a vietii mai ales acolo unde copii lor se folosesc de toate treptele vietii. Acum stie cum sa ceara, acum stie unde sa caute si acum bat cu staruinta la usile inchise si iata ca ele se deschid si ei primesc si gasesc tot ce au trebuinta Aleluia!

 In putine cuvinte am aratat cum se desfasoara cele trei trepte in viata fireasca a oamenilor. Pozitia de a cere este pentru starea de copil, pozitia de a cauta este pentru starea de tanar iar pozitia de a bate este pentru starea de maturitate. Asemanator se aplica acestea trei pozitii sau trepte si in viata spirituala. Acestea trei trepte: a cere, a cauta si a bate se mai aseamana foarte mult cu treptele spirituale numite: credinta, nadejdea si dragostea. Ele se aseamana cu cele trei sarbatori mari din anul indurari adica Pastele, Rusalile si sarbatoarea Corturilor. La oricare sarbatoare ai ramas blocat nu mai ai sansa sa ajungi la ultima si cea mai mare sarbatoare a sfarsitului de an sarbatoarea Corturilor. Ele se mai aseamana cu cele trei puncte insemnate din viata de calatorie a lui Israel:  iesirea din Egipt apoi Primirea Legi pe muntele Sinai si intrarea in tara promisa, tara Cananului.

Si aici tot la fel ori unde te-ai fi oprit, acolo ai fi ramas si nu aveai fericita ocazie sa intri in tara promisa. Sunt oameni care au fost scosi din Egipt cu bratul puternic a lui Dumnezeu, oameni care au fost salvati, primind botezul in apa, marturia credintei lor, dar care au ramas pe drumul intre Egipt si muntele Sinai ei au ramas ca tintuiti in invatatura salvari si considera ca nu este nevoie se experimenteze experienta muntelui Sinai, adica arvona mostenirii, botezul Duhului Sfant. Numai mila si harul lui Dumnezeu poate cauza o miscare din locul lor confortabil, altfel nu vor ajunge in tara promisa. Alti prin harul lui Dumnezeu au ajuns sa experimenteze puterea muntelui Sinai, prima roada a Duhului, sau arvuna mostenirii. Interesant ca si acestia au facut o multime de invataturi din aceasta binecuvantata experienta a vietii,cu care apoi s-au ingradit cu garduri de netrecut mai departe, sub numele diferitor denominatii. Oameni acestia deasemenea nu vor sa calatoreasca mai departe restul de drum, de la muntele Sinai la tara Canaanului.

Daca raman in continuare difiland in jurul muntelui Sinai (Rusalile) cand oare vor ajunge la ultimul si cel mai insemnat punct al calatoriei lui Israel adica intrarea in tara fagaduintelor lui Dumnezeu.

Atat cei ramasi la granita Egiptului, acei salvati, cat si acestia care difileaza in jurul muntelui Sinai, adica acestia botezati cu Duhul Sfant declara aproape acela- si lucru, ca un bun motiv pentru stationarea lor intr un singur loc intr-o anumita experienta, si spun ei: De aici, adica din locul stationari lor si pana la tara promisa vom merge pe calea aierului, adica vor fi rapiti. Adevarul insa este ca Israel nu a fost rapit de pe granita cu Egiptul, si nici de la muntele Sinai. Israel care era o umbra a lucrurilor viitoare, nu a fost rapit nici unde si nici cand. Israel a parcurs drumul din Egipt si pana in Canaan, pas cu pas experienta dupa experienta. Toti aceia care au ramas blocati in necredinta lor, in starea lor copilareasca, nu au intrat in tara promisa.

Starile si conditile acestea se mai aseamana cu Cortul Intalnirii, Cortul lui Moise.Cortul lui Moise a fost format din trei incaperi. Umblarea preotilor in acest Cort incepea intodeauna de la prima incapere, apoi cine nu a ramas blocat in invatatura primei incaperi numita Curtea de Afara, avea fericita ocazie sa experimenteze puterile incaperi a doua numita Locul Sfant. Deasemenea cine ramanea blocat in invatatura incaperi acesteia nu putea intra si experimenta puterea si slava ultimei si a celei mai glorioase incaperi care se afla la sfarsitul cortului si care nu mai avea o intrare spre o alta incapere, si se numea Locul Preasfant.

Isus cand vorbea despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu, modul de avansare, de desfasurare a Imparatiei spunea Ucenicilor: Ci voi veti primi o putere, cand Se va cobori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria si pana la marginile pamantului. Acum inchipuitiva ca ucenici odata stability in Ierusalim ramaneau blocati aici in invatatura si experienta Ierusalimului, cand oare mai ajungeau in toata Iudea. Sau daca ramaneau blocati in Iudea cand oare mai ajungeau in Samaria sau pana la marginile pamantului. De asemenea apostolul Pavel descrie foarte minunat cresterea si desvoltarea trupului lui Hristos adica Biserica unde gasim scris: Si El a dat pe unii apostoli, pe altii, proroci, pe altii evanghelisti, pe altii, pastori si invatatori, pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pana vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei fiului lui Dumnezeu, la STAREA DE OM MARE, LA INALTIMEA STATURII PLINATATII LUI HRISTOS. Credinciosi adevarului, in dragoste, sa CRESTEM in toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Iata si aici, oricine ramane blocat pe parcursul acestei cresteri nu va ajunge la final, la ultima treapta, care este maturitatea, starea de om mare, inaltimea staturii plinatati lui Hristos, sa ajungem la Cel ce este Capul adica sa ajungem in chipul lui Hristos. Efeseni 4: 11-15.

Dragi mei frati, surori, stimati ascultatori, daca inca nu ati ajuns la inaltimea staturii plinatati lui Hristos va rog participati activ impreuna cu mine, uitand ce este in urma noastra si sa ne aruncam cu deplina incredere spre ce este inaintea noastra, sa alergam spre tinta desavarsiri noastre care este Hristos Domnul nostru. Sa urcam toate treptele vietii privind intodeauna la Hristos. Sa lasam in urma adevarurile incepatoare ale lui Hristos, si sa mergem spre cele desavarsite, pentru ca oricine se hraneste numai cu lapte este un prunc, un nou nascut, si nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire. Hrana tare este pentru oameni mari, sa lepadam ce este copilaresc, dupa cum gasim scris: Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil, cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Denominatiile Crestine ori care ar fi ele, nu sunt finalul cresteri si alergari noastre, ele nu pot fi niciodata inlocuite cu destinatia noastra care este CHIPUL SI ASEMANAREA LUI HRISTOS ISUS

 Fratilor va indemn in Numele lui Isus Hristos pentru dragostea si aratarea Imparatiei Sale, desbracativa de haina comoditati si de legaturile traditiilor si a peretilor despartitori a denominatiilor firi pamantesti, fugiti din starea de cerseala a ieului, lasati in urma voastra starea de NEVOIE, starea de a PRIMI. Pentru indurarea lui Dumnezeu lasati in urma cautarea lucrurilor agonisite si castigate de alti. Cautati si bateti la usile Imparatiei lui Dumnezeu si sa ne alaturam cu toti si sa se impleteasca rugaciunea noastra cu a lui Isus in prezenta lui Dumnezeu zicand: Tatal nostru care esti in ceruri Sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. Aleluia!

  Pentru mai multe scrieri despre Planul Veacurilor va rog vizitati  www.kingdomplan.net     Cu multa stima si respect David Ilea