Uciderea                         1 Ioan 3:7-15

          Faptele firii pământeşti

          Când Domnul Dumnezeu a făcut planul creaţiei, a avut în vedere ca toate lucrurile să fie bune şi frumoase.

          Am putea spune  acuma, în limbajul nostru că Domnul a făcut lumea aceasta, perfectă din toate punctele de vedere şi nu greşim când spunem lucrul acesta.

          Chiar şi pe om, Domnul Dumnezeu l-a făcut o fiinţă perfectă, pentru că l-a făcut după chipul şi asemănarea Sa.

          Genesa 1:26 „Apoi Dumnezeu a zis: după ce toată creaţia era gata, după ce toate lucrurile erau bune şi frumoase din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Domnul a zis: „să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, şi el să fie stăpân pe pământ.”

          Şi nu se poate să fie o creaţie după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi să nu fie perfectă, pentru că El, Domnul, Însuşi este perfecţiunea.

          Dar ceva a intervenit în interiorul creaţiei lui Dumnezeu.

          Ceva a tulburat întreaga creaţie.

          Pe pământ domnea pacea, liniştea, bunătatea, binele şi freicirea. Toate îşi dădeau mâna.

          Nimic nu tulbura armonia în Grădina Edenului.

          Însuşi Domnul Dumnezeu cobora în fiecare zi, pentru că Îşi găsea plăcere în mijlocul creaturilor Sale.

          Şi totuşi s-a întâmplat ca fiinţa aceasta perfectă, omul să fie ijectat cu  veninul neascultării, cu veninul răutăţii, cu veninul amar al păcatului.

          Nu ştiu să vă spun acuma cine i-a pus în minte îngerului de lumină, fiului zorilor, aşa cum îl numeşte Isaia pe Satana, gândul păcatului şi gândul distrugerii lucrării lui Dumnezeu, gândul uciderii, dar ştiu să vă spun cine a pus încă de la început în mintea lui Cain şi  în mintea multor oameni gândul dezbinării, al mâniei, al certurilor, al pizmelor, sau al geloziilor, şi în final al uciderilor.

          Şi cu durere trebuie să spun că gândurile acestea urmăresc şi pe mulţi din  cei ce-şi spun credincioşi.

          Ştiţi cine a semănat vrajba?  Diavolul pentru că aşa ne spune versetul 8 că  „cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început,  fără nici o ruşine.”

          Ştim deasemenea că tot ce vine de la diavolul duce în cele din urmă la ucidere şi la moarte, la despărţire  veşnică de Dumnezeu. Aceasta este voia diavolului. Să despartă cu orice preţ pe om de Dumnezeu.  Şi cine face voia diavolului va avea soarta lui. Îşi va petrece veşnicia în focul gheenei.

          Pentru că  întreruperea firului vieţii, poate să fie el şi firul vieţii spirituale, este considerat în creştinism un mare păcat împotriva omului însuşi, un mare păcat împotriva societăţii, dar mai ales un mare păcat împotriva lui Dumnezeu.

          Şi păcatul acesta grav, al uciderii, se naşte întotdeauna din laşitate şi niciodată din curaj sau din eroism.

          Există două feluri de ucigaşi:

          Ucigaşi ai trupului

          Ucigaşi ai sufletului

          Însă spune Cuvântul Domnului în Matei 16:52: „Că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!”

          Nu trebuie să ai o sabie încinsă la brâu, aşa cum avea ucenicul Petru în Grădina Ghetsimani în noaptea în care a fost vândut Domnul Isus, ci poţi să ai o limbă ascuţită cu care să răneşti şi să ucizi toată ziua, pe fratele tău sau pe semenul tău, sau pe cel din casa ta.                                             Şi Biblia te numeşte ucigaş.

          Sau poţi să ai o minte ascuţită, o minte diavolească,  o minte drăcească cu care să făureşti toată ziua planuri rele , să întinzi curse fratelui tău şi în final să-i ucizi sufletul.

          Să-l faci să se-ndepărteze de Dumnezeu.

          Şi Domnul spune: eşti un ucigaş!

          Sabia poate să fie o vorbire de rău, sau  o invidie, sau  ura versetul 15,  sau o injurie, sau rostirea cuvântului „prostule”, sau „nebunule”, poţi să ucizi aşa de uşor pe fratele tău şi să culegi ca răsplată focul gheenei.

          Auziţi ce spune Apocalipsa 21:8 „...cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi (adică cei ce folosesc cuvinte urâte la adresa fraţilor lor), cât despre ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

          Apostolul Pavel spune deasemenea desluşit în Galateni 5, „Nimeni să nu vă înşele fraţilor, pentru că nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici cei ce se ocupă cu vrăjitoria, cu horoscopul, nici certăreţii, nici mincioşii, nici cei ce aduc desbinare, nici beţivii şi nici ucigaşii de orice fel nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.”

          Şi zic Domnul să ne păzească  de toate aceste fapte ale firii.

          Să ne ajute Domnul să facem faptele lui Dumnezeu, ca să avem ca moştenire Împărăţia cerească.

          Avem un exemplu deosebit în textul pe care l-am citit, în care ni se spune să nu fim ca şi Cain care a ascultat de şoapta diavolului şi l-a ucis pe fratele său, Abel.

          Gelozia şi invidia au fost păcatele care au pândit la uşa inimii lui Cain. Aşa cum în zilele noastre , păcatele acestea pândesc la uşa multor inimi.

          El a ascultat de glasul celui rău, s-a lăsat copleşit în mintea lui şi în inima lui de gelozie, de invidie.

          Uitaţi-vă împreună cu mine în versetul 12, unde se spune: „Cain care era de la cel rău, l-a ucis pe fratele său.

          Şi pentru ce l-a ucis?

          Pentru că faptele fratelui său Abel, erau bune şi plăcute înaintea lui Dumnezeu, faptele lui Abel erau fapte ale neprihănirii iar ale lui Cain  erau fapte rele şi nimic bun nu ieşea de la el, de aceea l-a pizmuit, l-a invidiat şi mânat de gândurile acestea a premeditat, a făcut un plan şi în final l-a  dus la îndeplinire, ucigând  pe Abel.

          Însă nimic nu poate fi ascus de Dumnezeu.

          Oamenii încearcă să-şi ascundă gândurile, faptele şi poate că de semenii lor de multe ori pot să le ascundă dar de Dumnezeu niciodată.

          Se spune că aparenţele de multe ori înşală.

          Şi este adevărat când este vorba de oameni.

          Dar Dumnezeu nu poate fi înşelat.                                    De Dumnezeu nu te poţi ascunde. Psalmul 139.

          Aşa a făcut Cain. El a crezut că nu va cunoaşte nimeni  faptele lui rele.

          „Haidem să ieşim la câmp” i-a zis Cain lui Abel, gândind că acolo nu-l va vedea nimeni şi nu-i va cunoaşte gândurile şi nici faptele.

          Dar Cel ce nu doarme şi nici nu dormitează, după cum spune Psalmul 121, l-a întrebat din cer: „Unde este fratele tău Abel?” Cain a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Genesa 4:9

          Fraţi şi surori, Cuvântul lui Dumnezeu în dimineaţa aceasta este un avertisment pentru noi,  cu atât mai mult cu cât vremea este pe sfârşite.

          Să nu te laşi înşelat „sângele vărsat”,  poate să fie şi la figurat, cere întotdeauna răzbunare.

          Când Cain era mai liniştit. Îşi dusese planurile lui rele la bun sfârşit.

          Când credea că nu mai este nici o urmă de omor, când credea toate urmele sunt ştrerse, uitate, că nu mai ştie nimeni, Domnul Dumnezeu din cer îl întreabă: „Cain! Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.” Genesa 4:10.

          Poate că n-ai folosit sabia, dar ai ucis pe fratele tău cu o vorbă pe care i-ai spus-o şi l-ai rănit de moarte.

          Poate că ai uneltit împotriva lui pentru că ţi se părea că are mai mult succes în viaţă, sau ţi se părea că lucrarea pe care o face în ogorul Domnului este mai bună decât a ta.

          Poate că îl invidiezi pentru ceea ce este el.

          Şi până acuma nu ai ştiut că în toate acestea l-ai dărâmat, l-ai făcut să se clatine pe Cale, l-ai adus în stare să se depărteze de Domnul, într-un cuvânt: l-ai ucis.

          Şi lucrul acesta nu rămâne nepedepsit de Dumnezeu.

          Pentru orice vorbă şi pentru orice faptă a firii  cu care ai ucis pe fratele tău, Domnul Dumnezeu îţi va cere sângele lui din mâna ta.

          Ascultaţi ce spune Domnul despre pedeapsa suferită de Cain pentru fapta sa. Genesa 4:11-12.

          „Acum blestemat eşti tu,

          Eşti isgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!

          Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui.

          Pribeag şi fugar să fii pe pământ!”

          Parcă primele trei pedepse nu l-au înspăimântat aşa mult pe Cain.

          Ce dacă! Mă voi duce în alt ogor, mă voi duce în altă biserică, voi lucra acolo.

          Dar când a auzit că trebuie să umble de acuma fugar şi pribeag, pe faţa pământului l-a apucat groaza.

          Suflete drag Domnului, Cuvântul Sfânt din dimineaţa aceasta nu este zadarnic.

          Nu întâmplător astăzi avem o lecţie biblică în care vorbim despre păcatul uciderii.

          Pentru că Domnul Dumnezeu, mi-a spus mie în timp ce cercetam tema aceasta, şi îţi spune ţie prin gura mea, oricine ai fi, că trebuie să te apuce groaza înainte măcar să rosteşti un  cuvânt cu care ai putea să ucizi pe fratele tău.

          Şi zic Domnul să ne ajute la aceasta!

          Domnul să ne ajute să fim oameni ai păcii şi nu ai dezbinării. Să nu suferim ca ucigaşi.

          Mulţi oameni, însă cred aşa ca şi Lameh, unul din urmaşii lui Cain, că  dacă Domnul S-a îndurat şi a avut milă de primul ucigaş, de Cain, va avea aceeaşi milă şi faţă de ei.

          În Genesa 4:23-24 citim că: „Lameh a zis nevestelor sale, Ada şi Ţila: „Ascultaţi glasul meu. Ascultaţi ce vă spun: M-am luptat cu un tânăr, şi tânărul acesta mi-a făcut răni şi mi-a făcut vânătăi şi pentru aceasta, nu l-am iertat ci l-am ucis. Dar să ştiţi voi Ada şi Ţila, că dacă , Cain a fost răzbunat de şapte ori, Lameh va fi răzbunat de şaptezeci de ori câte şapte!”

          Mare înşelătorie i-a strecurat diavolul în mintea lui Lameh.

          El credea că Dumnezeu este de partea ucigaşilor.

          Aşa cum cred mulţi astăzi că Dumnezeu trece cu vederea răutatea, ura, gelozia, uciderea sufletului.

          Ori, Domnul spune că nici un ucigaş nu va vedea faţa Lui.

          Ba mai mult spune Cuvântul Sfânt în Proverbe  6: 16-19: „Că şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.”

          Toate acestea sunt urâciune înaintea lui Dumnezeu.

          De ce să te osândeşti singur suflete drag,  făcând faptele dumnezeului veacului acestuia în mijlocul fraţilor tăi?          Mai bine să te apuce groaza înainte de a săvârşi păcatul.

          Dar ce să facem?

          Versetul 11 ne spune foarte clar: să ne îngăduim unii pe alţii, cu neputinţele noastre, cu slăbiciunile noastre, şi să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit Domnul..........

          A şasea poruncă dată de Domnul poporului Israel prin Moise spune scurt în Exod 20:13: „Să nu ucizi”, pentru că în ziua în care vei ucide, fie şi la figurat, în ziua aceea îţi vei lua pedeapsa.

          Prin porunca aceasta scurtă,  Domnul Dumnezeu interzice cu desăvârşire orice fel de ucidere.

          Şi aici mă refer la uciderea trupului dar şi la uciderea sufletului şi a inimii.

          Conform versetului 15 din textul de bază, unde se spune că: „Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş.”

          Se ştie că inima este sediul sentimentelor şi dacă inima este infectată cu ură şi mânie, din ea vor ieşi gânduri ucigaşe care sunt urâciune înaintea lui Dumnezeu.

          Deasemenea, când Domnul porunceşte: „să nu ucizi” se referă şi la suicid sau la sinucidere care este egală cu uciderea.

          În 1 Corinteni 6:19 se spune: „Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

          Şi dacă noi fraţi şi surori, nu mai suntem ai noştri, nu avem voie să ne atingem de ceea ce nu ne aparţine.

          Pentru că aceasta înseamnă să tulburi planul divin al vieţii dată de Dumnezeu. Adică să săvârşeşti un păcat de moarte înaintea lui Dumnezeu.

          În al doilea rând această poruncă „să nu ucizi” se referă şi la pruncucidere, sau la avort. Lucru acesta este deasemenea un păcat de moarte înaintea lui Dumnezeu.

          Copiii sunt darurile lui Dumnezeu şi tu omule, oricine ai fi, nu ai voie să distrugi darul lui Dumnezeu, cu atât mai mult când este vorba de viaţă.                                                       Nu ai voie să te atingi de viaţa dată de Dumnezeu.

          În Noul Testament, Domnul Isus spune în Matei 5:21-22 :”Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „să nu ucizi”; oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecăţii.”

          Dar Eu vă spun, zice Domnul,  că orişicine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său „prostule”, sau „nebunule”, sau „măgarule”, va cădea sub pedeapsa focului gheenei!”

          Folosind cuvintele acestea, răneşti inima fratelui tău şi orice inimă rănită nu mai pulsează viaţă.

          Prin folosirea acestor cuvinte ai ucis pe fratele tău şi ai desconsiderat lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. De aceea îţi vei pterce veşnicia în focul gheenei, împreună cu cel pe care l-ai slujit. Pentru că aşa ne spune Scriptura: că orice ucigaş este de la diavolul.

          Ori noi toţi vrem să ne petrecem veşnicia lângă Domnul nostru în Împărăţia cerurilor.

          Şi zic Domnul să ne ajute la aceasta.

          În încheiere vreau să tragem o concluzie şi să rămânem cu o învăţătură sănătoasă din această lecţie biblică.

          În scopul acesta voi mai citi un verset din Deuteronom 32:39 unde Cuvântul Sfânt spune aşa:

          „Să ştiţi dar că Eu sunt Dumnezeu, şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine;

          Eu dau viaţă şi Eu omor,

          Eu rănesc şi Eu tămăduiesc,

          Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.”  

             Fraţi şi surori, aşa cum spuneam, Domnul Dumnezeu nu ne dă voie sub nici o formă să ne atingem, cu scopul de a distruge ceea ce este a Lui.

          Domnul Dumnezeu interzice cu desăvârşire, prin Lege Sfântă uciderea sub orice formă.

          „Să nu ucizi”, zice Domnul, nici cu sabia, nici cu vorba, nici cu gândul, nici cu fapta, nici cu inima.

          „Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa de viaţă a Domnului este în el; şi nu poate săvârşi păcatul uciderii pentru că este născut din Dumnezeu!” Şi cel ce este născut din Dumnezeu are ca rod iubirea şi niciodată ura „Prin aceasta dovedeşti că eşti copil al lui Dumnezeu...” Versetele 9, 10.

          Şi zic: Domnul să ne ajute să dovedim prin dragoste frăţească, faptul că suntem copii ai lui Dumnezeu, şi acasă şi la serviciu, şi la şcoală şi pe stradă şi la Adunare şi oriunde.