Smeriţi înaintea Domnului Iacov 4:1-17 (10) Versetul 10. ..."Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa"... În Sfânta Scriptură găsim mulţi bărbaţi cu numele de Iacov, pentru că era un nume comun în poporul lui Dumnezeu. Dar sunt câţiva oameni cu numele acesta, de care Dumnezeu S-a folosit în mod special, dealungul timpului. Astfel, întâlnim pe Iacov fiul lui Isac şi al Rebecăi, fratele geamăn al lui Esau, care prin vicleşug a luat dreptul de întâi născut şi apoi binecuvântările care de drept i se cuveneau lui Esau, ca întâi născut. În Noul Testament, întâlnim pe Iacov unul din primii ucenici ai Domnului Isus, el era se pare frate cu apostolul Ioan; amândoi fiind fiii lui Zebedei. Apoi întâlnim pe Iacov fiul lui Alfeu, el era unul din cei doisprezece apostoli ( Matei 10:3); se presupune că era fratele lui Levi, adică Matei evanghelistul. Şi mai întâlnim pe Iacov, dar nu în ultimul rând, fratele Domnului Isus, cel mai mare dintre cei patru fraţi pe care I-a avut Domnul Isus. În timpul vieţii Mântuitorului, Iacov nu credea în divinitatea fratelui său Isus; Ioan 7:5; însă după învierea Domnului, Iacov devine unul dintre ucenicii Săi; aşa găsim scris la Faptele Apostolilor 1:14. Iacov fratele Domnului Isus Cristos, scrie această epistolă, spre sfârşitul vieţii sale, după ce păstorise Biserica din Ierusalim timp de 30 de ani, către evreii credincioşi din diaspora, adică pentru evreii creştini răspândiţi peste graniţele Israelului, aşa cum spune el însuşi în Cap. 1:1b. „...către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate...”. El, se prezintă pe sine, foarte simplu, dând dovadă de multă smerenie, neprefăcută, înaintea oamenilor, dar şi înaintea lui Dumnezeu. Aşa îşi începe epistola, cu aceste cuvinte: „Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos”. Putea Iacov să se laude, şi să scrie: „ Ştiţi cine sunt eu? Eu sunt fratele lui Isus! Eu sunt fratele Aceluia pe care voi La-ţi omorât dar care a înviat din morţi! Avem aceeaşi mamă! (Am avut noi nu demult, într-o zi de joi, ca temă a rugăciunii: dragostea nu se laudă!) Iacov, fratele Domnului, ne dă un exemplu practic în sensul acesta, el nu se laudă,(deşi avea cu ce), preferă să rămână la cele smerite şi scrie: Eu sunt rob din dragoste al Celui ce este Mesia! Eu sunt slujitorul Domnului Isus; nici măcar nu spune Fratele meu! De pe poziţia aceasta de smerenie totală, Iacov poate să scrie creştinilor evrei din diaspora, dar nu numai lor, să ceară întotdeauna înţelepciune de la Dumnezeu, să facă faptele bune ale credinţei şi să păstreze o religie curată, adică o credinţă curată înaintea Domnului. Apostolul Iacov, ne îndeamnă în mod deosebit să cerem înţelepciune de la Dumnezeu, pentru că înţelepciunea pe care o dă El, aşa cum spune în Cap. 3:17: „este mai întâi curată, apoi paşnică, este blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, este fără părtinire şi nefăţarnică”. Pentru a primi această înţelepciune, spune apostolul, în versetul 8,” Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi...”. Cât de preţioasă este această făgăduinţă a lui Dumnezeu : „El se va apropia de voi” Pentru că atunci când te apropii de Domnul, El se apropie de tine şi atunci ispitele pot fi biruite, oricare ar fi ele, întristările dispar, şi bucuria pune stăpânire pe tine. Când te apropii de Domnul, puterea Satanei este zdrobită, pentru că el nu poate locui lângă Domnul Isus, Cel ce l-a biruit pe Golgota. Apropiaţi-vă de Dumnezeu! Când stai lângă Domnul, cu El eşti în siguranţă! Săgeata care zboară ziua nu te va atinge, nici ciuma care umblă în întuneric, nici molima care bântuie ziua în amiaza mare! Psalmul 91. O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta (unsprezece mii să cadă răpuşi în jurul tău de toate acestea), dar de tine nu se va atinge nici un rău. Pentru că Domnul stă lângă tine! El este scutul, pavăza, turnul de scăpare. Domnul Isus niciodată nu trădează! Spune apostolul Pavel în 2 Timotei 4...,”Toţi m-au părăsit, însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit”. „Apropiaţi-vă de Domnul şi El se va apropia de voi” Versetul 7:” Supuneţi-vă lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi”! Când te apropii de Domnul, când te supui voii Lui, poftele firii le poţi birui, geloziile dispar din inima ta, luptele, certurile, nu-şi mai au rostul şi nu le mai doreşti, mândria n-o mai iubeşti, şi vrei să rămâi smerit lângă Domnul tău. Ştiţi de ce? Pentru că Însuşi Domnul se apropie de tine şi ridică un steag de biruinţă, iar vrăşmaşul fuge la vederea lui! Pentru că Domnul este Biruitorul, noi suntem mai mult decât biruitori prin El! Dumnezeu e steagul meu! Apropiaţi-vă de Dumnezeu, dar nu ori cum! Nu unul prin stânga şi altul prin dreapta, nu unul într-o parte şi altul în altă parte, nu uitându-te de sus spre fratele tău, spre sora ta pentru care a murit Cristos la fel ca şi pentru tine, nu cu un aer de mândrie, ci smerit, răspunzând rugăciunii Domnului Isus din Ioan 17:21: „Mă rog, ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să Mă vadă pe Mine în ei; şi să fie biruitori”! Amin! Spunea cineva că nu putem să venim la aceeaşi cruce, fără ca inimile noastre să fie una, răspunzând astfel rugăciunii Domnului. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, „şi fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi” Filipeni 2:3. Filipeni 3:12 „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate şi smerenie”! De ce insistă Cuvântul lui Dumnezeu în această învăţătură? Pentru că zice Domnul în Isaia 57:15 „Eu locuiesc în locuri înalte, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit”! În versetul 5, fratele Iacov ne spune: „ Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru sine”.Nu! Nu degeaba vorbeşte Domnul prin Scriptură! Pentru că o inimă împărţită nu-I este pe plac lui Dumnezeu. Prietenia cu lumea este o urâciune înaintea domnului; Şi poftele care se luptă în mădularele noastre; Şi ura care ucide; Şi pizmuirile su geloziile; Şi luptele personale; Şi sufletele curvare; Şi mândria; Ş.a. Toate acestea sunt împotriva lui Dumnezeu şi vin de la cel rău; Şi Domnul spune în versetul 7...”Supuneţi-vă lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi”. „ Apropiaţivă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi”. ŞI acum, fraţi şi surori în Domnul Isus, ce învăţăm din toate aceste lucruri pe care le-am auzit până aici? Să-L iubim pe Dumnezeu şi să ne apropiem de El cu toată inima noastră. Pentru că sufletul care-L iubeşte pe Dumnezeu, şi se apropie de El, primeşte putere prin Duhul Sfânt de a birui ispitele şi puterea celui rău este zdrobită! Lecţia aceasta este îndemn la cercetare lăuntrică. Şi cine se cercetează şi îşi simte propria primejdie, veghează ca nu cumva să întristeze pe Duhul Sfânt. Ştiind că cel rău, stă la pândă să prindă în laţul său chiar şi pe cei aleşi, zic, dar, ca Domnul să ne ajute, nu numai să ne apropiem de Dumnezeu, dar rămânem în prezenţa Sa, în Lumina Sa, pentru că numai aşa, vom fi la adăpost de uneltirile Scămosului! Amin!