Cat valoreaza un om ?

  Autor Lori Balogh

Sursa: www.loribalogh.ro

          www.resursebiblice.ro

     Nu cred ca exista vreun om caruia sa nu-i placa cerul instelat. Oricat ar fi cineva de obosit, imaginea maiestoasa a cerului trezeste in sufletul omului niste simtaminte deosebite.

         Acelasi cer impresionant, care ne incanta cu frumusetea, ordinea si perfectiunea legilor mecanicii ceresti, toate vorbind despre un Creator Atotputernic si Intelept, era privit si de imparatul David cu trei milenii in urma. Simtaminte complexe se nasteau in inima sa in acele momente.

         Uneori se simtea coplesit de atata slava, putere si intelepciune pe care le vedea la Creatorul tuturor lucrurilor. Din aceste trairi sufletesti s-a nascut Psalmul 19, unul dintre cei mai frumosi psalmi ai lui David.

         Alteori, in inima sa se nasteau intrebari fundamentale cu privire la om, la existenta sa, cu privire la valoarea sa. Din aceste intrebari filozofice, din aceste framantari ale spiritului omenesc s-a nascut Psalmul 8.

         “Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul! Slava Ta se inalta mai presus de ceruri…

         Cand privesc cerurile, lucrarea mainilor Tale, Luna si stelele pe care le-ai facut, imi zic: Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama?”

                                                                                              Psalmul 8,1;3-4

         Vazandu-se cat este de mic si de neinsemnat in comparatie cu minunile Universului, David se intreba:

         “Ce valoare poate avea omul in ochii lui Dumnezeu, cand el nu este decat un fir de praf pe marginea Caii Lactee, un abur care se arata putin, si apoi piere?”

         Cat valoreaza un om? Iata o intrebare provocatoare.

         Daca este sa discutam problema valorii pe care omul o are in ochii altui om, cred ca viata ne-a dat deja raspunsul. Astazi exista diferite miscari si organisme civile care isi propun sa puna in evedenta valoarea omului. Se vorbeste tot mai mult de drepturile omului; se infiinteaza partide umaniste care vor sa-l puna pe om in centrul atentiei; se infiinteaza tot felul de organizatii neguvernamentale care isi propun sa apere drepturile copilului, sa apere familia, copiii strazii, persoanele cu handicap.

         In acelasi timp insa, se inmultesc criminalii, care nu dau doi bani pe viata semenului lor; si tot in timpul acesta, puternicii lumii declanseaza razboaie, pogromuri si atentate teroriste, in care sunt jertfite -pentru care cauza?- milioane de vieti omenesti.

         De fapt, cat valoreaza un om?

         Pare un subiect filozofic, fara prea mari implicatii in viata noastra  de zi cu zi. Si totusi nu este asa.

         Este cineva care sa nu fi fost vreodata marginalizat de semenii sai? Este cineva care sa nu fi fost niciodata batjocorit, desconsiderat, dispretuit, ironizat pentru un motiv sau altul?

         Este cineva care sa nu fi fost niciodata ispitit sa se descurajeze vazand ca cei din jur il trateaza cu indiferenta, sau il privesc de sus?

         Daca exista o astfel de persoana, ea poate fi fericita. Despre mine nu pot spune acest lucru. Am simtit adesea dispretul, marginalizarea, ironia, desconsiderarea si privirile de sus ale semenilor mei. In astfel de momente, simti ca nu ai nicio valoare in ochii lor, simti ca traiesti degeaba, ca umbra pe care o lasi asupra pamantului este inutila.

         Daca totusi am reusit sa trec peste toate acestea, lucrul acesta il datorez putinilor oameni din jurul meu care, in ciuda aparentelor si a lipsurilor mele, am avut dovada ca ma pretuiesc, ma iubesc si vad in mine o anumita valoare.

         Mai presus de atitudinea semenilor, ceea ce m-a ajutat totdeauna a fost certitudinea ca , indiferent de valoarea pe care ne-o acorda oamenii, exista un Dumnezeu al iubirii care ne atribuie o valoare inestimabila. Un Dumnezeu care nu se sfieste sa ne faca declaratii de iubire deschise, directe.

         Ce ziceti de o astfel de declaratie:

         “De aceea, pentru ca AI PRET IN OCHII MEI, pentru ca ESTI PRETUIT SI TE IUBESC, dau oameni pentru tine, si popoare pentru viata ta.”?        Isaia 43,4

         Cand bateriile sufletului iti sunt incarcate cu asemenea asigurari din partea cerului, mai conteaza ce zic oamenii? Mai conteaza ce valoare iti acorda?

         Desigur ca mai conteaza, insa conteaza mai putin!

         Cand David se intreaba, in Psalmul 8:”Ce este omul ca sa Te gandesti la el, si fiul omului ca sa-l bagi in seama?”, el pune, de fapt, una din intrebarile fundamentale ale existentei: “Cine suntem?”

         Marea uimire a lui David- si nu numai a lui- nu este ca Dumnezeu Isi iubeste creaturile iesite din mana Sa; marea sa uimire este ca Tatal ceresc ne iubeste in starea deplorabila in care ne gasim acum, dupa ce pacatul a facut din noi niste epave. Cum poate sa ne mai iubeasca dupa ce I-am intors spatele de atatea ori? Dupa ce I-am dezonorat Numele prin viata noastra? Dupa ce am risipit darurile Lui? Dupa ce L-am rastignit pe Unicul si Preaiubitul Sau Fiu?

         Aceasta este nu numai uimirea lui David, sau a mea si a ta; intregul Univers ramane uimit in fata unei astfel de iubiri, care, dealtfel, va fi o mare taina pentru tot restul vesniciei.

         Cat valoreaza un om?

         Cautand raspunsul la aceasta intrebare, putem merge pe mai multe piste, fiecare aducandu-si contributia la rezolvarea ei.

         Daca ar fi sa apreciem valoarea unui om dupa valoarea materiei din care este alcatuit trupul lui, am ajunge la niste concluzii descurajatoare. Organismul omului contine cateva elemente chimice, care insumate, nu ar  arata spre o valoare prea mare. Dimpotriva!

         In trupul unui om se gaseste fier cam cat intr-un cui; fosfor -cat intr-o gamalie de bat de chibrit; calciu –cat intr-o bucatica de tencuiala. In total, valoarea materiala a trupului unui om s-ar ridica la cativa dolari. Aceasta in cazul in care , cuiva i-ar trece prin minte ideea sa incerce sa valorifice toate elementele chimice ce se gasesc intr-un om.

         Aceasta sa fie valoarea mea si a ta?

         Dar copilul pe care l-ai crescut cu atata dragoste, doar atat merita?

         Dar parintii nostri, oricat de varstnici si de dificili ar fi, doar atat valoreaza ?

         Dar tanarul sau tanara de care te-ai indragostit?

         Cand ne punem astfel de intrebari, ne dam seama ca valoarea unui om nu consta in materia din care este alcatuit, ci din cu totul altceva. Desi, din punct de vedere material, nu suntem decat un pumn de tarana frumos imbracata, valoarea noastra trebuie sa o cautam intr-o cu totul alta directie.

         Daca am lua in discutie acum criteriile omenesti dupa care se apreciaza valoarea unui om, am putea vorbi de trei aspecte: intelectul, averea si puterea unui om.

         -Intelectul este un criteriu de clasificare rapida a oamenilor. Din acest punct de vedere, eticheta este pusa repede pe existenta unuia sau altuia dintre noi: destepti si prosti. Pe unii ii consideram de valoare, caci le merge mintea, au memorie buna, capul le este o intreaga enciclopedie; in acelasi timp, pe altii ii etichetam drept redusi, inapoiati, fara valoare din acest punct de vedere.

         Daca acesta ar trebui sa fie criteriul dupa care sa apreciem valoarea unui om, am ajunge la niste concluzii aberante. Dupa un astfel de criteriu, un calculator ar fi infinit mai valoros decat un om, datorita performantelor sale care le intrec pe cele ale omului.

         Putem , insa, accepta ca cel mai puternic computer din lume este mai valoros decat copilasul care gangureste in leagan, si care nu stie inca nimic despre lume si viata?

         Intrebati-l pe parintele acelui copilas! Ar face schimbul?

         Pentru mine este cat se poate de clar ca nu acesta este criteriul care stabileste valoarea reala a unui om.

         -Marimea averii este criteriul foarte la moda dupa care se apreciaza omul zilelor noastre. Revista americana “Forbes” publica periodic clasamentul celor mai bogati oameni ai lumii. Pe la noi, exista topul primilor trei sute de imbogatiti. Si , probabil, pe toate meridianele lumii se poarta moda de a-i aprecia pe oameni dupa marimea averilor lor. Daca am avea , insa, posibilitatea de a vedea dincolo de miliardele celor bogati, cata necinste, cata coruptie, cat egoism si mandrie exista in aceste vieti!

         Se vorbeste mult despre VIP-uri, adica “very important personality”=”persoane foarte importante”, dar care, atunci cand presa da cortina la o parte, se dovedesc pigmei in ce priveste caracterul.

         In introducerea pildei bogatului caruia i-a rodit tarina, Mantuitorul spunea: 

         “Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui.”        Luca 12,15

         Cu siguranta ca bogatul din pilda Mantuitorului era un om bine vazut in societate, respectat, considerat un om de valoare in cetatea sa . In ochii lui Dumnezeu insa, el este un “nebun”, si nimic mai mult. Si aceasta nu pentru ca Dumnezeu nu il iubeste si pe un astfel de om, ci, pentru ca un om ca acesta se considera foarte valoros in compratie cu semenii sai mai saraci. De altfel, in viziunea Bibliei, un om nebun nu este doar cel care sufera de un anumit dezechilibru mintal. Nebunia vizeaza si grave lipsuri de caracter.

         -Puterea, acel drog care ia mintile multor oameni, si pentru care sunt capabili sa treaca peste orice, este si ea un criteriu omenesc dupa care judecam valoarea unui om.

         Dar oare nu oamenii puternici ai lumii noastre sunt responsabili de toate razboaiele care au insangerat planeta noastra?

         Ce valoare poate fi gasit intr-un razboi?

         Da! E trist si amagitor sa-i apreciem pe oameni dupa frumusete, avere, pozitie sociala, cunostinte intelectuale, putere… Toate sunt efemere si relative. Frumusetea trece, averea zboara, puterea e rapita de altii, cunostintele se pot pierde. Este suficient un accident, o boala Alzheimer, o lovitura de stat, si toata “valoarea “ unui om dispare.

         Vreau sa va marturisesc o observatie facuta de-a lungul vietii: Noi, oamenii, dovedim mai multa intelepciune atunci cand apreciem valoarea unui lucru material, decat atunci cand o facem in dreptul unui om. De ce afirm aceasta? Pentru ca atunci cand apreciem valoarea obiectelor, avem niste criterii foarte sanatoase:

         1.Verificam originea obiectului  2. Verificam cum se comporta in timp 3. Ne intereseaza valoarea de schimb a obiectului respectiv.

         Sa dezvoltam putin aceste criterii!

         1. Originea obiectului.

         Daca am avea in mana doua tablouri identice, din care unul este originalul, iar celalalt este copia, vom afirma fara ezitare ca cel care are valoare este originalul. Pe ce ne bazam cand facem aceasta apreciere? Pe faptul ca, originalul si nu copia , a iesit din mainile artistului. Si este numai drept sa judecam asa!

         De ce oare nu aplicam acelasi criteriu atunci cand apreciem valoarea unui om?

         De ce nu ne uitam la originea noastra, la Artistul care ne-a modelat si ne-a adus pe lume ? Biblia ne invata ca suntem copii ai lui Dumnezeu, creati “dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”( Geneza 1,26 ). Nu am aparut la intamplare pe acest pamant. Originea noastra este divina, chiar daca pacatul a sters mult din chipul lui Dumnezeu din noi. Atunci cand un om isi uita originea divina, el este pregatit sa se desconsidere pe sine si pe semenii sai.

         Priviti unde a dus teoria lui Darwin, bazata tocmai pe negarea originii noastre divine: al doilea razboi mondial! Ca sa ajute selectia naturala pe care o propovaduieste teoria lui Darwin, Hitler a construit faimoasele lagare de exterminare, in care milioane de oameni, considerati fara valoare in ochii altor oameni, au pierit intr-un mod atat de nedrept.

         Sa nu uitam niciodata ca, indiferent cum ne privesc si ne trateaza  semenii nostri, valoarea noastra este imensa, caci suntem fii de Dumnezeu!

         2. Confruntarea cu timpul- un alt criteriu sanatos dupa care apreciem valoarea unui obiect.

         Se vorbeste mult in zilele noastre despre FIABILITATE, adica insusirea unui obiect de a rezista cat mai mult in timp. Cand dorim sa cumparam un lucru de care avem nevoie, ne intereseaza acest aspect in mod deosebit. Uneori ne intereseaza durabilitatea unui lucru mai mult decat pretul lui.

         Valoarea operelor de arta creste odata cu trecerea timpului. Vinurile -spun cei ce le folosesc- sunt mai valoroase daca sunt mai vechi. Metalele nobile sunt valoroase pentru ca rezista mai mult in timp.

         Dar noi, oamenii, cat de “durabili” suntem in timp? Nu trebuie sa va conving eu de lucrul acesta! Argumentele Bibliei sunt suficiente:

         “Omul nascut din femeie are viata scurta, dar plina de necazuri. Se naste si e taiat ca o floare; fuge si piere ca o umbra.”                                  Iov 14, 1-2

         “Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur care se arata putintel si apoi piere.”                                                                               Iacov 4,14

         Se ridica intrebarea fireasca: Daca suntem asa de trecatori in confruntarea noastra cu timpul, unde mai este valoarea omului, conform acestui criteriu?

         Raspunsul Cuvantului lui Dumnezeu este edificator:

         “Dumnezeu NE-A DAT VIATA VESNICA, si aceasta viata este in Fiul Sau.”

                                                                                         1Ioan 5,11

         “Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine ARE  VIATA VESNICA.”

                                                                                          Ioan 6,47

         In Isus Hristos se afla valoarea noastra in confruntarea cu timpul! In El, desi traim o viata atat de scurta , avem de fapt o viata cat viata unui Dumnezeu nemuritor.

         Care opera de arta, care metal nobil, sau care obiect iesit din mana vreunui om va dura atat de mult cat va dura viata celor rascumparati prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu?

         3. Valoarea la schimb- un alt criteriu sanatos dupa care apreciem valoarea obiectelor.

         Daca avem in mana un obiect de a carui valoare nu suntem  convinsi, putem sa-i aflam valoarea in momentul in care cineva ne ofera ceva in schimbul acelui obiect. Imi aduc aminte ca, dupa  moartea unei matusi, am gasit in casa, printre multe alte lucruri, niste ilustrate vechi, de la inceputul secolului trecut. Erau uzate multe din ele, caci timpul isi lasase amprenta. Tata a vrut sa le arunce, insa ceva imi spunea ca in acele ilustrate vechi se ascundea o valoare. Le-am “salvat” de la nimicire si am cautat un specialist in domeniu. Cand i le-am aratat, eu nu stiam ce valoare aveam in mana. Cand, insa, mi-a propus sa le cumpere cu un pret la care nici eu , nici tatal meu nu visam, de abia atunci am realizat valoarea lor reala.

         Ma intreb: De ce oare nu-i apreciem si pe semenii nostri dupa acelasi criteriu? De ce ii privim doar la suprafata, spunand ca unul este handicapat, altul tigan, celalalt este redus mintal, dispretuindu-i intr-un fel sau altul? De ce uitam ca acesti semeni ai nostri, mai putin favorizati decat noi, au o valoare la schimb imensa, stabilita nu de experti omenesti, ci de Insusi Creatorul?

         “Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci CU SANGELE SCUMP AL LUI HRISTOS, MIELUL FARA CUSUR SI FARA PRIHANA.”

                                                                                    1 Petru 1, 18-19

          Sangele lui Hristos a curs nu numai pentru pacatele crestinilor cuminti si respectabili, cum ne place sa ne consideram, ci “pentru pacatele intregei lumi( 1Ioan 2,2).

Hristos nu S-a jertfit doar pentru cei bogati, inteligenti, puternici , frumosi si intregi, ci “pentru ca ORICINE crede in El sa poata fi mantuit.” (Ioan 3,16 )

         ORICINE…Adica si betivul din sant? Si talharul care tocmai ti-a smuls servita din mana? Si analfabetul? Si cel cu infirmitati de un fel sau altul?

         In fata crucii – locul in care vedem care este adevarata valoare la schimb a unui om – toti suntem egali. Nimeni nu este exclus de la mantuire; nimeni nu este favorizat. La Golgota, fiecare om capata o valoare imensa.

         “De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine, si popoare pentru viata ta.”   Isaia 43,4

         Ce Il determina pe Dumnezeu sa ne iubeasca atat de mult? Pentru ca am iesit din mainile Sale? Pentru ca are doar cate unul din fiecare din noi? Pentru ca a platit un pret de rascumparare atat de mare?

         Desigur ca toate acestea conteaza. Mai exista, insa, un motiv: Dumnezeu nu se uita la ce suntem noi acum, ci la ceea ce putem deveni daca ne vom lasa condusi si transformati de Duhul Sau cel Sfant.

         Amintiti-va de talharul de pe cruce! Ce valoare putea avea in ochii lumii un talhar rastignit? Niciuna! Mai avea de trait doar cateva ore de agonie, sub soarele necrutator al amiezii. Mantuitorul priveste nu spre un talhar muribund, apasat de vinovatia unei vieti pacatoase si hulit de semenii sai, ci spre ceea ce acest om urma sa devina prin credinta in Jertfa Sa – un membru al familiei ceresti.

         Amintiti-va de vamesul Levi-Matei! Ce valoare avea un vames in societatea de atunci, cand conducatorii religiosi ii considerau pe vamesi pe aceeasi treapta cu cei mai mari pacatosi?

         Isus, privind la Levi, vede in acest om pe altcineva: il vede pe ucenicul si evanghelistul Matei, a carui Evanghelie urma sa devina cea mai citita carte din toate timpurile.

         Amintiti-va de Maria Magdalena, femeia dispretuita si marginalizata de toti cei ce o inconjurau! Isus vede dincolo de aparente; El vede in ea o crestina devotata, sincera si plina de spirit de sacrificiu, care va fi pana la sfarsitul timpului, un model de iubire fata de Dumnezeu.

         “Ce este omul ca sa Te gandesti la el, si fiul omului ca sa-l bagi in seama?”- se intreba imparatul David acum trei mii de ani.

         Uneori ma intreb si eu: Ce a vazut in mine Tatal ceresc, de m-a inconjurat cu atata dragoste si m-a umplut cu atatea binecuvantari? Dar in tine, in el si in ea, in noi toti?

         Cu siguranta ca El a vazut in noi lucrarea mainilor Lui; negresit ca El Isi aduce aminte de pretul pe care l-a platit ca sa ne rascumpere din blestemul pacatului si al mortii. El vede in noi niste oameni transformati prin harul Sau, pregatiti sa mosteneasca vesnicia in prezenta Sa.

         Acum, la final, nu uita, te rog, un lucru: Daca vei fi vreodata ispitit sa te descurajezi din cauza oamenilor, daca vreodata zambetul tau sincer va fi intampinat cu dispret, sau daca ti se va lasa impresia ca nu ai nici o valoare in ochii semenilor tai, adu-ti aminte ca ai un Tata ceresc, care iti spune:

“TE IUBESC CU O IUBIRE VESNICA!”

                                                                                                                  Lori Balogh