CHARLES HADDON SPURGEON 

ŞI SEPARAREA BISERICII

Compilaţie de G. Archer Weniger

Traducere de Mihaela Chivăran

Date bibliografice şi editare: Raul Enyedi

 „Am renunţat cu mult timp în urmă să mai număr capete. Adevărul se află de

obicei în minoritate în această lume rea. Am credinţă în Domnul Isus pentru mine, o

credinţă însemnată în mine cu fierul roşu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ceea ce cred voi

crede, chiar dacă voi fi singurul care voi crede aceasta.”

Charles H. Spurgeon, Predici, 16 oct. 1887, vol. 33, citat de Murray, Spurgeon cel uitat, The

Banner of Truth Trust, 1994, p. 138 [p. 142 în ed. românească, The Banner of Truth Trust, 1995]

 „O prăpastie se deschide între oamenii care îşi cred Bibliile  şi cei care sunt

pregătiţi pentru un progres în privinţa Scripturii. Casa este jefuită, zidurile îi sunt

dărâmate, însă oamenilor buni care se află în pat le place prea mult căldura, se tem prea

tare ca nu cumva să se aleagă cu capetele sparte, dacă ar coborî să înfrunte hoţii…

Inspiraţia şi speculaţia nu pot convieţui în pace. Nu se poate face nici un compormis. Nu

putem susţine inspiraţia Scripturii şi în acelaşi timp să o negăm; nu putem crede ispăşirea

şi în acelaşi timp să o negăm; nu putem susţine doctrina căderii  şi totuşi să vorbim de

evoluţia vieţii spirituale din natura umană; nu putem recunoaşte pedepsirea celor

nepocăiţi şi să tolerăm „speranţa mai largă” [această doctrină învaţă că toţi oamenii vor fi

în final mântuiţi, inclusiv cei ce resping Evanghelia – n. ed.]. Trebuie să alegem un drum

pe care să-l urmăm. Decizia este virtutea acestui ceas.”

Charles H. Spurgeon, Sabia şi Mistria, Septembrie 1887 

 „Cei ce cred în ispăşirea lui Cristos sunt acum în uniune declarată cu cei ce o

tratează ca nesemnificativă; credincioşii în Sfânta Scriptură sunt confraţi cu cei ce neagă

inspiraţia totală, cei ce  ţin doctrinele Evangheliei sunt în alianţă deschisă cu cei ce

consideră căderea o fabulă, cu cei ce neagă persoana Duhului Sfânt, cei ce numesc

justificarea prin credinţă imorală şi susţin că mai există o probă după moarte… Da, avem

înaintea noastră priveliştea mizerabilă a pretinşilor creştini ortodocşi [se referă la

Baptiştii credincioşi Scripturii – n. ed.] confirmând public unirea lor cu cei ce neagă

credinţa şi care abia-şi pot ascunde dispreţul faţă de cei ce nu se pot face vinovaţi de o aşa

mare lipsă de loialitate faţă de Cristos. Să fie foarte clar, noi nu putem numi aceste lucruri

Uniuni Creştine, ele încep să arate ca nişte Confederaţii ale Răului… 

Convingerea noastră solemnă este că acolo unde nu există comuniune spirituală reală, nu

trebuie să existe pretenţie de părtăşie. Părtăşia cu greşeala vitală  şi  ştiută înseamnă

participare la păcat.”

       2

Charles H. Spurgeon, Sabia şi Mistria, Noiembrie 1887 

 „Mă doare foarte tare că până acum mulţi dintre cei mai onoraţi prieteni ai noştri

din Uniunea Baptistă au închis cu mare hotărâre ochii faţă de serioase devieri de la

adevăr. Nu mă îndoiesc că, în parte, motivaţia lor este lăudabilă, din dorinţa de a păstra

pacea şi sperând că greşelile pe care au fost forţaţi să le vadă vor fi înlăturate pe măsură

ce prietenii lor vor înainta în ani şi cunoştinţă. Dar şi aceştia, sper, cel puţin vor descoperi

că noile opinii nu sunt vechiul adevăr îmbrăcat în haine noi, ci reprezintă erori mortale cu

care nu putem avea părtăşie. Eu văd acest sistem dezvoltat de gândire modernă ca un cu

totul alt cult, care nu are nicio legatură cu creştinismul, cum nu are ceaţa serii cu dealurile

veşnice.”

C. H. Spurgeon, 23 Noiembrie 1887, citat de Murray, p. 152 [p. 156 în ed. românească] 

„Să ne asigurăm că îl prezentăm pe Domnul nostru Isus Cristos drept Învăţătorul

infailibil, prin Cuvântul Său inspirat. Nu înţeleg această loialitate faţă de Cristos care este

însoţită de indiferenţă faţă de cuvintele Sale. Cum putem să avem o atitudine de reverenţă

faţă de persoana Sa, dacă propriul Său Cuvânt, şi cel al apostolilor Săi, este tratat cu lipsă

de respect? Dacă nu primim Cuvintele lui Cristos, nu-L putem primi pe Cristos, pentru că

Ioan a spus, „cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne

ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.” [1 Ioan 4:6]

C. H. Spurgeon, O slujire completă [An All-Round Ministry], p. 373, citat de Murray, Ibid., p.

152 [p. 156 în ed. românească]

„Va veni ziua când cei ce cred că pot repara o casă care nu are nici o fundaţie vor

vedea că este mai înţelept să o părăsească cu totul. Am văzut că întotdeauna ieşirea din

asociaţii [sau „comunităţi de biserici”, în context românesc – n. ed.] cu doctrine

îndoielnice este singura soluţie posibilă a unei dificultăţi care, oricât de negată ar fi, nu

este ceva de glumit pentru toţi cei ce sunt conştienţi de groaznica ei realitate.”

Charles Haddon Spurgeon,  Sabia şi Mistria, Iulie 1889, citat de Murray, Ibid, p. 155 [ed.

românească, p. 159-160]

„Pentru creştini, a avea legături de asociere cu lucrători care nu predică

Evanghelia lui Cristos înseamnă a atrage asupra lor o vină morală. O uniune care poate

continua indiferent dacă bisericile membre au o credinţă comună sau nu, nu îndeplineşte

nici o funcţie scripturală. Păstrarea unei asociaţii denominaţionale, când aceasta este

neputincioasă în disciplinarea ereticilor, nu poate fi justificată drept păstrare a „unităţii

creştine”. Eroarea este aceea care sfâşie unitatea bisericilor  şi a rămâne într-o 

denominaţie care tolerează eroarea înseamnă a susţine schisma.”

Spurgeon cel uitat, Murray, Ibid., 158-159, [ediţia românească p. 163]

   3

„Separarea de cei ce sunt îngăduitori faţă de eroarea fundamentală sau opresc ‚Pâinea

Vieţii’ de la sufletele pierdute nu este schismă, ci doar ceea ce adevărul, conştiinţa  şi

Dumnezeu cere de la toţi cei ce vor să fie găsiţi credincioşi.”

Charles Haddon Spurgeon, Sabia şi Mistria, 1888, p. 127, articolul „Separare, nu

schismă”, citat de Murray, Ibid., p. 159 [ediţia românească p. 163]

„Am auzit de sute de ori argumentul dat când oamenii au fost îndemnaţi să iasă

afară din poziţii false  şi să facă ceea ce este corect. Dar ce am a face eu sau tu cu

menţinerea influenţei şi poziţiei noastre când ni se cere să sacrificăm adevărul? Nu este

niciodată corect să faci un rău mic pentru a obţine cel mai mare bine posibil. Datoria ta

este să faci binele, de consecinţe se ocupă Dumnezeu.”

Charles Haddon Spurgeon, 14 iunie 1868, Predici, vol 14, nr. 815, citat de Murray, Ibid., p. 161

[ed. românească, p. 165]

„Eşecul într-un moment crucial poate păta toate realizările unei vieţi. Cineva care

s-a bucurat de o lumină aparte este încurajat să urmeze calea Domnului şi este uns pentru

a-i călăuzi  şi pe alţii pe ea. Este înălţat într-un loc în care primeşte dragoste  şi stimă

printre cei evlavioşi  şi aceasta îl promovează între oameni.  Şi apoi? Vine inspita de a

avea grijă să îşi păstreze poziţia pe care  şi-a câştigat-o  şi să nu facă nimic care să o

pericliteze. Omul, care până nu demult era un om credincios al lui Dumnezeu, se

compromite cu lumea  şi, pentru a-şi linişti propria conştiinţă, inventează o teorie prin

care aceste compromisuri sunt justificate, chiar lăudabile. Primeşte lauda celor raţionali;

însă el, de fapt, a trecut de partea duşmanului. Toată forţa vieţii dinainte mărturiseşte

acum în favoarea taberei greşite... Pentru a evita un asemenea final, avem datoria de a

lupta neîncetat…”

Murray, Ibid., p. 161-162 [ediţia românească, p. 165-166]. Citat din Sabia şi Mistria, 1888, 620

.

„Oh, dragii mei fraţi! Mulţi sunt înşelaţi de această metodă de raţionare. Ei rămân

acolo unde conştiinţa le spune că nu ar trebui să fie, pentru că, spun ei, sunt mai folositori

acolo decât dacă ar fi „afară din tabără”. Aceasta înseamnă să faci rău ca să iasă bine,

ceea ce o conştiinţă luminată nu poate tolera vreodată. Dacă un act păcătos mi-ar spori de

zece ori utilitatea, nu am nici un drept să îl comit; şi dacă un act de dreptate ar părea să-

mi distrugă întreaga mea utilitate aparentă, sunt totuşi dator să îl împlinesc. Este de

datoria ta şi a mea să facem ce este bine, chiar de cerurile ar cădea şi să urmăm porunca

lui Cristos oricare ar fi consecinţele. „Aceasta este hrană tare”, spui? Atunci fiţi bărbaţi

tari si hrăniţi-vă cu ea…”

C. H. Spurgeon, Predici, vol. 37, nr. 2217, 16 august 1891, citat de Murray, Ibid., p. 162

[ed. românească, p. 166]

   4

„Odată ce am văzut sau am crezut că am văzut că eroarea s-a instaurat cu

fermitate, nu am mai stat pe gânduri, ci am părăsit imediat corpul. De atunci încolo, sfatul

meu a fost, ‚Ieşiti din mijlocul lor’. Dacă m-am bucurat de loialitatea faţă de adevărul lui

Cristos arătat în alte acţiuni, am simţit totuşi că nu există nici un protest egal cu cel al

unei separări clare faţă de răul făţiş.”

C. H. Spurgeon,  în articolul „Attempts at the Impossible”, Sabia şi Mistria, Decembrie 1888

„Un lucru ne este clar, nu se poate aştepta de la noi să facem parte din vreo uniune

care îi include pe cei ale căror învăţături, în punctele fundamentale, sunt exact reversul a

ceea ce noi îndrăgim mai mult.”

C. H. Spurgeon, în articolul „The Case Proved”, Sabia şi Mistria, Octombrie, 1887

„Oricât ne-ar costa, separarea de cei ce se separă ei înşişi de adevărul lui

Dumnezeu nu este doar un drept al nostru, ci o datorie.”

C. H. Spurgeon,  în articolul „Attempts at the Impossible”, Sabia şi Mistria, Decembrie

1888

„Nici un iubitor al Evangheliei nu poate ascunde de el însuşi faptul că zilele sunt

rele. Suntem gata să facem mari concesii faţă de concepţiile noastre punându-le pe seama

timidităţii naturale, precauţiei vârstei  şi suferinţei produse de durere; însă acestea par a

avea,  şi au într-adevăr tendinţa rapidă de a o lua în jos. Citeşte ziarele care reprezintă

Broad School of Dissent [în traducere literală, „Şcoala largă de disidenţă”,  şcoală de

gândire care ataca doctrinele fundamentale ale creştinismului istoric – n. ed.], şi întreabă-

te, cât de departe vor mai merge? Ce doctrină le mai rămâne de abandonat? Ce alt adevăr

va fi obiectul dispreţului lor? Au fost puse bazele unei noi religii, care nu este creştinism

mai mult decât este creta brânză, şi această religie, fiind lipsită de onestitate morală, se dă

drept vechea credinţă, dar cu mici îmbunătăţiri  şi pe baza acestui pretext, uzurpă

amvoanele ridicate pentru predicarea Evangheliei. Ispăşirea este respinsă, inspiraţia

Scripturii batjocorită, Duhul Sfânt este redus doar la o influenţă, pedeapsa pentru păcat

este transformată în ficţiune, iar învierea într-un mit, şi totuşi, aceşti duşmani ai credinţei

noastre se aşteaptă de la noi să-i numim fraţi şi să păstrăm o legătură cu ei.”

C. H. Spurgeon, Sabia şi Mistria, August 1887, articolul „Another word concerning the ‚Down-

Grade’”, citat de Russel H. Conwell în 1892, în „Viaţa lui Charles Haddon Spurgeon, cel mai

mare predicator al lumii”. 

„S-a ajuns acum la o întrebare serioasă, cât de departe pot cei ce ţin credinţa dată

sfinţilor odată pentru totdeauna să fraternizeze cu cei care s-au întors spre o altă

evanghelie. Dragostea creştină îşi cere drepturile, iar diviziunile trebuie evitate ca păcate

grave, însă în ce măsură suntem justificaţi în a avea părtăşie cu cei ce se depărtează de   5

adevăr? Este o întrebare al cărei răspuns este greu de dat, aşa încât să se păstreze

echilibrul îndatoririlor. Pentru prezent este datoria credincioşilor să fie precauţi, ca nu

cumva să sprijine şi să susţină pe trădătorii Domnului. Un lucru este să treci peste toate

barierele denominaţionale de dragul adevărului, ceea ce sperăm că toţi oamenii evlavioşi

vor face.  Şi altceva este să subordonăm susţinerea adevărului prosperităţii  şi unităţii

denominaţionale. Mulţi oameni superficiali trec cu vederea eroarea atât  timp cât este

comisă de un om deştept şi amabil, cu multe calităţi. Fiecare credincios să judece pentru

sine; însă în ceea ce ne priveşte, noi am  pus câteva zăvoare noi la uşă şi am dat porunci

ca lanţul să fie întotdeauna pus, căci sub pretextul cerşirii prieteniei servitorului, există

unii ce urmăresc jefuirea STĂPÂNULUI. 

Ne e teamă că este imposibilă formarea vreodată a unei organizaţii care ar putea

să  ţină la distanţă oameni suficient de josnici încât să mărturisească ceva  şi să creadă

altceva, dar poate ar fi posibil să se întemeieze o alianţă informală printre toţi cei ce  ţin

Creştinismul părinţilor lor. Oricât de puţin ar putea ei face, ar putea măcar protesta şi, pe

cât posibil, s-ar dezvinovăţi pe ei înşişi de acea complicitate implicată într-o conspiraţie a

tăcerii.”

C. H. Spurgeon, Sabia şi Mistria, August 1887, articolul „Another word concerning the ‚Down-

Grade’”

Material oferit de

Fundaţia Mantachie

„O voce baptistă în România”

Bocşa, 2011

www.abaptistvoice.com