O lume in agonie

Sursa: www.loribalogh.ro

         www.resursebiblice.ro

     „Vai de voi, pamant si mare ! Caci diavolul s-a coborat la voi cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme.”   ( Apocalipsa 12, 12 up. )

      Oare ce ne rezerva viitorul ? Cum va arata lumea de maine ? La ce trebuie sa ne asteptam in zilele , lunile si anii care vor urma ? Iata cateva intrebari, uneori exprimate, alteori ramase undeva in strafundul fiintelor noastre.

      Acum, cand scriu aceste ganduri ( sfarsitul lunii martie 2011 ), au trecut aproape trei luni din noul an. Deja cateva nenorociri majore au lovit frumoasa planeta albastra: inundatiile fara precedent din Australia si America de Sud, revolutiile din tarile arabe, cutremurul devastator din Noua Zeelanda, cutremurul si dezastrul produs de tsunami din Japonia, catastrofa nucleara de la centrala din Fukushima, razboiul din Libia... 

      Am enumerat doar cateva din cele mai mari nenorociri care ne-au lovit pamantul, fara sa le mai luam in considerare pe cele care apartin cotidianului. Si este doar inceputul noului an... Este numai firesc sa ne intrebam: La ce trebuie sa ne mai asteptam in zilele care vor urma ?

     Pentru cel care se apleaca asupra Cuvantului lui Dumnezeu cu sinceritate, ceea ce se intampla acum pe pamant nu reprezinta o surpriza. Criza globala in care am facut deja primii pasii era prevazuta in Scripturi. In mai multe locuri din Cuvantul lui Dumnezeu suntem atentionati ca inainte de revenirea Domnului Christos pe pamant va fi o vreme de stramtorare cum nu a mai fost in intreaga istorie a omenirii:

     „In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau; caci aceasta va fi o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta...”      ( Daniel 12, 1 )

     „ Pentru ca atunci va fi un necaz asa de mare , cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum, si nici nu va mai fi.” ( Matei 24, 21 )

      De cand a inceput istoria pacatului pe planeta noastra, au existat intotdeauna crize de tot felul. Intotdeauna au existat dezastre naturale, razboaie, epidemii, si foamete. Legandu-se de acest lucru, multi incearca sa contrazica ideea ca acum omenirea se afla intr-o criza fara precedent.

      Am avut ocazia sa discut despre acest subiect cu un preot care avea o viziune larga asupra vietii si Bibiei. Una din afirmatiile Lui  lui mi-a ramas in memorie pentru tot restul vietii: „Da, intotdeauna au fost cutremure de pamant, dar niciodata ca astazi. Intotdeauna a fost foamete, dar niciodata ca astazi. Intotdeauna au fost razboaie , dar niciodata ca astazi... Cred ca revenirea Mantuitorului este foarte aproape”- afirma preotul.

      Intr-adevar, criza pe care o traversam este unica prin complexitatea ei. Este asemenea unui cancer cu mutiple radacini. Iata cateva din componentele crizei actuale:

      - Criza economica. Despre ea se vorbeste pana la intoxicare pe toate canalele media. Economiile multor state se afla in pragul colapsului, nu pentru ca nu mai au puterea de a produce, ci pentru ca nimeni nu mai are nevoie de produsele respective. Rezultatul ? Saracie, somaj, foamete...

      - Criza financiara. Propozitia care se aude cel mai des in aceste timpuri este : „Nu mai sunt bani !” Oare e adevarat ca nu mai sunt bani ? Oare au disparut subit sau i-a distrus cineva ? Nu, cu siguranta ca banii nu sunt mai putini decat acum cativa ani. Ei sunt tot atatia, daca nu chiar mai multi... Problema este ca ei nu mai circula, stand gramada prin banci, saltele, sertare si seifuri, asemenea talantului ingropat din parabola Domnului.

      - Criza mediului. Astazi pana si copii de gradinita stiu de poluare si incalzirea globala. Ceea ce este mai ingrijorator pentru omenirea secolului al XXI-lea este pericolul unui dezastru nuclear de proportii in fatza caruia nu exista nicio protectie reala.  In lume exista aproximativ 440 de centrale nucleare in functiune, alte 65 in constructie si alte aproximativ 200 in faza de proiect. Multe dintre aceste centrale sunt vechi, avand la baza o tehnologie depasita, oricand fiind posibil un dezastru nuclear.

     - Criza alimentelor. Se vorbeste tot mai mult despre o iminenta criza alimentara. Se pare ca resursele alimentare se imputineaza, iar astazi, dintr-o populatie de aproape sapte miliarde de locuitori, circa un miliard traieste intr-o  saracie lucie, sub limita subzistentei. Ce se va intampla cand populatia va creste ? Nu e greu sa ne imaginam: alimente din ce in ce mai putine si din ce in ce mai scumpe. Iar cand oamenii sunt infometati, sunt capabili de orice...

     - Criza demografica. Pana in jurul anului 1800 populatia globului nu a depasit cifra de un miliard de locuitori. In doar un secol, in 1927, populatia globului s-a dublat, ajungand la doua miliarde. Dupa numai 50 de ani, in 1974, populatia s-a dublat din nou, ajungand la patru miliarde de locuitori. Dupa numai 13 ani, in 1987, populatia a crescut cu inca un miliard. Incepand cu 1987, la fiecare 12 ani, la populatia globului se mai adauga inca un miliard, ajungand in acest an ( 2011 ) la cifra de sapte miliarde.

      Si toata aceasta crestere demografica a avut loc in ciuda celor doua razboaie mondiale cu zecile milioane de victime, in ciuda numeroaselor razboaie locale si a masurilor drastice luate de China cu privire la controlul nasterilor( China este statul a carui populatie numara peste un miliard de locuitori ).

     - Criza energetica. Astazi inca ne bucuram de beneficiile aduse de gazele naturale si de petrol. Chiar daca sunt din ce in ce mai scumpe, ele inca exista. Dar ce se va intampla cand aceste resurse vor seca ? E greu de imaginat viata in astfel de conditii...

    Daca la toate acestea adaugam si criza morala in care se afunda societatea omeneasca, putem spune fara sa gresim ca, intr-adevar, lumea se afla in agonie... Si aceasta nu este doar concluzia bisericii, care multa vreme a fost acuzata ca este alarmista, ci este concluzia oamenilor de stiinta, a specialistilor si a oamenilor politici care conduc lumea.

     Care este cauza care a adus lumea in pragul colapsului ?
     In 28 ianuarie 1986, din Kap Kennedy, Florida, a fost lansata intr-o noua misiune naveta spatiala Challanger.  

 
     Soarele de abia rasarise, era frig si cerul era senin. Ziua se arata foarte frumoasa, iar naveta se pregatea pentru al 25-lea zbor. Echipajul era format din sapte persoane, cinci barbati si doua femei, o echipa tanara, multirasiala si multiconfesionala.

     Era adunata o mare multime de spectatori, printre care  se aflau parintii si rudele astronautilor, aflati in tribuna oficiala. Intr-o liniste impresionanta a inceput numaratoarea inversa: 5, 4, 3, 2, 1, 0... Naveta era lansata, inaltandu-se maiestos spre cer. Toti spectatorii zambeau , bucurandu-se de reusita decolarii care decursese bine.

     Singurii care erau nelinistiti erau inginerii care se opusesera lansarii. Dupa parerea lor, la o temperatura de sub 0* C, ar fi trebuit sa fie schimbate garniturile rezervoarelor. Ei insistasera pe langa NASA in acest sens, stiind ca cea mai sofisticata tehnica trebuie sa se supuna unor legi de neschimbat.  Insa oficialitatile, la fel ca si in cazul lansarii la apa a Titanicului de alta data, nu au vrut sa ia seama la avertisment.

     Pe cer se vedea doar o frumoasa dara alba si luminoasa, totul parand a fi in ordine. Dar in secunda 73 de la lansare, o bubuitura puternica a facut ca zambetele si bucuria de pe fetzele celor de la sol sa dispara. O liniste de vreo 40’ s-a asternut intre spectatori, pana ce, cu o voce sugrumata de emotie, un comentator NASA a anuntat: „Am primit un raport de la centrul de zbor: naveta a explodat.”

     Acesta este unul din cele mai tulburatoare accidente din istoria zborurilor in cosmos. A fost insa o tragedie care se putea evita. Cum ? Daca oficialii care au coordonat zborul ar fi luat in serios avertismentele inginerilor . Daca ar fi tinut seama de niste legi ale fizicii de neschimbat...

     In Universul din care facem si noi parte, exista o lege verificata de milenii: legea cauzei si efectului. Aceasta lege afirma ca orice efect are ( nu se poate sa nu aiba ! ) o cauza care a produs acel efect. Sau, spus intr-un limbaj mai simplu: „Nu iese fum fara foc”.

     Desigur, in orice criza se cauta „tapii ispasitori”. Sunt invinovatiti inginerii care au proiectat centralele nucleare, sefii de stat care declanseaza razboaie, bancherii care tin banii gramada si nu-i lasa sa circule...  Istoria ne-a dovedit in nenumarate randuri ca solutia rezolvarii unei crize nu este sa gasesti un tap ispasitor. Chiar daca l-ai gasit si l-ai eliminat, problema ramane in continuare. Adevarata solutie este identificarea cauzei care a produs relele si inlaturarea ei.

      Care este cauza tuturor relelor care se abat din ce in ce mai violent asupra pamantului ? Este oare Dumnezeu responsabil de ceea ce se intampla astazi pe pamant ? Biblia ne ajuta sa identificam adevarata cauza. Iata cateva texte:

     1)  Iacov 1, 13: „Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El Insusi nu ispiteste pe nimeni.”
     Textul ne arata clar ca nu Dumnezeu este sursa raului din lume. Nu sta in caracterul Lui sa faca vreun rau fiintelor create de El. El este izvorul binelui, frumosului, neprihanirii si adevarului. Din tronul Sau nu izvoraste si binele si raul deopotriva. Daca ar fi asa, de ce ar mai fi acuzat Satana ?

     2) 1 Ioan 4, 8: „Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragoste.”
      Daca Biblia ar fi alcatuita doar din acest singur verset, ar fi suficient sa intelegem un lucru esential. Textul nu ne spune ca Dumnezeu iubeste, ci  ne asigura ca EL ESTE DRAGOSTE. Aceasta este natura Lui pe care nu o poate schimba: „Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb.” ( Maleahi 3, 6 )

     Ce inseamna ca Dumnezeu este dragoste ? In cea mai frumoasa definitie a dragostei pe care o putem gasi pe paginile Scripturii, cea din 1 Corinteni cap. 13, Pavel explica: Dragostea „nu se gandeste la rau si nu se bucura de nelegiuire” ( 1 Corinteni 13, 5. 6 ).

     Asadar, Dumnezeu nu este raspunzator de criza in care lumea se adanceste din zi in zi. Inima Sa de Creator si Tata este sfasiata la vederea lucrurilor care se intampla pe pamant.  Acesta este insa doar prima parte a raspunsului la intrebarea : Care este cauza tuturor relelor care se abat asupra lumii ? Biblia nu se opreste aici, ci ne ofera si partea a doua a raspunsului. 

      Ieremia 2, 19: „Tu singur te pedepsesti cu rautatea ta si tu singur te lovesti cu necredinciosia ta, si vei sti si vei vedea ce rau si amar este sa parasesti pe Domnul, Dumnezeul tau si sa n-ai nicio frica de Mine, zice Domnul, Dumnezeul ostirilor.”

      Sunt amintite patru cauze care aduc in viata individului, a unui popor sau a lumii intregi suferinta si stramtorarea: rautatea omului, necredinciosia fatza de Dumnezeu, parasirea lui Dumnezeu si lipsa temerii fatza de El.

     Stiti ce inseamna, in esenta, a fi rau, a fi necredincios fatza de Dumnezeu, a-L parasi si a nu avea teama de El ? Toate se reduc la un singur lucru: calcarea Legii Sale. Aceasta este adevarata cauza a intregului sir de nenorociri abatute asupra pamantului, de la caderea lui Adam, si pana la revenirea in slava a Domnului Christos.

      Isaia 48, 18: „O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau, si fericirea ta ca valurile marii.”

      Cata durere putem citi printre randuri ! Cat de mult sufera Dumnezeu pentru neascultarea omului, si cata compasiune manifesta El fatza de suferintele pe care oamenii si le trag asupra lor prin neascultare de Legea Sa. Si cat de mult doreste El sa ofere lumii adevaratele valori: pacea, fericirea, mantuirea...

      Privita dintr-o anumita perspectiva, istoria lumii nu este altceva decat o istorie a suferintei omenesti. Insa ea  mai este si o istorie a neascultarii si razvratirii omului impotriva lui Dumnezeu si a Legii Sale.

      De-a lungul timpului, Dumnezeu a folosit toate mijloacele posibile pentru a ne convinge ca singura cale pentru omul pacatos de a gasi fericirea este ascultarea de vointa divina, exprimata in Legea Sa.

     La Sinai, Creatorul a dat poporului Sau, si prin el intregii lumi, Legea scrisa de propria Sa mana. El ar fi putut sa-i dicteze lui Moise aceasta Lege. Dumnezeu insa a preferat sa o scrie cu propria Sa mana, nu pe pergament, pe papirus sau pe tablite de lut, ci pe piatra, ca sa arate prin aceasta ca Legea Sa e importanta si de neschimbat.    

     Atmosfera in care a fost data Legea a fost deosebita. Nu era o atmosfera de sarbatoare, nu se auzeau corurile ingeresti si nu s-au intins mese festive. Dimpotriva, manifestarile naturii corespundeau solemnitatii momentului, aratand ca Legea lui Dumnezeu nu e o joaca sau un moft, pe care omul il poate trata cu superficialitate, ci un lucru cat se poate de serios. Muntele era acoperit cu un nor gros, se auzeau tunete, iar cerul era brazdat de fulgere. In tot acest timp trambitele sunau cu putere, iar de pe Sinai se inalta un fum gros, ca dintr-un cuptor. Locul se cutremura, iar din mijlocul norului se auzea glasul lui Dumnezeu rostind cu solemnitate cele Zece Porunci.

     Poporul a fost atat de impresionat de scenele vazute si traite incat l-a rugat pe Moise sa fie intermediarul intre Dumnezeu si popor. De ce atatea manifestari solemne ? Dumnezeu dorea sa imprime in cugetul poporului Sau si al lumii intregi sfintenia Legii Sale, lasand in constiinta omului o impresie care nu se poate sterge usor.

     Daca mergem mai departe in istoria sfanta, intalnim Sanctuarul ( intai cortul intalnirii, apoi tabernacolul din pustie, urmat de templu ). Este oare intamplator ca in cea mai sfanta incapere a Sanctuarului ( Sfanta Sfintelor ), acolo unde doar marele preot  putea intra, doar o singura data pe an, se afla Legea celor Zece Porunci ?  Si prin aceasta randuiala Dumnezeu dorea sa atraga atentia asupra sfinteniei Legii Sale.

     Apoi, prin lucrarea profetilor Sai, Dumnezeu a readus mereu in atentia poporului Sau importanta ascultarii de Legea Sa. Neemia merge pana acolo incat afirma despre Dumnezeu ca „i-a rugat fierbinte” pe cei care se considerau poporul Lui, sa se intoarca la Legea Lui, dar n-au vrut  ( Neemia 9, 29 ).

     Apoi, dupa ce a epuizat toate mijloacele avute la dispozitie, Dumnezeu a folosit argumentul suprem pentru a-i convinge pe oameni sa asculte de vointa Sa: L-a trimis in lume pe unicul Lui Fiu ca sa moara. Stiti ce a adus cu Sine Fiul lui Dumnezeu venind in lume ?

    Psalmul 40, 7. 8: „Atunci am zis: Iata-Ma ca vin ! In sulul cartii este scris despre Mine. Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule, si Legea Ta este in strafundul inimii Mele.”

    Un singur lucru a adus cu Sine Fiul lui Dumnezeu in aceasta lume: dorinta si hotararea de a face voia Tatalui si de a implini Legea Sa, caci, spunea El, „am venit nu sa stric, ci sa implinesc” ( Matei 5, 17 ). Cat de vinovati se fac acei crestini care, sub o forma sau alta, sub un pretext sau altul, lovesc in Legea vesnica a lui Dumnezeu ! Oare care va fi argumentul acestor oameni la judecata finala cand vor fi intrebati cum si-au permis sa modifice si sa negliejeze Legea „cea sfanta, dreapta si buna” pe care a dat-o Dumnezeu intregii omeniri ( Romani 7, 12 ).

    Daca Legea lui Dumnezeu se afla in inima Fiului Sau, asa cum afirma profetia mesianica din Psalmi  ( 40, 7. 8 ), in cine lovesc de fapt cei care se ating de aceasta Lege sfanta ? Ei lovesc direct in inima Mantuitorului...

    Da, Dumnezeu a folosit toate mijloacele posibile pentru a ne convinge ca in aceasta viata trecatoare, traita sub imperiul pacatului si al mortii, singura cale de a fi fericiti este ascultarea de vointa divina exprimata in Legea Sa.

     Un singur lucru nu l-a facut si nici nu-l va face vreodata Dumnezeu: El nu ne va forta sa ascultam daca nu dorim sa o facem benevol. Libertatea alegerii este unul din stalpii pe care se sprijina guvernarea divina si ea va fi intotdeauna respectata.

     Suntem deja intrati in acea criza finala de care ne-au vorbit Mantuitorul si profetii poporului Sau. Care e cauza tuturor relelor si suferintelor care se abat din ce in ce mai violent asupra lumii ? Am incercat in cateva cuvinte sa o identificam, bazandu-ne pe Cuvantul lui Dumnezeu.

     Va invit insa sa continuam ideea, bazandu-ne si pe opiniile unor oameni. Iata raspunsul pe care Anne Graham, fiica cunoscututlui evanghelist Billy Graham , l-a dat intr-un interviu luat intr-o emisiune matinala de Jane Clayson cu privire la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001:

    "Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intample asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?" – a fost intrebarea pusa de reporter.

     Dupa ce a meditat cateva clipe, Anne Graham a dat un raspuns magistral,pe care nu l-a pregatit dinainte:
    "Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si am gasit urmatoarele raspunsuri: Sunt profund convinsa  ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Ii spunem si chiar Ii poruncim sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui... Si, El fiind  un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat calm la o parte...

      Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvantarea, mila şi protectia, daca Ii cerem sa ne lase in pace?  Cred ca totul a inceput cand Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee) a afirmat ca nu dorea niciun fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA...

      Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K.

      Apoi, dr.Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cand se poarta urat, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr.Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.

      Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa-i disciplineze pe copii atunci cand gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca niciun membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cand se poarta urat, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in niciun caz de procese. Iar noi am spus O.K. 

     Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus, ca baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri anticonceptionale. Asa, ei vor putea sa se distreze cat vor, iar noi nu va trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.

       Apoi, unii dintre alesii nostri de varf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata, atata timp cat isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare dintre noi. Mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele in viața sa privata, atata timp cat am o slujba si economia merge bine.

      Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu nuduri, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine. Iar noi am spus O.K.

      Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicand fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisandu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.

      Apoi, industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV şi filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decat divertisment, nu are efecte adverse si, oricum, nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.

      Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gandi mai mult, ne-am da seama de ce. Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege.

      Noi Ii spunem lui Dumnezeu: " Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa?" Iar Dumnezeu raspunde: "Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam fi Eu acolo, cand voi mi-ati spus sa plec din scoli? "

      E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost? Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.

      E ciudat cum toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gandesc,  nu spun si nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie...  E ciudat cum se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspandesc precum focul salbatic, dar cand incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gandesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.

    E ciudat cum tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin presa, in timp ce  orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca. Este, in sfarsit, ciudat cum poate fi cineva atat de inflacarat de dragoste pentru Christos, fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptamanii."

      Sa incheiem totusi intr-un ton optimist ! Si daca suntem optimisti, in ciuda relelor tot mai mari care se petrec pe imbatranita noastra planeta, aceasta nu se datoreaza vreunei „nadejdi inselatoare" ( Ieremia 7, 4 ) ci cuvantului profetic demn de toata increderea.

      Biblia ne asigura ca in aceste ultime clipe de istorie, Dumnezeu are pe pamant un popor care Il onoreaza printr-o ascultare totala si neconditionata de Legea Sa:

      Apocalipsa 14, 12: „Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.”

      „Aici”, in cea mai intunecata parte a istoriei omenirii, cand lumea e confruntata cu o stramtorare fara precedent si cand crize de tot felul ii vor determina pe oameni sa-si dea „sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant” ( Luca 21, 26 ), Dumnezeu are un popor sfant, plin de rabdare si pazitor al tuturor poruncilor lui Dumnezeu ( nu doar o parte ! ) si al credintei lui Iisus. Acestia sunt cei pe care Dumnezeu ii va onora in ziua cea mare a revenirii Mantuitorului, spunand despre ei:

      „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor, Imi vor fi o comoara deosebita in ziua pe care o pregatesc Eu. Voi avea mila de ei cum are mila un om se fiul sau care-i slujeste. Si veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-I slujeste.”     
                                                                                                                       Maleahi 3, 17.18

Lori Balogh

Referinte:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7557689-ins-populatia-glob-ajunge-7-miliarde-2010-romania-are-21-5-milioane-locuitori.htm