AŞTEPTAREA AŞTEPTĂRILOR Din nou la ieslea Betleemului Sau scurs ani, secole şi milenii de când în primitivul staul din Betleem, în condiţii sărăcăcioase venea în lume Mântuitorul ei. Ieslea Betleemului a ajuns cea mai cunoscută, cea mai discutată şi cea mai cântată, dintre toate câte au fost în lume. Şi acum, iată-ne din nou la iesle: Naşterea Domnului trebuie sărbătorită acolo! Adevărul s-a născut acolo în ieslea Betleemului! Adevăr care nu poate fi găsit nicăieri în lume... Acolo, la iesle aflăm adevărul; adevărul lui Dumnezeu... O lume aştepta mântuirea Trecuseră milenii de când rasa umană, în Eden, reprezentată de Adam şi Eva a ales calea neascultării de Dumnezeu. Apoi au urmat consecinţele. A urmat suferinţa, moartea, dar mai ales, despărţirea de Dumnezeu – groaznica despărţire de Dumnezeu. Generaţii una după alta au încercat fără succes să restabilească relaţia cu Dumnezeu. Nici standardele morale, nici ceremoniile religioase şi nici filozofia nu au adus salvare. Toate acestea au dovedit doar că omul nu se poate salva singur, el are nevoie de un Salvator. Iar Salvatorul de care avea nevoie omenirea s-a născut în ieslea Betleemului. Lumea noastră are la fel de mare nevoie de Salvatorul care sa născut în ieslea Betleemului. Este timpul potrivit să alergăm la ieslea Betleemului – acolo vom găsi mântuirea de care avem nevoie! Profeţii aşteptau împlinirea Atâtea voci oferă soluţii şi promit salvarea; dar vai prea multe promisiuni neîmplinite! Printre vocile care promit, este o voce diferită, vocea lui Dumnezeu. Ceea ce El promite aduce la îndeplinire. Aleluia!!! La ieslea Betleemului, Cuvântul lui Dumnezeu, profeţiile Sale au devenit fapte. El a promis un Salvator – Mesia – şi l-a trimis la ieslea Betleemului. Dumnezeu este demn de încrederea noastră. Ieslea Betleemului ne aminteşte de credincioşia lui Dumnezeu; ea ne inspiră credinţa noastră în El. O fecioară şi logodnicul ei aşteptau deznodământul Tânăra Marie, a fost pusă la încurcătură. Tot la încurcătură a fost pus şi logodnicul ei Iosif. Spre mirarea lor, îngerul Domnului le-a prevestit o naştere neobişnuită şi ei au acceptat-o. Ei nu ştiau ce urma să se întâmple – aşteptau un deznodământ. La ieslea Betleemului a avut loc marele deznodământ. Fecioara a născut pe Fiul lui Dumnezeu, pe Isus Mântuitorul! Ieslea Betleemului este locul unde şi astăzi au loc marile deznodăminte. Acolo aflăm ce este în stare Dumnezeu să facă cu noi şi prin noi. El este Dumnezeul minunilor, şi El este gata să le aducă la îndeplinire în viaţa noastră: suntem noi gata să le acceptăm? O stea aştepta să strălucească Profetul a rostit Cuvântul Domnului: ”Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine. Căci iată întunericul acopere pământul, şi negură mare – popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, şi împăraţi în strălucirea razelor tale.”(Isaia 60:1-3) La ieslea Betleemului a strălucit slava Domnului şi pe bolta cerului a apărut o stea deosebită prin strălucirea ei. Ea a pus magii pe drumuri, şi i-a condus la Betleem, la Salvatorul născut în acea iesle. Să apucăm şi noi pe drumul ce duce spre iesle, spre cel ce este „Lumina Lumii” Cerul întreg aştepta să sărbătorească „O mulţime de oaste cerească” au lăudat pe Dumnezeu în noaptea în care în ieslea Betleemului s-a născut Mântuitorul (Luca 2:13-14). Naşterea Pruncului din Betleem a fost iniţiativa lui Dumnezeu şi cerul aştepta cu nerăbdare „împlinirea vremii”. Cerul întreg a sărbătorit cu bucurie naşterea Fiului Lui Dumnezeu în lume. Ieslea Betleemului a unit in sărbătoare cerul şi pământul. Ea continuă să unească în sărbătoare cerul şi pământul ori de câte ori alergăm să ne întâlnim cu Mântuitorul. Închinători aşteptau să se închine La ieslea Betleemului s-au întâlnit închinătorii. Acolo au dispărut diferenţele, păstorii şi magii sau închinat Pruncului Isus. Apoi la Templu, oameni ca Simion, ca Ana proorociţa, fata lui Fanuel sau închinat şi au mulţumit lui Dumnezeu pentru Mântuitorul născut la Betleem. Ei aşteptau mântuirea lui Israel (Luca 2:38), şi satisfăcuţi au slăvit pe Dumnezeu. Pentru adevăraţii oameni credincioşi, Naşterea Mântuitorului, a Domnului Isus Hristos a fost totdeauna şi trebuie să fie un motiv de sărbătoare dominată de închinare. Bucuria mântuirii şi pacea cu Dumnezeu trebuie să determine inimile noastre de a-l lăuda pe Dumnezeu. Acestea sunt cu adevărat „Sărbători fericite”. Esenţa aşteptărilor În fiecare an, unii în decembrie, alţii în ianuarie, iar alţii şi în decembrie şi în ianuarie ne îndreptăm inima spre ieslea Betleemului şi sărbătorim Naşterea Domnului. A devenit această sărbătoare o formă, o tradiţie sau o zi când servim o masă specială sau avem un program diferit la biserică? Am rămas doar cu cadourile aduse copiilor de Moş Crăciun? Colindele răsună în gol, au devenit tradiţii religiose? Dacă aşa stau lucrurile, sărbătorim noi oare cu adevărat Naşterea Domnului? Ieslea Betleemului ne provoacă la credinţă, la închinare, la ascultare de Dumnezeu. Aceasta este esenţa aşteptărilor. Aceasta este esenţa sărbătorii! Sărbători fericite!