Luca 5:17-26. „Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei ţi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog, şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate.” Cărturarii şi Fariseii au început să cârtească, şi să zică în ei înşişi: „Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumenezeu?” Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? Ce este mai lesne a zice: „Păcatele îţi sunt iertate?” sau azice: „Scoală-te, şi umblă?” Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: -”Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” Şi numai decât, slăbănogul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.” Capernaum este cetatea în care Domnul Isus a lucrat cel mai mult în vremea când era Dumnezeu întrupat. În Matei 11:23, chiar mustră Domnul această cetate pentru că nu s-a pocăit cu toate că aici au fost făcute cele mai multe minuni. Şi pentru minunile săvârşite aici, Capernaumul este numit şi „Cetatea Domnului Isus” Matei 4:13. În apropiere de Capernaum era ţinutul Decapole situat în nordul Galileii. În zona aceasta, vorbeşte Sfânta Scriptură, în Luca 8, că a ieşit înaintea Mântuitorului un demonizat din care Domnul a scos o legiune de demoni; iar aceştia au intrat, cu voia lui Isus într-o turmă de porci din apropiere. Aici în Gadara este singura zonă râpoasă din toată împrejurimea Mării Galileii. Când am vizitat zona aceasta, am oprit cu autocarul numai câteva nimute pentru că era vineri şi se apropia sabatul, care începea la şase seara, iar noi trebuia să ajungem la Marea Moartă şi apoi să urcăm la Ierusalim, pentru ca să ajungem înainte de apusul soarelui. De aici, de pe această râpă s-a aruncat toată legiunea de demoni împreună cu turma de porci în mare. Ca o curiozitate, vreau să spun că dacă citim cu atenţie Scriptura, vom observa că locuitorii Gadarului L-au gonit pe Domnul din ţinutul lor atunci când au auzit cum au pierdut toată turma de porci, dar omul din care Domnul a scos demonii a devenit se pare un bun misionar în zonă pentru că , după un timp, gadarenii L-au primit foarte bine pe Învăţătorul aşa cum spune Cuvântul Sfânt în Marcu 5:20 şi Matei 4:25. Ce ne spune lucrul acesta? Este faptul că nu se poate să guşti din bunătatea Domnului şi să nu spui şi altora ce bun este Domnul. Nu se poate să fii vindecat de Domnul şi să nu strigi în gura mare: Slavă lui Dumnezeu. În textul pe care l-am citit Mântuitorul se afla din nou la Capernaum, şi aşa cum citim în Scriptură, în jurul Său erau adunaţi mulţi învăţaţi ai vremii, precum şi farisei din Galileia, din Iudeea şi chiar şi din Ierusalim. Nu întotdeauna însă aceştia veneau cu gândul să înveţe ceva sau să-I dea cinstea cuvenită lui Mesia, ci de cele mai multe ori urmăreau să-L prindă cu ceva pe Învăţătorul, ca apoi să-L poată învinui, să-L poată judeca şi îndepărta din mijlocul poporului. Adică spionau. Însă Domnul Isus, care le cunoştea gândurile şi intenţiile nu ţinea seama de ei, ci îşi făcea slujba pentru care dealtfel, coborâse din cer de la Tatăl, şi anume: vindeca trupuri bolnave, dădea vedere orbilor, deschidea urechile surzilor, scotea dracii din cei îndrăciţi, mângâia sufletele celor apăsaţi, sătura pe cei flămânzi. Aşa cum face şi astăzi, pentru că Domnul este acelaşi, ieri şi astăzi şi în vecii vecilor. A Lui să fie toată Gloria. După cum spune versetul 17 partea de la urmă: Puterea lui Dumnezeu, Duhul Domnului era peste El dându-I putere să facă toate lucrurile acestea. Şi toţi aceia care experimentau vindecarea divină şi eliberarea din suferinţă, slăveau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Şi inima Domnului se înviora după cum ne spune Isaia în cap.53:11. Aşa ni se relatează şi în textul acesta din Luca, şi anume, faptul că Domnul propovăduia ascultarea de poruncile Lui Dumnezeu, iertarea păcatelor, mântuirea, şi apropierea de împărăţia lui Dumnezeu prin jertfa Fiului. Însă acolo unde era Domnul, întotdeauna era mare îmbulzeală pentru că mulţi oameni doreau să asculte învăţăturile Domnului. Şi ar fi dorit mulţi să fie în preajma Învăţătorului, şi chiar să se atingă de El sau să fie atinşi de Cel ce avea putere asupra demonilor, asupra duhurilor de boală, asupra păcatelor...... Avem multe exemple în Scriptură în sensul acesta. Femeia bolnavă de doisprezece ani, care-şi cheltuise toată averea la doctorii vremii şi nu şi-a găsit vindecarea, a dorit atât de mult să ajungă în prejma Învăţătorului, măcar să se atingă de poala hainei Lui. Şi va fi vindecată. Aceasta era credinţa ei! Femeia aceasta a făcut tot ce a depins de ea, să se atingă de Domnul Isus, cu orice preţ... Zacheu, un vameş din Capernaum, a dorit aşa de mult să se apropie de Domnul şi să-L cunoască încât a lăsat toată ruşinea la o parte, şi om bătrân şi cunoscut în cetate, dar pentru că era mic de statură, s-a urcat într-un dud de la marginea drumului. Măcar să-L poată zări pe Cel despre care auzise că face atâtea minuni. Însă Domnul, care-i cunoştea gândurile l-a chemat pe nume, a intrat în casa lui şi a stat la masă cu el. Caută-L şi tu suflete drag pe Domnul. Nu ţine seama de cei de lângă tine care îţi vor spune poate că ai luat-o razna, sau că ţi-ai părăsit credinţa strămoşească. Caută-L cu tot dinadinsul şi El Domnul va intra în casa ta şi v-a sta cu tine la masă, îţi va mântui sufletul, te va vindeca de boală, şi-ţi va da biruinţă. În textul pe care l-am citit, spune Cuvântul sfânt că în timp ce Mântuitorul învăţa norodul, nişte oameni ar fi dorit aşa de mult să ajungă lângă Învăţătorul pentru că aveau un prieten bolnav şi ar fi dorit aşa de mult să fie vindecat de Isus. Dar nu putrau ajunge cu nici un chip în casa în care era Domnul pentru că era mare îmbulzeală. Şi atunci au stat, au cumpănit şi au căutat o soluţie. Cu nici un chip nu voiau să dea înapoi. Poate că mulţi din cei prezenţi le-u zis: voi nu vedeţi ce aglomeraţie este? Lăsaţi pentru data viitoare! De ce să vii astăzi să-ţi predai viaţa Domnului? Lasă pentru mâine, lasă pentru duminica viitoare, sau poate pentru altădată... Prietenul acestor oameni era aşa de bolnav, şi aşa de slăbit încât nu putea sta pe picioare, era purtat pe o targă, un pat aşa cum îl numeşte Scriptura. Şi nu aveau cum să ajungă în casă, lângă Cel care putea să dea vindecare bolnavului, pentru că nimeni nu se dădea la o parte. Dar dragostea întotdeauna găseşte soluţii. Aşa mi-am întitulat şi eu predica din dimineaţa aceasta. DRAGOSTEA GĂSEŞTE SOLUŢII. Şi credinţa este forţa care învinge întotdeauna. Cu dragoste şi cu credinţă, poţi muta munţii... De multe ori ai vrea să-ţi mărturiseşti neputinţele, slăbiciunile, sau poate dorinţele şi oamenii îţi întorc spatele, ori sunt prea ocupaţi, ori nu au timp pentru tine, ori te îmbulzaşte unul, ori te împinge altul şi rămâi în întristarea ta, în suferinţa ta. Mi-aduc aminte că am avut o vreme, cu mulţi ani în urmă, nu eram credincios, când eram aşa de bolnav, eram în pat şi au venit la mine două persoane credincioase. Şi ziceam în inima mea: nu voi cere lucrul acesta, dar dacă se vor ruga pentru mine, mă voi ridica din pat, pentru că mă v-a vindeca Domnul. (....) Însă nu s-a întâmplat aşa pentru că cei doi nu s-au rugat pentru mine. Astăzi pot să vă spun pentru că după o vreme toate secretele se desecretizează. Dar, am învăţat un lucru: Şi anume, faptul că dacă te uiţi la oameni, dacă stai în spatele mulţimii, dacă aştepţi ca altul să facă ceea ce tu poţi să faci, s-ar putea să nu izbândeşti. Iacov 5:13 „Este vreunul printre voi în suferinţă, este vreunul printre voi bolnav? Ce să facă? Să se roage!” Şi apoi dacă nu are rezultate să cheme prezbiterii în ajutor. Fraţi şi surori, Cuvântul Domnului ne învaţă că dragostea şi credinţa coboară munţii, dragostea şi credinţa înalţă văile şi calea ta rămâne lină, calea ta se netezeşte pentru că înainte merge Însuşi Domnul Isus, Mântuitorul, Cel ce croieşte Cărarea. Isaia 40:4 „Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele.” Dacă Îl laşi pe Domnul să meargă înainte şi tu păşeşti cu umilinţă pe urmele Sale, vei ajunge negreşit la liman, biruitor. Cu credinţă şi dragoste poţi intra în prezenţa Celui ce poate mântui şi vindeca. În prezenţa Domnului Isus Cristos. Aşa au făcut şi cei patru care purtau bolnavul pe un pat. Ei aveau credinţa că dacă vor ajunge lângă Învăţătorul, prietenul lor va fi vindecat. Uitaţi-vă ce spune versetul 20: „Când le-a văzut credinţa...” A cui credinţă? A slăbănogului? Nu! Credinţa celor ce purtau slăbănogul. Atât de mult îşi iubeau aceştia prietenul încât n-au plecat până n-au găsit soluţia apropierii de Domnul. Puteau să zică cei din jur: lasă că o să iasă Învăţătorul din casă şi o să vă întâlniţi cu El pe drum. Sau lasă că vine şi joia viitoare şi duminica viitoare şi o să staţi de vărbă atunci cu Mântuitorul. Dar ei n-au ascultat glasul lumii ci au ascultat glasul credinţei, şi s-au urcat pe acoperiş, l-au desfăcut şi au coborât bolnavul pe acolo la picioarele Domnului. Acoperişurile caselor în vremea Domnului Isus erau drepte, şi erau făcute din bârne de lemn, nu prea groase şi deasupra aveau puse materiale uşoare: paie, trestie, ş.a. Aşa că era uşor de desfăcut un asemenea acoperiş. Şi Domnul nu s-a uitat nici la stricăciunea pe care au făcuto, nici la cel ce era purtat pe targă ci S-a uitat la cei ce l-au coborât pe bolnav la picioarele Lui şi le-a văzut credinţa. Inima Domnului s-a înviorat şi apoi Şi-a întors privirile spre slăbănog şi i-a zis:”Omule, păcatele îţi sunt iertate”. Când au auzit cei patru care s-au trudit să ajungă lângă Domnul, poate că au zis în inima lor: „Ia uite, pentru ce am adus noi pe prietenul nostru şi ce zice Învăţătorul”. Noi l-am adus ca să se atingă de el şi să-l vindece şi Învăţătorul zice „Eşti iertat” De iertare are el nevoie? „Cărturarii şi fariseii au început să cârtească şi ei, şi să zică în ei înşişi: „Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”.... „Dar Isus care le cunoştea gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis:”Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? Ce este mai lesne a zice: „păcatele îţi sunt iertate”, sau a zice: „scoală-te şi umblă?” Ce este mai uor să zici: i-aţi medicamentele şi te vei face sănătos? Ia -ţi aspirina şi-ţi va trece durerea de cap? Sau să zici: Ţi-am iertat toate greşelile tale. Ţi-am iertat toată purtarea rea care ai avut-o faţă de mine şi am uitat toate cuvintele grele pe care mi le-ai adresat. Este uşor să dai cuiva un sfat de vindecare. Dar este aşa de greu să ierţi. Te iert, dar nu te uit...! Însă dragostea găseşte întotdeauna soluţii. Aşa cum Domnul Isus a găsit soluţia iertării. Mânuitorul a găsit soluţia salvării, a eliberării din robia păcatului, în dragostea pe care ne-o purta. Însă şi pentru Domnul a fost grea iertarea păcatelor noastre. Să nu creadă cineva că Domnului Isus I-a fost uşor. Iertarea noastră L-a costat scump pe Domnul. Pot să spun că Domnul Isus a plătit iertarea noastră cu tot ce a avut mai bun şi mai scump: cu VIAŢA SA. Eu zic fără să-mi fie teamă că greşesc, că iertarea noastră I-a fost cumplit de grea Domnului Isus, Fiului lui Dumnezeu A trebuit să rabde şi cununa de spini, şi cele 39 de lovituri cu biciul roman, şi batjocura, şi scuipatul, şi barba smulsă, şi palme peste obraz, şi crucea grea pe umeri urcând pe Via Dolorosa spre Gogota, şi piroanele în mâini şi picioare, şi setea cumplită pe cruce atârnat între cer şi pământ, şi moartea grea. Toate acestea au fost soluţia pentru salvarea noastră din robia păcatului. Şi acuma voi toţi cei din jurul Meu, zice Domnul, cîrtiţi în voi înşivă, spunând: Huleşte! Dar ca să vedeţi că Fiul Omului a venit tocmai pentru această lucrare, şi pentru ca să vedeţi că am putere să iert păcatele, „Ţie-ţi poruncesc, a zis Domnul slăbănogului: „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă sănătos”. Domnul Isus are putere să ierte toate păcatele şi are putere să vindece toate bolile. El, Domnul a găsit soluţia pentru toate. În Sângele Lui avem iertarea şi în rănile Sale avem vindecarea. Astăzi te îndemn suflete drag, găseşte degrabă soluţia apropierii de Domnul Isus. Găseşte soluţia iertării. Iartă pe cel ce te-a întristat, bucură astfel inima Domnului şi El va intra la lucru în cortul tău. În dragoste poţi găsi soluţia. Amin.