Aratati-mi-L pe Mantuitorul

Autor Mihaela Balogh

Sursa: www.resursebiblice.ro

         Unul din cele mai importante dar si interesante organe cu care Dumnezeu a inzestrat corpul nostru este ochiul. Acesta nu reprezinta o parte vitala a corpului nostru, dar este foarte important in buna desfasurare a vietii, oferindu-ne o anumita independenta. Ce sa mai vorbim de rolul pe care ochii il au in fizionomia fiecaruia dintre noi...

         Asadar, ochii indeplinesc multe functii. Pe langa capacitatea lor vizuala, ochii exprima trairile noastre emotionale.  Ochii zambesc, dar si plang ; ochii  iubesc, dar si urasc.  Putem vorbii despre ochi frumosi la propriu dar si la figurat, dar si despre ochi urati si ochi rai, ochi binevoitori, ochi trufasi, ochi dulci, ochi  acri etc.

         Si  Domnul Iisus aminteste in cuvantarile Sale despre importanta ochiului in lupta noastra cu pacatul.
         « Ochiul e lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intuneric. Asa ca, daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta ? »  Matei 6, 22-23

         Asadar, ochii pot avea probleme. Ochii pot fi afectati de diferite boli care-i aduc in situatia de a nu mai receptiona corect imaginea, sau chiar de a  nu o mai percepe deloc. Una din afectiunile ochiului este viciul de refractie. In aceasta situatie imaginea apare distorsionata, iar obiectul nu mai e corect reflectat pe retina. O alta categorie a problemelor ochiului o reprezinta imposibilitatea perceperii culorilor ( daltonism ) sau imposibilitatea ochiului de a se acomoda la intensitatea luminii. Lista  bolilor ce afecteaza ochiul poate continua.

         Desi trupul nostru este creat cu doi ochi, o cugetare spune ca « inima are un ochi, iar mintea o mie de ochi. » Prin urmare, daca ochiul inimii este placerea, ochii mintii cu care judecam si luam decizii sanatoase, reprezinta acea capacitate de a vedea drept si corect lucrurile.

         Dar mintea mai are niste ochi. Sunt ochii spirituali cu care Il vedem pe Dumnezeu in Cuvantul Sau si in viata fiecaruia dintre noi. Ei  ne ajuta sa judecam si sa luam decizii morale in concordanta cu principiile Legii lui Dumnezeu.

         Daca ochii fizici se imbolnavesc, la fel se intampla si cu ochii mintii si cu cei spirituali. Incepem sa percepem incorect si distorsionat lucrurile, faptele, pe noi insine, pe semeni si pe Dumnezeu, facandu-ne o imagine gresita  despre toate acestea. Sau, si mai grav, putem sa nu mai vedem deloc, sa ajungem orbi, sa ne vedem numai pe noi insine si nimic altceva : nici pe semeni, nici pe Dumnezeu, nici planul Sau cu noi.

         Daca pentru rezolvarea problemelor de sanatate fizica putem apela la doctori, in ceea ce priveste remedierea problemelor ochilor mintii si a celor spirituali, numai Dumnezeu o poate face. Cand a fost pe pamant, Iisus a redat nu numai vederea fizica ( vezi Matei 12,22 ; Marcu 8,22-26; 10,46-52; Luca 18,35-43; Ioan 9, 1-12 ), dar a vindecat si ochii spirituali de boala pacatului care producea probleme grave in perceperea lui Dumnezeu si mai ales a lui Iisus ca Mesia.

         Cand Isus spune : « Si daca ochiul tau te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine. Este mai bine pentru tine sa intri in viata numai cu un ochi, decat sa ai amandoi ochii, si sa fii aruncat in focul gheenei. »  ( Matei 18,9 ), oare s-a referit El  la posibilitatea de a ne automutila pentru a putea intra in Imparatia lui Dumnezeu ? Categoric nu ! El s-a referit la acei ochi ai inimii care poftesc ( ”pofta ochilor”, cum o identifica apostolul. Pavel ), si care il impiedica pe om sa intre in viata vesnica.

         Biblia contine multe exemple de persoane care au experimentat vindecarea spirituala, dar cel mai edificator este cel al apostolului Pavel. Minunea vindecarii in acest caz este un paradox. Pe drumul Damascului Dumnezeu intervine si-i  reda vederea  lui Pavel printr-o metoda greu de imaginat, dar si grau de acceptat :  luandu-i vederea  fizica. Dumnezeu i-a luat vedera fizica lui Pavel, pentru a-i vindeca ochii spirituali si ochii mintii , pentru a se vedea pe sine, pentru a-i vedea pe semenii sai,  dar si pentru a-L putea vedea corect  pe Dumnezeu.

         Fapte 9,1-9 – Iata o pagina din biografia acestui pionier al crestinismului ce ne uimeste prin evenimentele pe care le-a trait Saul din Tars, devenit apoi binecunoscutul apostol Pavel.

         Iata un om ce era consumat de ravna de a lucra pentru Domnul (asa se vedea el pe sine si asa isi vedea el slujirea). El a crezut cu toata inima ca era bratul dreptatii lui Dumnezeu intins pentru a-i distruge pe noii credinciosi. De ce ? Pentru ca acestia erau impotriva traditiilor. Fiind conservator din fire, Saul tinea foarte mult la aceste traditii. El, era « evreu de evreu ».

         Amintiti-va ce a spus despre sine insusi : «  Macar ca, eu as avea pricina de incredere chiar in lucrurile pamantesti. Daca altul crede ca se poate increde in lucrurile pamantesti, eu si mai mult ; eu sunt taiat imprejur a opta zi, din neamul lui Izrael, din semintia lui Beniamin, evreu din evrei ; in ce priveste Legea, fariseu ; in ce priveste ravna, prigonitor al Bisericii ; cu privire la neprihanirea pe care o da Legea, fara prihana. » ( Filipeni 3,4-6 )

         Ce simt « dezvoltat » al vazului poseda Saul cand privea la el insusi inainte de convertire ! Cu alte cuvinte, avea un simt a indreptatirii prin fapte foarte dezvoltat.

         Sa rezumam statutul lui Saul : era religios, era zelos, era consacrat misiunii sale, caci credea in ceea ce facea. Credea ca el este imputernicit sa curete natiunea iudaica de dizidenti. Facea orice pentru a-si atinge scopul :era obsedat de a pune capat urmasilor lui Iisus din Nazaret.

         In alergarea sa pe drumul vietii si manat de  «  ravna »  sa pentru Domnul,  Dumnezeu ii spune deodata STOP !!! Si cand Dumnezeu l-a oprit pe drumul Damascului, Saul L-a perceput atat fizic cat si spiritual. El si-a  pierdut vederea… dar, de fapt, inainte de a fi orb fizic, el era un orb spiritual.

          Degeaba vedem cu ochii fizici. Daca ochii nostrii spirituali sunt bolnavi,  nu avem nici o sansa sa-L vedem pe Iisus.

         Cand Dumnezeu intervine ca sa ne opreasca din mersul vietii noastre, de multe ori, daca de prima sau a doua oara nu suntem receptivi sau ascultatori pentru a intelege mesajul Sau, atunci El recurge la metode mai drastice, la tratamente mai tari, la « tehnici invazive », pentru a ne atrage atentia ca trebuie sa schimbam directia in care ne indreptam. Exista situatii in care interventia lui Dumnezeu in viata unei persoane se vede pe termen lung sau intreaga viata.  Cicatricea unei operatii, urmele unui accident, golul lasat in urma prin pierderii unei persoane dragi etc. sunt momente in care oamenii  vad si recunosc ca trebuie sa-si schimbe prioritatile in viata..

         Intalnirea lui Saul cu Iisus s-a lasat cu un handicap fizic : orbirea. Dar tocmai lipsa vederii  fizice i-a deschis ochii mintii spre propria persoana, cat si ochii spirituali spre Acela care se identifica cu toti aceia pe care el dorea sa-i extermine.  « Saule, Saule pentru ce Ma prigonesti ?…Eu sunt Iisus pe care-L prigonesti ! »

        Tocmai aceasta dificultate vizuala cu care s-a ales Saul in urma intalnirii cu Iisus i-a permis sa-si autoevalueze directia si sa-si puna viata la dispozitia Mantuitorului. Dupa trei zile, in timp ce Anania se rugat pentru Saul, acesta si-a recapatat partial vederea. Totusi,  Saul a ramas pentru tot restul vietii cu o vedere slaba. Interventia chirurgicala divina de curatire a « cataractei » pacatului a fost insotita si de efecte secundare, sechele ce au fost prezente tot restul vietii. « Si, ca sa nu ma umflu de mandrie - marturisea el  mai tarziu -, mi-a fost pus un tepus in carne, un sol al Satanei, ca sa ma palmuiasca  si sa ma impiedice sa ma ingamf. »  (1 Corinteni 12, 7 )  In ciuda acestui handicap, Pavel este autorul a 14 epistole.

         El, cel plin de curaj si dinamic, neinfricat, care « sufla amenintarea si uciderea ucenicilor », dupa revelatia pe care a avut-o, tremurand si plin de frica, raspunde : « Doamne, ce vrei sa fac ? »

         De ce nu a pus aceasta intrebare inainte de a cere autorizatia de a-i aresta pe aceia care umblau pe calea credintei ?

         Orbirea spirituala deformeaza realitatea si imaginea pe care o avem despre noi si despre planurile noastre. Orbirea spirituala deformeaza realitatea si imaginea noastra despre cei din jur si despre Dumnezeu . Nu-i mai percepem corect. Iar atitudinea noastra este gresita. Intervetia radicala a lui Dumnezeu pe drumul spre Damasc, in urma careia Saul a ramas orb, a fost metoda de a-l impiedeca sa-si aduca planurile la bun sfarsit, dar si aceea de a –l vindeca si a-l recupera pe Saul ,de a-i oferi o lucrare deosebita in planul Sau pentru omenire. Aceasta se vede din raspunsul pe care Anania il primeste din partea lui Dumnezeu cand i s-a cerut sa-l viziteze pe Saul.

      «  Dar Domnul i-a zis : »Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu inaintea Neamurilor, inaintea imparatilor si inaintea fiilor lui Israel ; si ii voi arata tot ceea ce tebuie sa sufere pentru Numele Meu .» ( Faptele Apostolilor 9, 15 )

         Chiar daca insotitorii lui Saul erau si ei orbi spiritual, chiar daca si ei au auzit glasul ce-i vorbea lui Saul, desi nu vedeau nimic, teofania l-a implicat numai pe Saul.  « Oamenii care-l insoteau, au ramas incremeniti: auzeau intr-adevar glasul, dar nu vedeau pe nimeni » ( Faptele Ap. 9, 7 )  Se pot intampla minuni cu cei din jurul nostru, ei pot trai evenimente care sa le schimbe cursul vietii in directia cea buna, dar e posibil ca pentru noi, care suntem langa ei, aceste evenimente sa nu aiba niciun efect, niciun impact, iar noi sa sa mergem in aceeasi directie spre pierzare si ruina vesnica. 

         Cine era Saul ? Ce a vazut deosebit Domnul Iisus in Saul cand l-a ales pentru a-l vindeca spiritual, cand stim ca intreaga natiune iudaica era oarba ? Cand Isus ii mustra pe carturari si farisei, desigur si Saul era printre ei : « Vai de voi, povatuitori orbi ! » ; « Nebuni si orbi ! » ; « Povatuitori orbi, care stecurati tantarul si inghititi camila ! »   ( Matei 23,16.17.24 )

         Saul era Hitler-ul zilelor sale.Era atat de hotarat sa-si conserve natia, religia si traditia, incat manat de zel si ura, persecuta pe toti aceia care gandeau si traiau altfel. Indreptatirea prin credinta in meritele lui Isus cel rastignit il provoca sa actioneze violent si agresiv. El insusi marturiseste mai tarziu : « Am prigonit pana la moarte aceasta « Cale ». Am legat si am pus in temnita barbati si femei ». ( Faptele Ap. 22, 4 )

         Cand Domnul Iisus S-a recomandat si S-a identificat cu aceia pe care-i prigonea el, Saul a inteles ca Iisus din Nazaret era Mesia despre care au profetizat proorocii. Fara comentarii si fara sa ezite, s-a hotarat pe loc sa-si schimbe sensul vietii, sa-si puna viata la dispozitia lui Iisus. A trebuit sa ajunga orb fizic ca sa-L poata vedea pe Iisus ; a trebuit sa-si piarda vederea pentru a lua decizia corecta si pentru a urma planul pe care Dumnezeu il avea pentru el.

         «  Si daca ochiul tau te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine. Este mai bine pentru tine sa intri in viata numai cu un ochi, decat sa ai amandoi ochii, si sa fii aruncat in focul gheenei. » ( Matei 18,9 )     

          Pavel a expermentat pe propria piele ce inseamna aceasta :a ramas cu o vedere fizica slaba, dar cu o vedere spirituala sanatoasa, care-l va ajuta sa intre in viata vesnica.

          Adevarata problema a ochilor spirituali, miopia si orbirea spirituala, se manifesta prin imposibilitatea de a-L vedea pe Iisus in viata noastra, langa noi, in semenii nostri , in anumite intamplari dificile prin care trecem.  Suntem inca orbi daca, scapand dintr-o situatie imposibila,  afirmam ca a fost rezultatul intamplarii si al norocului, fara sa recunoatem ca a fost interventia lui Iisus in viata noastra. Suntem inca orbi daca, atunci cand
 semenii nostri au nevoie de ajutorul nostru,  vedem in ei doar niste oameni care nu stiu sa-si administreze viata. Suntem inca orbi daca  nu intelegem corect mesajul lui Dumnezeu din Cuvantul Sau, distorsionand intelesul cuvintelor Sale.  Aceasta e miopie si orbire spirituala.  

         De-a lungul vietii lui Iisus pe pamant au existat  multe persoane care, desi aveau ochi fizici sanatosi, ochii lor spirituali erau bolnavi. Ei nu L-au recunoscut pe Iisus ca Mesia pentruca le lipsea credinta. Cand Iisus plangea pentru Ierusalim, El plangea pentru ca locuitorii lui n-au vrut sa-L primeasca in calitatea Lui de Fiu al lui Dumnezeu ( Luca 19, 41-44 ). Cand Iisus li S-a aratat celor doi ucenici care mergeau spre Emaus, « ochii lor erau impiedicati sa-L cunoasca ». Mai tarziu, « li s-au deschis ochii si L-au cunoscut, dar El S-a facut nevazut dinaintea lor ». ( Luca 24, 13-31 ) Cand Iisus s-a aratat Mariei, ea «  s-a intors si a vazut pe Iisus stand acolo in picioare, dar nu stia ca este Iisus.»  ( Ioan 20,14 ) Credea ca e gradinarul.

         Noi cei de aici, cei care traim la 2000 de ani de la consumarea acelor evenimente, cum stam cu vedera ? Nu cumva ochii nostri nu vad lucrurile care ne pot da pacea ? Nu cumva ochii nostri nu vad incercarile prin care trecem si prin care Iisus ne cerceteaza sa ne shimbam directia spre care ne indreptam? Nu cumva Iisus este langa noi, iar noi  nu-L vedem ?   

          Fiecare dintre noi a trait durerea unei ocazii pierdute. Un om care avea o afacere deschisa in SUA, cu echipamente electronice (intamplarea s-a petrecut cu mai multi ani in urma ), se confesa cu durere prietenului sau care l-a vizitat : « Acum 20 de ani am fost coleg cu Bill Gates. Acesta mi-a cerut sa lucram impreuna. Am considerat atunci ca nu este potrivit sa schimbam numele companiei mele (consideram prea umilitor acest lucru), si nici nu prea aveam incredere in proiectele colegului meu Bill.A fost oportunitatea vietii mele, dar n-am vazut-o si am pierdut-o. Acum Bill Gates este cel mai bogat om din lume si compania lui este un concern international, iar eu a gandesc serios sa-mi  vand afacerea, pentru a-mi plati datoriile. » Un om care a fost orb de mandrie si orgoliu si nu a vazut ocazia vietii lui pe care a pierdut-o pentru totdeauna.

        « Ocazia are par numai in fata. »- spune o vorba din popor.

         Pentru Ierusalim si locuitorii lui, pierderea a fost mult mai mare. In anul 70 , cand Ierusalimul a fost distrus de armata condusa de Titus, si-au pierdut  viata  si mantuirea peste un milion de evrei in acele evenimente tragice. 

         Noi cei de aici, cei care traim la 2000 de ani de la consumarea acelor evenimente CUM STAM CU VEDEREA ?  Ochii mintii noastre,ochii nostri spirituali sunt sanatosi ?  

        « Pentru ca zici: Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol » ( Apocalipsa 3, 17 )- iata diagnosticul pus de Martorul credincios bisericii Sale din ultima perioada a istoriei.

        Vrem sau nu, ne place sau nu, acceptam sau nu, si noi suntem orbi  spiritual. Il vedem noi pe Iisus ? Sau ochii nostri spirituali sunt impiedicati sa-L recunosca ?  Poate, asemenea celor doi ucenici spre Emaus va fi prea tarziu cand Il vom recunoaste. « Atunci li s-au deschis ochii , si l-au cunoscut ; dar El s-a facut nevazut dinaintea lor ».

         Multi Il vor vedea pe Iisus ca singurul Dumnezeu caruia I se cuvinte slava, cinstea si inchinarea ; multi Il vor vedea pe Iisus in persoana semenilor lor ce au nevoie de ajutor. Dar aceasta se va intampla prea tarziu, cand El se va face nevazut dinaintea lor, pentruca usa harului va fi inchisa pentru totdeauna. « Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe ; cine este intinat, sa se intineze si mai departe »  ( Apocalipsa 22, 11 ).  Adica, cine este orb sa ramana orb si mai departe.

         Acestei categorii de oameni care nu l-au vazut pe Iisus, sau n-au vrut sa-L vada cand usa harului era deschisa, ii ramane o singura alegere : aceea de a se ascunde in pesteri si in stancile muntilor, strigand : : « Cadeti peste noi si ascundeti-ne de Fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului ; caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare ? »  ( Apoc. 6, 15-17 )

        « Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umbla cu ochii inchisi, si uita ca a fost curatit de vechile lui pacate. » (  2 Petru 1,9 )
         Despre ce lucruri vorbeste  Petru ? Absenta caror lucruri ii fac pe oameni orbi ?

        « De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta ; cu fapta, cunostinta ; cu cunostinta infranarea ; cu infranarea rabdarea ; cu rabdarea, evlavia ; cu evlavia, dragostea de frati ; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. »  ( 2 Petru 1, 5-7 )

         Petru nu e satisfacut doar cu prezenta acestor virtuti in viata crestinului; el vrea ca ele sa infloreasca si sa sporeasca in putere si, daca se poate, in numar : « Ci cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. »  ( 2 Petru 3,18 ) 

         E imposibil ca cineva inzestrat cu virtutile prezentate in v. 5–7 sa fie un membru orb si lenes al bisericii. Credinta, dragostea de frati si iubirea de oameni, ca sa amintim numai trei din cele opt calitati ale listei lui Petru, il vor constrange sa lucreze pentru altii si pentru imparatia lui Dumnezeu.

         Aici apostolul include fagaduinta ca slujirea crestina facuta prin puterea calitatilor fundamentale enumerate anterior, va fi productiva. Dupa cum este de asteptat ca banii bine investiti sa aduca profit, iar un ogor cultivat sa produca o recolta buna, tot asa viata de crestin, bine echipata cu fiecare virtute necesara, va aduce cu siguranta rezultate.

         Virtutile enumerate mai sus pot fi dezvoltate, puse in practica si isi pot gasi adevarata implinire numai in legatura cu o cunoastere deplina a lui Iisus Hristos. Daca nu sunt puse in legatura cu Iisus, nu vor izbuti sa-si aduca roada, dar daca functioneaza in legatura neintrerupta cu Mantuitorul, rodnicia lor nu va cunoaste limite.

         Cel caruia ii lipsesc virtutile amintite de Petru nu-L poate vedea si cunoaste personal pe Domnul Iisus. El   nu are Lumina lumii. El este capabil sa vada lucrurile lumii, dar este orb cu privire la lucrurile spirituale, asa cum spune apostolul.

         Cine este Lumina ochilor nostrii ? Care este adevarata lumina ? Psalmistul spune :
        « Domnul este lumina si mantuirea mea …»  (  Psalmul 27,1 )

         Fie ca rugaciunea  fiecaruia dintre noi sa fie :
                                  « Doamne, deschide ochii mei,
                                     Pune lumina Ta in ei ,
                                     Sa poata pana-n cer privi,
                                     Fagaduinti de vesnicii ».

      Mihaela Balogh