Există o legătură între doctrina îndreptăţirii numai prin credinţă şi Ziua Mamei. Acum câţiva ani am predicat o serie de mesaje intitulate "Cei Neprihăniţi Sunt Curajoşi ca Leii." S-a bazat pe Proverbe 28:1 care spune, "Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr." Este ceva în a fi neprihănit care te face curajos." Cei neprihăniţi îndrăznesc ca nişte lei tineri."

Dar avem o problemă. Care dintre noi se simte neprihănit? Conştiinţa noastră ne spune că suntem păcătoşi. Şi Biblia ne spune că suntem păcătoşi. Tocmai am terminat, cu cinci săptămâni în urmă, de studiat Romani 1:18-3:20 şi punctul principal al acelor capitole era: Noi suntem cu toţii "sub păcat ... Nu este nimeni neprihănit, nici unul măcar" (Romani 3:9-10). Şi aici în Romani 3:23, Pavel o spune din nou: "Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu."

Deci acesta este unul din motivele pentru care nu există atât de multă îndrăzneală în lume – motivul pentru care atât de mulţi oameni sunt timizi sau ruşinoşi sau nedecişi sau nehotărâţi, sau laşi, sau temători, sau speriaţi, sau pur şi simplu indiferenţi, nefiind gata să ia o poziţie în mijlocul împotrivirii. Aceasta din cauză că nu ne simţim neprihăniţi. Conştiinţa noastră ne condamnă şi apoi Biblia ne acuză, şi ne taie răsuflarea. Ca urmare trecem uşor prin viaţă, cu privirea îndreptată către pământul dinaintea noastră, fără să ne uităm vreodată în ochii altora, fără să simţim vreodată pasiune pentru ceva, întotdeauna temători cu privire la viitor, simţindu-ne inadecvaţi şi în nesiguranţă.

Deci despre cine se vorbeşte atunci când spune, "Cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr"? Ce putem zice cu privire la mame? Astăzi este Ziua Mamei. Sunt aici mame care îndrăznesc ca nişte lei tineri? Sunt. Şi puteţi citi o descriere a acestui gen de mamă în Proverbe 31:25: "Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă, şi râde de ziua de mâine." Vedeţi înseamnătatea acestei afirmaţii? Majoritatea oamenilor sunt temători cu privire la viitor. Dar ea râde de ziua de mâine. Se uită la viitor şi spune, "Crezi că mă poţi speria? Crezi că poţi să-ţi etalezi toate grozăviile în faţa mea şi toate bolile şi toate calamităţile şi toţi duşmanii şi toate nefericirile şi toate pierderile şi toate durerile sufleteşti pe care le are viitorul şi să mă faci să mă retrag cu laşitate într-un colţ strâmt al vieţii aşa cum face un şoarece pe duşumeaua de la bucătărie? Nu, tăria şi slava sunt haina mea, şi eu râd de ameninţările tale."

Femeia neprihănită are îndrăzneala unui leu tânăr. Ea aude cuvintele din 1 Petru 3:5-6 şi spune, Da! "Odinioară sfintele femei ... nădăjduiau în Dumnezeu ... Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva." Femeile care nădăjduiesc în Dumnezeu au îndrăzneala unor lei tineri.

Există o neprihănire, în ciuda păcatului nostru?

Ceea ce ne aduce acum faţă în faţă cu textul din această dimineaţă: Există o neprihănire care poate fi a noastră, dar pe care n-o avem în noi înşine? Există un dar al neprihănirii? Există o neprihănire pe care am putea-o avea în ciuda păcatului nostru? În ciuda condamnării conştiinţei noastre? Femeile din vechime "nădăjduiau în Dumnezeu," nu în ele însele (1 Petru 3:5). Şi erau îndrăzneţe ca un leu şi nu se speriau de nimic. Deci această "nădejde în Dumnezeu" din Vechiul Testament însemna oare că Dumnezeu le socotea pe femeile acestea neprihănite? Deoarece cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.

Uitaţi-vă la Romani 3:21, "Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii." Aici Pavel face o schimbare majoră de direcţie în epistola sa. Începând cu 1:18 el a arătat că noi nu avem o neprihănire a noastră, şi de aceea suntem sub păcat şi judecată şi suntem destinaţi mâniei finale. Gura întregii lumi este astupată şi toţi sunt găsiţi vinovaţi înaintea lui Dumnezeu şi nu au au nici o scuză. Legea lui Dumnezeu s-a întâlnit cu revolta omului; şi rezultatul este condamnarea, nu îndreptăţirea. Nimeni nu este împăcat cu Dumnezeu prin punerea în practică a Legii. Aceasta este ceea ce spune versetul 20: "Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii." Deci, se pare că acesta este finalul îndrăznelii morale. Nimeni nu este neprihănit – nici o mamă, nici un tată, nici un adolescent, nici un copil. Şi nimeni nu poate fi îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin lucrările Legii.

Acum însă vine schimbarea aceasta majoră din epistola sa. Versetele 21-22: "Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire." Aha! Deci există o neprihănire divină – o neprihănire trimisă de Dumnezeu, dată de Dumnezeu, care nu este prin faptele Legii, ci (aşa cum spune versetul 22) este prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi cei care cred. Cu alte cuvinte, soluţia lui Dumnezeu la problema păcatului şi a condamnării din Romani 1:18-3:20 este ca Dumnezeu să-L trimită pe Fiul Său Isus Hristos să moară pentru păcat (ceea ce vom vedea în versetul 24 săptămâna viitoare) şi să ne dea nouă propria sa neprihănire dacă ne încredem în Fiul Său. Aceasta se numeşte îndreptăţire sau justificare prin credinţă: faptul că Dumnezeu socoteşte neprihănirea Lui ca şi neprihănire a noastră dacă ne încredem în Fiul Său.

Este ceea ce am văzut în 1:16-17 – marea temă a primelor opt capitole ale acestei epistole. "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, întâi a Iudeului şi apoi a Grecului. Deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă." Ceea ce a început în 1:17, Pavel reia aici în 3:21 – pentru a revela, explica şi pune în practică neprihănirea care vine prin credinţă.

"Nu doresc moartea păcătosului"

Mă întreb dacă lucrul acesta este preţios pentru tine. Ai simţit vreodată – poate noaptea târziu, poate dimineaţa devreme – greutatea înspăimântătoare şi urâţenia propriei tale păcătoşenii, şi ai simţit un gol în stomac, ştiind că dacă ai fi murit atunci şi acolo, n-ai fi fost sigur că ai merge în cer, ci că ai fi fost aruncat în focul veşnic de un Dumnezeu drept şi sfânt, departe de prezenţa şi slava Sa? Dacă ajungi să simţi lucrul acesta – şi dacă ajungeţi toţi să simţiţi lucrul acesta – atunci n-ar fi oare cele mai dulci cuvinte din univers să-L auziţi pe Dumnezeu spunând, "Nu doresc moartea păcătosului" (Ezechiel 33:11). Încrede-te în Mine. Încrede-te în Fiul Meu. Nădăjduieşte în Noi ca în ultima ta nădejde. Şi, de dragul Fiului Meu, voi îndepărta păcatele tale de la tine şi-ţi voi da neprihănirea Mea – Îţi voi da neprihănirea Mea! – în dar fără plată, şi te voi primi şi te voi mântui."

Dar voi, mamelor? Astăzi este ziua voastră. Este lucrul acesta preţios pentru voi? Vreau să fie. Vreau ca mamele din biserica Bethlehem să fie îndrăzneţe ca nişte leoaice – pe vecie. O, mă rog ca mamele de la Bethlehem să ţină strâns la piept adevărul neprihănirii prin credinţă mult mai aproape decât vă strângeţi la piept copiii voştri dragi. Pentru că atunci veţi deveni pentru copiii voştri un model îndrăzneţ şi puternic cu privire la cum să staţi neclintite şi să râdeţi de ziua de mâine.

Să mergem înapoi acolo unde le-am lăsat pe aceste femei din vechime. Vă amintiţi că am spus acum câteva minute, din 1 Petru 3:5, că femeile sfinte din vechime nădăjduiau în Dumnezeu şi nu se temeau în nici un fel. Erau îndrăzneţe ca nişte leoaice tinere pentru că nădăjduiau în Dumnezeu. Deci m-am întrebat, oare însemna această "nădejde în Dumnezeu" din Vechiul Testament că Dumnezeu le socotea neprihănite? Deoarece, în conformitate cu Proverbe 28:1, cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu.

Ne-a învăţat Vechiul Testament îndreptăţirea prin credinţă?

Un alt mod de a pune această întrebare este: Era învăţătura îndreptăţirii prin credinţă prezentă în Vechiul Testament? Erau aceste femei diferite în îndrăzneala lor în comparaţie cu îndrăzneala voastră? Era neprihănirea lor un dar al neprihănirii lui Dumnezeu? Erau ele îndreptăţite prin credinţă – prin credinţa care nădăjduieşte în Dumnezeu (Evrei 11:1)? Această întrebare nu este străină textului nostru. Ci este pusă tocmai de textul nostru.

Uitaţi-vă din nou la Romani 3:21. "Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii." Vedeţi ultimile cuvinte ale versetului? Care este scopul lor? Darul gratuit al neprihănirii lui Dumnezeu vine la noi "fără lege," dar despre el "mărturiseşte Legea." Cu alte cuvinte, Dumnezeu dăruieşte acest dar al neprihănirii fără să folosească faptele legii ca să ducă la împlinire lucrul acesta. A făcut-o în viaţa şi moartea lui Isus. Dar aceeaşi lege învăţa că aşa vor sta lucrurile, şi-i chema pe oameni să nădăjduiască în mila lui Dumnezeu.

Deci care este scopul afirmaţiei acesteia? Scopul este acesta: femeile Vechiului Testament care "nădăjduiau în Dumnezeu" – chiar dacă nu ştiau cum va trece Dumnezeu cu dreptate peste păcatele lor sau cum le va socoti neprihănite şi acceptate – erau totuşi, socotite neprihănite prin credinţa aceasta în Dumnezeu şi în promisiunile Sale. Scopul textului Romani 3:21b "... despre ea mărturisesc Legea şi proorocii," este de a ne spune că mesajul îndreptăţirii prin credinţă era deja acolo şi arăta către viitor înspre o vreme când Dumnezeu Îşi va demonstra în vreun fel neprihănirea trecând cu vederea păcatele de mai înainte – inclusiv păcatele făcute de aceste femei încrezătoare şi de toţi ceilalţi credincioşi ai Vechiului Testament (vezi versetele 25-26).

Putem demonstra cel mai uşor lucrul acesta privind la câteva versete din capitolul patru. Aici vedem două exemple referitoare la modul cum a depus mărturie Vechiul Testament cu privire la îndreptăţirea prin credinţă. În Romani 4:3 Pavel face referire la Avraam şi citează Geneza 15:6, "Căci ce zice Scriptura? ‘Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.’" Aceasta este prima ilustraţie a lui Pavel din Vechiul Testament. Apoi în versetul 6 el face referire la David şi spune, "Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit, [apoi el citează Psalmul 32:1]: "Ferice", zice el, "de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite!""

Deci Avraam şi David (sau Geneza şi Psalmii) mărturisesc despre neprihănirea care vine prin credinţă, chiar dacă ei nu cunosc încă pe deplin cum se va împlini lucrul acesta prin viaţa şi moartea lui Hristos. Pentru un alt exemplu, să mergem înapoi la Romani 1:17, unde Pavel citează Habacuc 2:4, "deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă."" Deci avem Geneza, Psalmii şi Habacuc care toate mărturisesc despre acest adevăr măreţ că neprihănirea pe care o acceptă Dumnezeu este prin credinţă şi nu prin fapte. Ei nu ştiau încă pe deplin cum poate Dumnezeu să fie neprihănit şi în acelaşi timp să-i socotească neprihăniţi prin credinţă pe cei păcătoşi, dar au crezut.

Isaia probabil că a văzut lucrul acesta mult mai clar decât orice alt autor din Vechiul Testament. În Isaia 53, el prezice viaţa de suferinţă, moartea substituitoare şi învierea trupească a Slujitorului Domnului (Isus) şi spune în versetul 11, "Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor."

Deci, să răspund la întrebarea mea referitoare la aceste femei care nădăjduiau în Dumnezeu: Da, atunci când ele şi-au pus nădejdea în Dumnezeu, Dumnezeu le-a socotit lucrul acesta ca şi neprihănire. Ele erau socotite neprihănite prin credinţă. Şi vom vedea în săptămânile următoare că Isus, sute de ani mai târziu, a purtat păcatele lor şi a răzbunat dreptatea lui Dumnezeu trecând cu vederea păcatele acestora.

De aceea atât de multe dintre ele erau fără teamă şi curajoase. Cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr. Femeile neprihănite râd de ziua de mâine cu toate ameninţările ei. Dar cine este o femeie neprihănită – sau cine este un bărbat neprihănit, sau un adolescent neprihănit, sau un copil neprihănit înaintea lui Dumnezeu? Răspunsul din Vechiul Testament: cei care nădăjduiesc în Dumnezeu. Răspunsul Noului Testament: cei care nădăjduiesc în Hristos, care este Dumnezeu.

Dumnezeu este Cel care îndreptăţeşte

Deci, mamelor, aici este un dar – cred că este cel mai mare dar între toate darurile – când ajungi la finalul unei zile şi te simţi extrem de vinovată, pentru că ai fost arţăgoasă toată ziua şi ai vorbit în doi peri cu copiii, sau pentru că ţi-ai pătat mintea cu telenovele, sau pentru că ai mâncat fără oprire ca să-ţi amorţeşti tristeţea, sau pentru că ai flirtat cu idea de a-l părăsi pe soţul tău, sau pentru că mânia ta este ca un cazan sub presiune, sau pentru că amintirile din tinereţea ta obraznică te condamnă, atunci agaţă-te neajutorată şi plină de nădejde de mila lui Isus ca şi singura ta nădejde, şi Dumnezeu o va socoti ca neprihănire. Şi vei putea să dormi în sfinţenie şi să te scoli cu îndrăzneala unei leoaice. "Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!" (Romani 8:33).

Primiţi darul lui Dumnezeu şi bucuraţi-vă de cea mai fericită Zi a Mamei din viaţa voastră. Iar ceilalţi? Faceţi la fel. Romani 3:22 spune că "neprihănirea dată de Dumnezeu, vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El."