Meditatii  despre :  Vointa libera

De   Aurel  Munteanu  - Marti 18 Oct. 2011

    Foarte multi ,,crestini “  ai epocii actuale, predica si promoveaza intens , doctrina catolica  a liberului albitru. Aceasta invatatura , pune pe seama omului  deciziile importante ale vietii cum ar fi chiar cea a mantuirii  si nu o lasa in mainile unui Dumnezeu suveran , acolo unde si-ar gasi cel mai bine locul.

Mulţi oameni atribuie voinţei atributul libertăţii.

Aceştia fac din voinţă o entitate independentă de restul fiinţei umane. Prin aceasta, ei afirmă că viaţa omului este condusă de voinţă, el având capacitatea de a alege lucruri spirituale, de a se hotărî pentru Cristos, etc.

 Biblia ne învaţă că nu voinţa este centrul fiinţei umane, care ne conduce vieţile, aşa cum se predică de mulţi astăzi, ci inima (Prov. 4:23 „ Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” , Mat. 15:8 „ „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”; Marcu 7:21 ”Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile”).

 Alegerile pe care le facem (actele voinţei) sunt INFLUENŢATE de modul în care interpretăm şi judecăm posibilităţile, de preferinţe, dorinţe, de prejudecăţi, înclinaţii şi chiar instincte. Voinţa ia în considerare toţi factorii de mai sus şi este influenţată de cel mai puternic dintre aceştia.

   Voinţa este influenţată de intelect: Dacă am de ales între a cumpăra un obiect mai prost calitativ, dar mai ieftin şi unul mai scump, dar de o calitate superioară, voinţa va alege în funcţie de datele pe care intelectul le furnizează (banii disponibili, riscul ca obiectul să se defecteze înainte de a termina slujba la care plănuiesc să îl folosesc, etc.) 

   Voinţa este influenţată de sentiment: Dacă am de ales între a merge la pescuit şi a privi un meci de fotbal, voi alege activitatea care îmi place mai mult.

   Voinţa este influenţată de natură: Exemplul 1: Dacă punem înaintea unui leu o salată asortată şi apetisantă şi o bucată de carne crudă şi murdară, leul va alege conform naturii sale.

 Exemplul 2: Dacă am de ales între o viaţă de înfrânare şi evlavie şi una de plăceri şi păcate, voi alege în funcţie de dispoziţia naturii mele.

-         Scriptura ne declara SCLAVI  ,  fie ai Celui Rau, o mostenire permanenta  dobandita  prin caderea adamica , fie robi ai Celui Prea Inalt dupa regenerare.

Omul este atât de mult influenţat de natura să păcătoasă încât este rob păcatului (Rom. 6:6 „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului” ;

 Tit 3:3 „Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urându-ne unii pe alţii.” ,

 2 Pet. 2:19 „ Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.”).

După mântuire, suntem socotiţi robi ai lui Dumnezeu, ai neprihănirii (Rom. 6:16 „ Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”).

 Libertatea este deci o eliberare (Ioan 8:34 „ „Adevărat, adevărat, vă spun” le-a răspuns Isus „că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.”) de sub robia păcatului şi în acelaşi timp o investire cu puterea de a face binele.

Voinţa nu poate alege ceea ce este contrar naturii (Ier. 13:23 „ Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care Sunteţi deprinşi să faceţi răul?” ,

 Rom. 8:7 „ Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.”;

 Gal. 5:17 „ Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”),

Natura ne influenteaza  intelectul   (1 Cor. 1:21 „Căci întrucît lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.” ; 2:14 „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.”),

Natura ne influenteaza  sentimentul  (Rom. 2:5 „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,”, Ioan 3:19, 20 „Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.” ;

15:18, 24, 25 „ Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.” , „Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.”).

 Ilustraţie: Un hoţ încearcă să se apere înaintea judecătorului. El pretinde că nu a vrut să fure, ci că în natura sa, el a avut o „constrângere psihologică” să fure şi de aceea nu este vina lui că este hoţ. Judecătorul nu acceptă apărarea lui şi hotărăşte, mai degrabă, să condamne „natura” omului să petreacă, împreună cu „constrângerea sa psihologică” 2 ani în închisoare. Bineînţeles, singurul mod în care judecătorul putea să facă acest lucru era să condamne întregul om, trup, voinţă, „natură” şi tot restul la închisoare.

Deci, noi nu putem diviza sau separa voinţa omului de natura sa şi nu trebuie să încercăm aşa ceva când vorbim despre voinţa omului. Voinţa omului acţionează în conformitate cu natura sa .

-          Toti  credinciosi ,, crestini “ de sub soare , marturisesc ca au trei mari dusmani : firea lor pamanteasca  (ei insisi ) , lumea inconjuratoare si Diavolul  ( Sarpele cel Vechi ). Acum care dintre acestia  ai dorii sa te influenteze   , cand tu iti exersezi ,, vointa libera”?  Nu uita ca lumea s i Diavolul sunt mai tari decat  tine  .Lozinca : ,, eu impotriva tuturor “ nu isi are locul in acest context  .    De ce spun asta , pentru ca tu totdeauna esti influentat de aceste trei categorii cand iei decizii . Ele au o influenta covarsitoare in atitudinea pe care trebuie sa o iei .  

Acum poate crezi ca ne invartim in cerc , dar eu prefer ca Domnul , sa imi traseze , calea in viata , si tot el sa treaca peste ,, vointa mea “ si sa ma influenteze cu dragostea si cu bunavointa Lui si sa aleg ca El , sa zic asa cum zice El!

-          De ce  ca si credinciosi ne rugam (chiar  suntem invatati  in ,,Tatal nostru “ ) , ,,faca-se  voia Ta “.? Nu chiar si firea ne  sugereaza  ca nu suntem stapani  pe  ,, carma  vietii noastre “  si ca ne trebuie o Calauza mai  buna prin aceasta ,,vale a plangerii “ pe unde navigam zilnic ?  Nu este El cel mai in masura care sa ne dea  directia potrivita , si noi  sa spunem ca si autorul  :

Facă-mi-se totdeauna

După Sfântul Tău Cuvânt,

Chiar de-ar fi să-mi cadă toate

Planurile la pământ.

|: Chiar de-ar fi să-mi cadă toate :|

Planurile la pământ.

Gândul Tău să se-mplinească

Neştirbit în mine-oricând,

Chiar de-ar fi să se dărâme

Tot ce mi-am zidit în gând

|: Chiar de-ar fi să se dărâme :|

Tot ce mi-am zidit în gând

Voia Ta să se înalţe

Ca stăpână-n viaţa mea

Şi-n fărâme sparge-mi voia

Printr-o lovitură grea.

|: Şi-n fărâme sparge-mi voia :|

Printr-o lovitură grea.

Rugăciunea asta, Doamne,

Tu să mi-o asculţi mereu,

Iar de-ar fi s-o schimb vreodată,

N-asculta de glasul meu.

|: Iar de-ar fi s-o schimb vreodată, :|

N-asculta de glasul meu.