Umblarea Creştinului

de John MacArthur

Doresc să vă împărtăşesc câteva lucruri foarte practice din viaţa mea, legate de ideea de a face deciziile grele mai uşoare. Şi, în acelaşi timp vreau să scot în evidenţă o mulţime de lucruri din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar înainte de aceasta aş vrea să fac o mică introducere.

Biblia este foarte explicită în ceea ce priveşte păcatele. Nu există nici un motiv de a ne întreba ce interzice Dumnezeu. Puteţi începe cu decalogul, cele 10 porunci şi veţi vedea că Domnul rosteşte lucrurile pe care nu le permite. Sunt alte lucruri pe care Dumnezeu ne porunceşte să le facem, şi a nu le face înseamnă a păcătui. Noi nu suntem în necunoştinţă de cauză în ce priveşte păcatul. Lucrurile explicate în mod specific în Scriptură ne sunt foarte clare. Noi ştim ce este greşit. Noi, de asemenea ştim ce este bine în ceea ce priveşte multe lucruri, pentru că Dumnezeu ne-a spus foarte clar aceasta.

Dar noi nu vrem să vorbim despre ceea ce este specificat deja în Scriptură referitor la ce este bine şi ce este rău, ci vrem să vorbim despre ceea ce se află între aceste două domenii pentru că aici se află dificultatea reală în luarea deciziilor. Dacă cineva îţi oferă posibilitatea să minţi, să înşeli, să ucizi pe cineva, să comiţi adulter, să pofteşti, aceste lucruri evident că sunt inacceptabile. Dacă cineva îţi propune ideea de a citi Biblia, de a te ruga, a mărturisi, de a-L împărtăşi pe Domnul Isus Hristos şi Cuvântul Lui cu cineva care are nevoie să îl audă, acest lucru cu siguranţă este bun.

Dar cum stau lucrurile cu tot ceea ce este la mijloc şi despre care Biblia nu vorbeşte în mod specific? Şi aceasta este o categorie destul de largă. De exemplu, sunt câţiva oameni care spun că există anumite alimente pe care ar trebui să le mâncăm şi altele pe care nu ar trebui să le mâncăm. Există anumite persoane care doresc să ne constrângă cu dieta legii din Vechiului Testament şi care spun că adevărata spiritualitate este cu adevărat implicată în ceea ce mănânci. Şi desigur, dacă mănânci carne de porc sau orice altceva care nu este declarat "koşer" de Vechiul Testament, păcătuieşti.

Alţii, ar spune că poţi bea numai anumite băuturi. Dacă bei anumite lucruri, păcătuieşti. Dacă bei dintr-o altă categorie, nu păcătuieşti.

Unii oameni cred, şi acest lucru poate părea ciudat, dar este adevărat, unii cred că sportul constituie un păcat. De fapt, cunosc pe cineva, care este foarte convins în privinţa aceasta, şi care a spus că scrie o carte despre păcatul de a face sport. Pentru unii dintre voi nu este păcat, este un dumnezeu. Şi îngenuncheaţi şi vă închinaţi lui... de câte ori se iveşte ocazia.

Sunt unii care cred că televizorul este păcat. Dacă ai televizor, nu eşti spiritual. Sunt alţii care sunt ca momâile. Stau şi se holbează la el. Nu contează ce se difuzează, chiar şi un simplu test le gâdilă imaginaţia şi îl privesc până le "puşcă siguranţa".

Sunt oameni care cred că dacă faci şi altceva duminica decât să şezi şi să citeşti din Biblie, comiţi un păcat. Nu comiţi ... când eram mic, îmi aduc aminte fiind într-un anumit oraş pe coasta de est în Philadelphia, nu era îngăduit să faci nimic duminica recreativ. Veneam acasă îmbrăcaţi în micile noastre costume Lord Fauntlerroy cu gulerele scrobite şi o cravată micuţă şi şedeam pe canapea toată ziua. Nu aveam voie să citim paginile cu desene pentru copii din ziare, nu aveam voie să citim pagina sportivă, nu aveam voie să ne uităm la TV, nu aveam voie să ieşim în curte să ne jucăm prinsea, nu aveam voie să ne plimbăm. Şedeam. Singurul păcat pe care îl puteam comite şi aveam voie să-l comitem era păcatul lăcomiei. Duminica aveam voie în mod literal să ne umplem burţile sau să ne îndopăm. Şi desigur, cele mai multe dintre femei îşi petreceau toată dimineaţa gătind o masă copioasă cu care păcătuiam toată după amiaza, dar nu ... n-o puteam rata. Şi astfel eram prinşi de consecinţa păcatului nostru. Dar păcatul acesta era tolerabil.

Îmi aduc aminte că aveam voie ca şi copil să joc cărţi. Aveai voie să joci cărţi atâta timp cât între ele nu erau jokeri, cărţi de pică, de treflă şi altele de genul acesta. Dacă acestea aveau pe ele orice altceva erau bune. Dar dacă aceste însemne erau tipărite pe ele, deveneau un lucru păcătos şi era exclus ca vreo persoană respectabilă care punea mâna pe o asemenea carte şi să nu o pună imediat jos înainte ca să comită vreun păcat. Aveai voie să joci altfel de cărţi, să strigi şi să arunci din pricina tensiunii anumite lucruri, dar trebuia să fii foarte atent la felul cărţilor pe care puneai mâna.

Au fost oameni care credeau că anumite jocuri sunt păcătoase. Anumite jocuri ca Monopoly învăţau materialismul şi de aceea ar fi trebuit să existe jocuri ca ,,Umilinţă şi Sărăcie" pentru cei care doreau să ajungă la adevărata spiritualitate chiar şi prin lucrurile recreative.

Apoi sunt oameni care cred că este păcat să pui o ţigară în gură, să o aprinzi şi să scoţi fum pe nas. Tocmai am venit din Carolina de Nord şi i-am văzut pe cei mai mulţi dintre diaconi fumând. Şi am întrebat pe cineva cum de acest lucru nu este păcat şi mi-au spus că toţi cultivă tutun pe acolo şi că nu este păcat.

Dar, sunt alţii care spun că dacă ai părul prea lung, este păcat. Şi dacă este prea scurt, acesta nu este un păcat numai dacă este scurt de tot, şi prin asta se înţelege că eşti homosexual, aşa că trebuie găsită calea de mijloc ca să nu păcătuieşti până la urmă.

Şi sunt alţii care cred că anumite stiluri de muzică sunt păcătoase. Muzica rock este păcătoasă. Şi s-ar putea să fim de acord cu acest lucru. Muzica country şi western este prin absolut sanctificată. Dar să te fereşti să asculţi cuvintele.

Sunt unii oameni care cred că e în regulă ca fetele şi băieţii să înoate în acelaşi loc, şi sunt alţii, mai ales în partea de sud, care cred de exemplu că acest lucru este un păcat. Ei îl numesc ,,baie mixtă" şi lucrul acesta este interzis.

Dar sunt mult lucruri ca acestea care intră în categoria celor despre care Biblia nu spune nimic clar şi de aceea sunt lăsate la alegerea şi decizia noastră. Calea cea mai uşoară este să se facă o listă de reguli. Acest lucru este foarte uşor. Noi vom decide doar. Strângem un comitet şi vom spune aceasta este greşit, aceasta este greşit, aceasta este greşit, aceasta este bine. Nu trebuie decât să trăim după aceste reguli. Şi dacă respecţi aceste reguli, spunem că eşti spiritual. Şi dacă nu le respecţi, te numim firesc. Aceasta este soluţia cea mai uşoară.

Ca şi creştini, este necesar să ştim cum să luăm decizii în privinţa acestor lucruri. Sunt lucruri pe care le întâlnim în fiecare zi. Cum decidem? Ei bine, voi începe prin a vă da nişte principii, în regulă? Începem să le prezentăm. Nu voi petrece prea mult timp cu ele, decât că vi le voi împărtăşi. Eu folosesc aceste principii în viaţa mea personală. Într-o zi m-am aşezat pe un scaun şi le-am aşternut pe hârtie. Ele sunt doar rezultatul propriei mele experienţe. N-am studiat pentru a le afla, sunt lucruri cu privire la care mă întreb de câte ori sunt pus în situaţia de a lua decizii care nu sunt "albe" sau "negre" în Biblie. Cu cât învăţaţi să aplicaţi aceste lucruri, cu atât mai repede vă veţi bucura de experienţa voastră spirituală şi veţi înţelege ce înseamnă să fiţi liberi în Hristos şi în acelaşi timp să vă supuneţi pe deplin scopului Său perfect.

Principiul numărul unu: vreau să vă pun această întrebare: va fi profitabil din punct de vedere spiritual? Va fi profitabil din punct de vedere spiritual? Uitaţi-vă împreună cu mine la 1Corinteni 6:12. Un text familiar pe care doresc să îl citim. L-am studiat detaliat în studiul nostru asupra acestei epistole minunate. Dar observaţi cu atenţie versetul 12: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite". Acum daţi-mi voie să vă spun că prin aceasta eu înţeleg că toate lucrurile în afara celor neîngăduite, sunt îngăduite. Asta vrea să spună. Sunt câteva lucruri în Scriptură despre care deja se spune că sunt neîngăduite sau păcătoase. El nu se referă la acele lucruri. Ceea ce spune Pavel aici este că toate lucrurile în afara celor neîngăduite sunt îngăduite. Aţi înţeles? Toate lucrurile aflate pe un teren de mijloc, acel domeniu non-moral sunt îngăduite pentru mine. Toate lucrurile care nu sunt neîngăduite sunt îngăduite pentru mine. ,,Dar nu toate sunt de folos" şi aceasta înseamnă literal că nu toate lucrurile sunt în avantajul meu spiritual, adică nu toate sunt profitabile pentru mine.

Deci îmi pun întrebarea pe care şi-o pune Pavel: va intensifica decizia mea creşterea vieţii mele spirituale? Va cultiva ea evlavia? Aceasta este o întrebare dreaptă, o întrebare de bază. Va încuraja ea evlavia? Va fi ea profitabilă pentru mine? Va fi în avantajul meu? Va fi un beneficiu pentru mine?

Cu alte cuvinte, nu tratez viaţa spunându-mi: ,,Pot face asta şi să scap cu faţa curată?" Ci privind la viaţa mea îmi spun: ,,Dacă fac asta, voi fi mai evlavios? Va fi profitabil din punct de vedere spiritual pentru mine?" Haideţi să numim acest principiu, şi îl puteţi nota, principiul utilităţii. Este util pentru beneficiul meu spiritual?

Principiul numărul doi - şi vreau să ştiţi că nu voi trata aceste principii în mod aprofundat - este paralel şi apropiat de primul: mă va zidi? Mă va zidi? Dacă privesc la lucrul acela în mod izolat, este el profitabil din punct de vedere spiritual pentru mine? A doua întrebare: mă pune decizia mea pe calea care mă duce spre o mai mare maturitate spirituală? 1Corinteni 10:23, ne vorbeşte în fond despre aceeaşi idee: ,,Toate lucrurile sunt îngăduite..." , aceasta înseamnă că toate lucrurile în afara celor neîngăduite sunt îngăduite...toate lucrurile care nu sunt bune sau rele în ele însele... ,,toate lucrurile sunt îngăduite dat nu toate sunt de folos" - acelaşi gând. Apoi urmează: ,,Toate lucrurile sunt îngăduite dar nu toate zidesc".

Deci pun întrebarea: mă zideşte lucrul respectiv? Şi cuvântul este oikodomeo, care înseamnă a zidi o casă. Va atrage această decizie după sine alte lucruri care să crească stabilitatea mea spirituală, tăria mea şi maturitatea mea? 1Corinteni 14:26 spune: ,,... toate să se facă spre zidirea sufletească." Pavel spune în 2 Corinteni 12:19 " ... toate aceste lucruri le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea voastră". În 1 Corinteni 9:24, Pavel spune: Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!" Fiecare om angajat într-o competiţie atletică este temperat, adică se înfrânează în toate lucrurile. De ce? Pentru că doreşte să câştige. Versetul 27: ,,Şi mă port aspru cu trupul meu" (în limba engleză ,,îl supun"). Pavel vrea să spună ,,îmi ţin trupul în frâu" adică îl stăpâneşte cu violenţă. Dacă vreţi ,,învineţesc ochiul trupului meu, îl pocnesc în ochi cu scopul de a-l stăpâni pentru ca ceea ce fac să mă zidească". O altă traducere ar fi ,,îmi robesc trupul".

Sincer să fiu, şi trebuie să admitem sincer acest lucru, cei mai mulţi dintre noi suntem sclavii dorinţelor noastre trupeşti, nu-i aşa? Adică vreau să spun că răspundem la impulsurile noastre fizice oricare ar fi ele. De aceea am afirmat mereu că în ceea ce priveşte autocontrolul şi autodisciplina există câteva elemente cheie. A deveni o persoană disciplinată, trebuie să te antrenezi în domeniul acesta. Şi eu folosesc o mulţime de lucruri mărunte dar practice în sensul acesta, ca de exemplu, să încep mereu cu cea mai dificilă sarcină. Asta te ajută să înveţi autodisciplina. Un alt lucru care mă ajută, este să fiu punctual. Pentru a face asta, este necesar să-ţi ordonezi diversele elemente ale vieţii, astfel încât să te ajute să ajungi la locul potrivit la timpul potrivit, hotărât mai dinainte. Asta înseamnă control. Adică a pune lucrurile împreună şi coordona. Şi un alt lucru care mă ajută este să învăţ să spun nu, atunci când ai tot dreptul să spui da. Cultivă autocontrolul în viaţa ta. Când îţi controlezi dorinţele cu mintea, îţi antrenezi ,,muşchii" potriviţi pentru a fi evlavios.

Deci îmi pun întrebarea: dacă fac lucrul acesta, mă zideşte? Mă întăreşte? Mă va ajuta să mă asemăn mai mult cu Hristos? Mă va direcţiona spre o maturitate spirituală mai mare? Haideţi să numim acest principiu, principiul edificării. Deci până acum au fost principiul utilităţii şi principiul edificării.

Al treilea principiu - şi pentru acesta vă rog să deschideţi împreună cu mine la Evrei capitolul 12 - ne determină să ne punem a treia întrebare. Sunteţi pregătiţi? Aceasta este latura negativă a celor două principii pe care tocmai le-am menţionat. Îmi va încetini alergarea? Dacă alerg aşa cum spune 1Corinteni 9, dacă alerg pentru a câştiga un premiu, atunci trebuie să mă întreb dacă lucrul respectiv îmi încetineşte alergarea. Observaţi versetul 1 din Evrei 12, că noi ne aflăm într-o cursă, o cursă a credinţei. În capitolul 11 am văzut o mulţime de oameni care au trăit prin credinţă şi care sunt mărturii vii ale validităţii trăirii prin credinţă. Ei sunt norul de martori care ne îndeamnă să trăim prin credinţă. Cunoaşteţi pasajul începând cu versetul 4: ,,Prin credinţă Abel... prin credinţă Enoh... prin credinţă Noe ... prin credinţă Avraam... prin credinţă Sara... prin credinţă Iacov... Isaac, prin credinţă Iosif... prin credinţă Moise." Şi continuă să vorbească despre căderea prin credinţă a zidurilor Ierihonului, despre credinţa prostituatei Rahav, şi apoi despre credinţa lui Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel, a profeţilor şi aşa mai departe. Bărbaţi şi femei, toţi au trăit prin credinţă.

Având atâţia oameni care mărturisesc despre viaţa de credinţă şi noi trebuie să trăim prin credinţă, să alergăm în cursa credinţei. Pentru a face acest lucru cu succes, observăm din versetul 1 că trebuie să înlăturăm orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară atât de uşor, şi să alergăm îndurând în cursa care ne stă înainte privind la Isus care este autorul şi desăvârşirea credinţei noastre şi care pentru bucuria care-I stătea înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi acum stă la dreapta lui Dumnezeu.

Lucrul important pe care vreau să-l observăm este ,,să dăm la o parte orice piedică şi păcatul". Ce concluzie rezultă de aici? Că piedica este diferită de ce anume? De păcat. Noi trebuie să lăsăm păcatul deoparte şi trebuie să înlăturăm şi piedica. Ei bine, care este diferenţa? A alerga în această agon (cuvântul grecesc pentru cursă) de unde provine cuvântul agonie, a trăi această copleşitoare viaţă de credinţă cere hotărâre, perseverenţă, autodisciplină. Şi pentru a face acest lucru, noi trebuie să dăm la o parte orice piedică ca de altfel şi păcatul.

Acum ce înseamnă ,,orice piedică"? Cuvântul este ogkos, care înseamnă greutate. Este o cantitate în plus, fără rost, ceva care ne trage în jos, care ne distrage de la îndeplinirea priorităţilor, ne distrage atenţia, ne consumă energia, ne diminuează entuziasmul pentru lucrurile lui Dumnezeu.

Să ne gândim la un atlet care concurează la proba de 100 de metri, şi să presupunem că înainte de a alerga cei 100 de metri în cadrul unui eveniment sportiv mondial, iese în oraş, se îmbată, comite păcatul desfrâului, se întoarce şi încearcă să alerge. El ar alerga fără să fi dat păcatul la o parte. El a păcătuit împotriva propriului trup şi şi-a risipit forţa, puterea. Dar să presupunem că este antrenat perfect, că a făcut tot ceea ce trebuia în cadrul procesului de pregătire, că a fost în cea mai bună formă fizică, că s-a făcut tot ceea ce era nevoie în antrenarea lui, că viaţa lui morală era curată, că nu a fost indulgent cu trupul lui, dar s-a decis să concureze în ghete de luptă şi într-o haină de lână. Acest lucru nu ar fi păcătos, dar ar fi prostesc. Aceasta ar fi o greutate nefolositoare.

Să mă exprim mai simplu. Este oare păcat să ieşi cu soţia ta sâmbăta seara, să luaţi masa împreună, să mâncaţi copios şi apoi să vă plimbaţi cu maşina şi să staţi în faţa lunii pe plajă, şi să spui soţiei tale cât de mult o iubeşti şi să te întorci acasă la două noaptea? Nu. Veţi spune: ,,Aş vrea ca şi soţul meu să facă aşa". Dar să dăm o nouă dimensiune lucrurilor. Duminica dimineaţa la ora 8 ai întâlnire de rugăciune, iar la 8:30 trebuie să înveţi din Cuvântul lui Dumnezeu. Daţi-mi voie să vă spun că nu este păcat ceea ce am spus mai sus, dar este o greutate nefolositoare care va avea impact asupra capacităţii tale de acţiune in dimineaţa următoare.

Deci sunt câteva lucruri în vieţile noastre, pe care le restricţionăm pe motivul că ne-ar încetini alergarea, nu-i aşa? De aceea pentru mine, de exemplu, sâmbăta seara este un timp foarte sacru. Este timpul ,,nu fac nimic". Îmi aduc aminte că pe vremea când băieţii mei jucau fotbal american (şi sunt mulţumitor că ultimul dintre ei, Mark, tocmai şi-a încheiat cariera fotbalistică) în serile de fotbal american de sâmbătă, ieşeam împreună cu ei. Şi atunci când joacă fiul tău, te implici şi tu în totalitate în acel joc. Eram implicat oricum, pentru că şi eu am jucat fotbal şi îmi plăcea foarte mult. Aşa că îţi priveşti fiul, emoţiile tale se intensifică la maxim, te întorci de la meci, îl reiei de câteva ori în mintea ta, mai ales dacă fiul tău îşi rupe piciorul şi e la spital, aşa cum s-a întâmplat anul trecut, când şi-a rupt femurul lângă încheietură şi am stat treji jumătate din noapte, iar dimineaţa următoare am predicat din Cuvântul lui Dumnezeu ... şi aşa mai departe. Nu faci decât să îţi canalizezi greşit emoţiile şi procesele mentale. Nu este greşit să mergi la meciul de fotbal al fiului tău, decât doar în cazul în care crezi că fotbalul este un păcat. Şi cred că acesta este un privilegiu. Dar problema este că adaugi vieţii tale o greutate nefolositoare. Nu ai nevoie de asta. Nu trebuie să te împovărezi cu lucrul acesta.

Există mai multe forme de greutăţi de acest fel... legalismul, ceremonialul, risipa inutilă a timpului care ne stoarce energia şi ne dă peste cap priorităţile. Deci trebuie să vă puneţi o întrebare simplă: îmi încetineşte alergarea în cursa spirituală? Nu aş face nici un lucru care mi-ar încetini randamentul în slujirea mea pentru Hristos. Poate fi ceva care în sine şi în afara lui nu este rău, dar poate deveni o greutate nefolositoare pe care trebuie să o port. Să numim acest principiu, principiul excesului.

Numărul patru...mă va atrage în robie? Mă va atrage în robie? 1Corinteni 6:12, versetul cu care am început: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine." Nu mă voi lăsa adus sub puterea vreunui lucru. Nu voi îngădui nici unui lucru să mă stăpânească.

Nu ar trebui să îngăduim vreodată ca un lucru non-moral să devină stăpânul nostru. Şi cu toate acestea sunt oameni... gândiţi-vă la om, regele creaţiei, aşa cum îl descrie Psalmul 8: ,,Ce este omul ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. I-ai dat stăpânire peste toate lucrările mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor". Dar nu este uimitor faptul că omul renunţă la suveranitatea lui în schimbul lucrurilor mărunte? Câţi oameni nu s-au transformat în paraziţi pentru că nu se pot controla în ceea ce priveşte vinul? Câţi oameni nu au murit pentru că nu au putut rezista tutunului? Câţi oameni nu sunt care îşi lasă vieţile conduse literal de televizor, care nu este altceva decât o cutie cu o grămadă de fire inventată de om, regele pământului? Dintr-odată televizorul devine rege, suveran şi omul nu este altceva decât sclavul lui. Medicamentele inventate şi descoperite de om în beneficiul celor care au nevoie de ele, devin stăpânul atâtor bărbaţi şi femei.

Sunt multe lucruri care ne pot robi şi care sunt parte a creaţiei, pe care Dumnezeu a desemnat-o să fie condusă de noi. Deci mă întreb: mă va robi acest lucru? Îmi aduc aminte de un predicator care a făcut un circuit de evanghelizare prin mai multe oraşe, şi care până la urmă a trebuit să renunţe pentru că a fost atât de robit de jocul de golf, încât a dat faliment. Mai precis plătea între 300-400 USD pentru un meci. Există mulţi oameni în lume care sunt controlaţi de o minge mică ca cea de golf.

Există lucruri care inerent preiau controlul asupra noastră. Acest lucru se întâmplă şi cu muzica. Sunt tineri dominaţi de ea. Mă uit la oamenii care sunt literal paralizaţi dacă nu ajung acasă pentru a vedea următorul episod din telenovela preferată. Atâtea lucruri ne pot atrage în robie. Să numim acest principiu, principiul înrobirii.

Deci ne punem întrebarea: ne atrage lucrul respectiv în robie? Are în el potenţialul de a mă face sclavul lui? Este principiul înrobirii.

Numărul cinci, este un principiu foarte practic: îmi acoperă cu ipocrizie păcatul? Îmi acoperă cu ipocrizie păcatul? Veţi spune: ,,John, ce vrei să spui?" Adică, fac eu lucrul acesta în numele libertăţii mele, când adevărul este că vreau să îmi satisfac propriul meu păcat? Uitaţi-vă la 1Petru 2:16. De fapt noi vrem să spunem: ,,Ei bine, sunt liber în Hristos, sunt liber să mă bucur de lucrul acesta, şi pot face asta şi asta". Adevărul este că eşti liber, dar nu pentru ca să îţi îmbraci pofta rea sau plăcerea.

Omul care spune ,,Ei bine, sunt liber să fac asta. Sunt liber să vin aici şi să văd filmul acesta. Cu siguranţă, am libertatea să fac lucrul acesta, pentru că sunt foarte selectiv", dar scopul cu care merge în locul respectiv este acela de a-şi satisface propria dorinţă, încurajat de ceea ce vede. El vorbeşte de libertate, mai degrabă ca de o haină cu care îşi înveleşte propriul rău.

Uitaţi-vă la versetul 16 din 1Petru 2: ,,Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii ...". Fii sincer şi recunoaşte că există un văl care acopere intenţia ta rea. Întreabă-te: ,,Este acest lucru benefic din punct de vedere spiritual pentru mine? Este un lucru care mă zideşte? Ce reprezintă el: o greutate nefolositoare sau un ajutor? Este ceva care mă va duce în robie? Sau îmi îmbrac dorinţele mele rele?" Uitaţi-vă la motivaţia voastră... Cercetaţi-vă motivaţia...

Oamenii, tinerii în general spun: ,,Ei bine, Biblia nu spune să nu dansezi. David a dansat înaintea Domnului". Vă pot spune un lucru: el nu a dansat în stilul în care astăzi se dansează. Dar oamenii pot întreba: ce este greşit în dans? Puneţi-vă voi această întrebare. Sunt eu avocatul dansului pentru că ştiu că mă zideşte spiritual? Pentru că ştiu că nu este o greutate nefolositoare şi este foarte important pentru progresul meu spiritual şi nu văd nici o posibilitate ca să mă robească? Sau doresc să fac lucrul respectiv în numele libertăţii, adevăratul motiv fiind satisfacerea propriei mele plăceri? Înţelegeţi? Trebuie să merg până la rădăcina motivului şi să pun întrebarea potrivită.

Vedeţi, Galateni 5:13 afirmă că este un lucru foarte obişnuit ca să transformăm libertatea în... ce?... în iresponsabilitate. Şi trebuie să vă păziţi de asta... trebuie să vă păziţi de asta. Să numim acest principiu, principiul eschivării. A te eschiva înseamnă a minţi sau a falsifica. Şi există oameni care îşi falsifică motivele. ,,Ei bine, sunt liber să fac asta. Sunt sigur de lucrul acesta." Şi îşi eschivează minciuna, dorind să îşi acopere intenţia rea. Cel care spune: ,,Dumnezeu a creat caii, deci sunt liber să merg la Santa Anita (oraş în care au loc curse de cai cu pariuri). Mă duc acolo să mă bucur de creaţia lui Dumnezeu. Caii aceia când aleargă vor să spună ,Laudă Ţie, Doamne, priveşte ce ai creat!' iar eu arunc banii de dimineaţa până seara încoace şi încolo.", nu face altceva decât să ia învelitoarea libertăţii şi să îşi acoperă adevărata intenţie rea, adică aceea de a paria, care desigur înseamnă a lua isprăvnicia pe care a dat-o Dumnezeu şi de a o arunca în vânt la discreţia norocului.
Deci ne punem întrebarea: îmi acoperă cu ipocrizie păcatul? Acesta este principiul eschivării. Falsific eu adevărata motivaţie?

Numărul şase, şi acesta este foarte important: violează lucrul respectiv domnia lui Hristos în viaţa mea? Violează lucrul respectiv domnia lui Hristos în viaţa mea? Pentru acest principiu trebuie să deschidem la Romani capitolul 14. Am petrecut mai mult timp în acest capitol, dar cred că vă veţi reîmprospăta amintirile imediat. Violează lucrul respectiv domnia lui Hristos în viaţa mea?

Acum ascultaţi următoarea idee de bază. Fiecare creştin ar trebui să trăiască în supunere faţă de domnia lui Hristos. Este toată lumea de acord? Cu toţii trebuie să trăim în spunere faţă de domnia lui Hristos... adevărat? Înţelegeţi ce înseamnă asta? Atunci înţelegeţi şi faptul că nu toţi suntem 100% de acord cu ceea ce Domnul ne cere să facem. Este adevărat? Unii oamenii cred că Domnul le spune să nu facă anumite lucruri, iar alţii cred că pentru ei aceleaşi lucruri sunt îngăduite de Domnul. Unii oameni cred că Domnul spune că este păcat să faci ceva, alţii cred că îl pot face.

Ascultaţi-mă, ştim cu siguranţă lucrurile despre care Biblia vorbeşte în mod specific, dar nu toţi suntem de acord cu ceea ce ne cere Domnul să facem. Unii cred că Domnul vrea să citiţi din Biblie în fiecare dimineaţă, şi dacă nu faceţi asta, păcătuiţi. Unii oameni chiar cred cu adevărat lucrul acesta. Unii cred că dacă nu mergi la biserică duminica dimineaţa, duminica seara şi miercuri seara la rugăciune, ai alunecat spiritual. Alţii nu sunt legaţi în conştiinţa lor să facă lucrul acesta. Ei au libertatea să meargă la biserică duminica dimineaţa şi seara. Dar întâlnirea de miercuri seara este o problemă de convenienţă. Există unii oamenii care doresc să citească din Biblie ori de câte ori au ocazia, dar ei nu sunt legaţi în conştiinţa lor să citească neapărat în fiecare dimineaţă toată viaţa.

Vedeţi sunt oameni care percep în mod diferit domnia lui Isus Hristos. Vă rog să observaţi în Romani 14 versetul 1. Dar să începem de la versetul 2: ,,Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri." Sunt oameni care sunt vegetarieni. Ei cred că Domnul vrea ca ei să mănânce verdeţuri. Altcineva poate spune: ,,Poţi mânca ce doreşti". ,,Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă să nu dispreţuiască pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpânului său. Totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea."
,,Unul socoteşte o zi mai presus decât alta..." adică vrea să ţină sabatul sau să facă din ziua de duminică o zi specială. El este numit sabatist, sau unul care pune duminica sau sabatul deoparte pentru Domnul. ,,...pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu."

,,În adevăr nici unul din noi, nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul trăim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului." Cu alte cuvinte, oricare ar fi restricţiile vieţii creştine pentru o persoană, ea le respectă pentru că are încredinţarea că sunt de la Domnul. Aţi înţeles? Ea crede că asta vrea Domnul de la ea.

Atâta vreme cât sunteţi încredinţaţi de un lucru, trebuie să trăiţi conform acestei încredinţări. Şi întrebaţi-vă: este voia lui Dumnezeu ca eu să fac acest lucru? Cred eu că Dumnezeu vrea să fac acest lucru? Şi aceasta este o problemă de... ce anume? De conştiinţă. Veţi spune: ,,Dacă conştiinţa greşeşte?" Nu îţi viola conştiinţa. Nu vei ştii niciodată dacă conştiinţa ta greşeşte, pentru că dacă conştiinţa îţi va spune asta, este numai pentru că tu gândeşti că aşa este bine. Conştiinţa reacţionează numai la impulsurile minţii. Şi dacă crezi cu mintea că un lucru este bun, conştiinţa ta te va opri sau conştiinţa ta te va îndemna să mergi înainte. Conştiinţa ta nu este decât un volant, dar mintea este motorul. Motorul produce acţiunea, volantul impune comportamentul. Iar conştiinţa nu preia decât ceea ce este în minte, angajează volantul şi generează comportamentul. Dacă îţi violezi conştiinţa, nu faci altceva decât să te antrenezi în a face lucruri rele, pentru că odată ce mintea ta înţelege tot mai mult care sunt lucrurile bune şi conştiinţa ta vrea să îţi transmită ceva, nu îţi va fi de nici un folos pentru te-ai obişnuit să îţi violezi conştiinţa. Şi exact despre asta vorbeşte şi Pavel. Întrebaţi-vă: va viola lucrul respectiv înţelegerea domniei lui Hristos în viaţa mea?

S-ar putea să vină la voi un frate, şi lucrul acesta se întâmplă foarte des şi să vă spună: ,,Poţi face lucrul respectiv. Mergi înainte. Eşti liber... eşti liber... eşti liber... De ce să nu-l poţi face? Este în regulă." Dacă lucrul respectiv îţi violează conştiinţa... atunci nu-l fă. Nu te antrena în a-ţi ignora conştiinţa. Pavel spune: ,,Eu nu fac niciodată un lucru împotriva conştiinţei mele. Nu doresc să îmi pârlesc conştiinţa pentru ca să devină insensibilă." Dacă cineva vrea să ţină sabatul, şezând toată ziua pe canapea, nu-l bate la cap. Nu-l mustra pentru acest lucru. Nu-l forţa.

Nu voi uita niciodată cea mai clasică ilustraţie pe care mi-a spus-o tata. A participat la mai multe evanghelizări în statul Michigan. Pastorul l-a întrebat: ,,Ce faci mâine?"
Şi el a răspuns: ,,Ei bine, mă gândeam ca după ce ne trezim dimineaţa să mergem la o partidă de golf. Iar după-masa vom face câteva vizite."
Pastorul a spus: ,,Golf? În timpul evanghelizării? Nu eşti angajat în lucrarea lui Dumnezeu? Ai venit să joci sau să slujeşti?" În timp ce vorbea, devenise foarte elocvent.
Tata a spus: ,,Puţin din amândouă." Şi a continuat: ,,De fapt, aş vrea să vii. Vom avea părtăşie dimineaţa şi astfel ne vom putea cunoaşte mai bine."
El a răspuns: ,,Niciodată... niciodată. Am promis că în această săptămână mă voi ruga toată săptămâna cât va fi evanghelizare."
Şi tata i-a spus: ,,Nu, cred că ar fi minunat să vii şi tu. Va veni şi liderul muzical şi va fi minunat să vii şi tu."
,,Nu, nu aş face aşa ceva niciodată. Niciodată!"

Ei bine, luni dimineaţa erau pe terenul pe golf şi ghiciţi cine a apărut? Pastorul care s-a opus cu vehemenţă. Şi a spus, aşa după cum mi s-a spus şi mie: ,,Voi face lucrul acesta, dar sunt convins că nu ar trebui. Dar îl fac din ospitalitate, însă ştiu că nu e bine."

Acum fiţi atenţi! Au dat prima lovitură, iar la jumătatea drumului cineva strigă: ,,În fa...." Pastorul s-a uitat în sus, şi şi-a pierdut doi dinţi. Tata a spus că pastorul a căzut lângă un copac spunând: ,,Ştiam eu... ştiam eu..." Şi ştiţi ceva? Dacă el a crezut că este greşit să meargă luni dimineaţa la golf în timpul unei săptămâni de evanghelizare, credeţi-mă că încredinţarea lui a rămas aceeaşi şi după încheierea acelei săptămâni. Deci, prin toate acestea, bietul om a fost împins mai adânc în robie, lipsindu-l mai mult de libertate. Să nu faceţi aşa... să nu faceţi aşa. El a interpretat ceea ce i se întâmplase ca judecată a lui Dumnezeu. Şi probabil că aşa a şi fost. Dumnezeu vrea ca nici un om să nu-şi violeze conştiinţa. Aşa că nici noi nu vrem să facem lucruri care să îi conducă pe oameni la ignorarea domniei lui Hristos, pe care o percep şi prin impulsurile dictate de conştiinţa lor. Să numim acest principiu, principiul încălcării. Asta înseamnă că încalci suveranitatea lui Hristos în viaţa ta.

Dacă vrei să faci ceva, trebuie ca lucrul respectiv să se potrivească cu ceea ce crezi că este voia lui Hristos care este Domnul tău. Corect? Nu vreau să încalc această regulă. Dacă violez acest lucru în mintea mea, înseamnă că preiau controlul asupra vieţii mele, corect? Şi aceasta înseamnă uzurparea domniei lui Hristos. Dar nu vreau să se întâmple asta. Aceasta înseamnă încălcare.

Numărul şapte, care este un principiu de bază: îi va ajuta pe alţi creştini, exemplul meu? Îi va ajuta pe ceilalţi creştini exemplul meu? Lucrul acesta este atât de important. Noi trebuie să ne guvernăm vieţile după sentimentele celorlalţi creştini. Vă aduceţi aminte de 1Corinteni 8:9? ,,Luaţi seama ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?" şi aşa mai departe. Şi apoi acesta va fi distrus pentru că ţi-a urmat exemplul. El îşi va viola conştiinţa, rănind-o. Şi astfel ai păcătuit împotriva lui şi împotriva lui Hristos. Să nu faci asta.

Pavel spune în capitolul 9 din 1Corinteni: ,,Eu am dreptul să fiu plătit pentru lucrarea mea. Dar aleg să nu primesc nimic, pentru că nu vreau să ofensez pe nimeni" corect? În Romani capitolul 14, de unde am citit mai devreme, pasajul care începe cu versetul 13 tratează acelaşi lucru. Nu puneţi o piatră de poticnire în calea fratelui vostru sau nu daţi ocazia fratelui vostru să cadă. Dacă fraţii voştri se mâhnesc din pricina mâncării pe care o mâncaţi, schimbaţi mâncarea. Asta spune. De la versetul 19, se spune să urmaţi lucrurile care aduc pace şi care zidesc şi să nu distrugeţi lucrarea lui Dumnezeu în viaţa fratelui vostru din pricina mâncării voastre. Nu mânca carne, nu bea vin sau nu face nimic altceva care îl face pe fratele tău să se poticnească, să se ofenseze sau să slăbească în credinţa lui.

Este un lucru atât de important. Ieri seară când am zburat din Charlotte, Carolina de Nord, stewardesa a venit pe culoar şi servea micul dejun, cred, şi şampanie. Şi m-a întrebat: ,,Vreţi nişte şampanie la micul dejun?" Mie îmi place sucul de portocale. Niciodată nu am băut şampanie, dar ştiţi ce fel de gânduri se strecoară în minte în asemenea ocazii: ,,Mă întreb ce gust are?" Dar desigur am spus: ,,Nu , nu vreau şampanie". Aşa că şampania a trecut mai departe şi acesta nu a fost decât un lucru mărunt.

Mai târziu m-am ridicat, ca să mă întind puţin, şi a venit spre mine un bărbat care stătea cu două scaune în spatele meu. ,,Te cunosc, eşti John MacArthur". Am spus: ,,Corect". Apoi a spus: ,,Îmi pare atât de bine să vă cunosc. Studiez ca să intru în lucrare şi am casetele dumneavoastră" şi a continuat să îmi vorbească despre mărturia lui minunată. Era din Samoa, venise în Statele Unite şi dorea să ia toate casetele cu predicile mele cu el în Samoa. Şi mi-am adus aminte de lucrul acela mărunt... ştiţi voi. Şi mă gândeam că uneori ştii când eşti privit, alteori nu. Şi modelul tău de viaţă este un exemplu pentru alţii. Şi este atât de minunat să fii în stare să îţi limitezi libertatea şi să ştii că altcineva poate fi întărit prin tine. De fapt, chiar mi-a spus că m-a urmărit tot timpul zborului, sperând că va găsi o oportunitate să îmi vorbească. Deci, acest lucru a fost un minunat semn de aducere aminte pentru mine legat de faptul că oamenii întotdeauna privesc. Şi vizibilitatea mea este cu siguranţă mult mai "severă" decât a voastră.

Fără îndoială, trebuie să ne punem, întrebarea: îi va ajuta exemplul meu pe ceilalţi creştini? Este acţiunea mea un exemplu pentru ei? E vorba chiar şi de lucrurile mici din viaţă, de disciplina vieţii, de faptul că veghezi asupra meniului tău, a greutăţii tale, sau de disciplina unui anumit timp de studiu, ştiind că mulţi oameni caută un model pe care să-l urmeze. Şi lucrurile acestea mărunte ale vieţii pot fi atât de importante.

Deci, vreau ca creştinii mai slabi să îmi urmeze exemplul? Să numim acest principiu, principiul exemplului. Deci ce avem până acum? Principiul prudenţei, al edificării. Ce urmează? Al excesului, al eschivării, al încălcării, al exemplului.

Să trecem la numărul 8. Îmi place acest exemplu: îi va conduce exemplul meu pe alţii la Hristos? Îi va conduce pe alţii la Hristos? ,,Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău" (Romani 14:16) avertizează Biblia. Îi va conduce ceea ce fac pe alţii la Hristos? Lucrul acesta este foarte important. Vor vedea ei o diferenţă în viaţa mea? Va fi ceva unic în viaţa mea pentru ei? Daţi-mi voie să vă dau o ilustraţie clasică. Deschideţi la 1Corinteni 10, acesta este un lucru foarte practic... 1Corinteni 10. Textul în limba engleză este puţin obscur, dar contextul este minunat. Iată tabloul. Ascultaţi-mă un minut. Iată tabloul: doi creştini, dintre care unul este un creştin matur - citim versetele 27,28,29 din 1Corinteni 10. Primul creştin este un creştin foarte matur, foarte tare în credinţa lui, foarte liber. El mănâncă carnea rămasă de la jertfele aduse idolilor. El ştie că ceea ce este scris în 1Corinteni 8 este adevărat: un idol nu înseamnă nimic, deci care e diferenţa?
Ştiţi care era procedura, nu-i aşa? Mergeţi să vă închinaţi la idoli, da? Să presupunem că mergeţi la un templu mare şi aduceţi un dar de mâncare. Şi puneţi darul de mâncare pe altar. Ei bine, voi ştiţi la fel de bine ca şi mine, că dumnezeul acela este un dumnezeu mort, un idol mort şi că nu va mânca ceea ce i-aţi adus ca dar. El doar şade acolo. Aşa că după ce sute şi sute de oameni aduc mâncarea, preoţii o iau şi păstrează ceea ce vor să mănânce. Ei nu pot mânca tot, pentru că sunt mai puţini la număr decât cei care au adus mâncarea. Aşa că în spatele templului au deschis o măcelărie, în care duc carnea de care nu au nevoie şi o vând la preţul cel mai bun din piaţă, pentru că interesul lor este să o vândă repede. Aşa că dacă doreai să cumperi carne ieftină, mergeai la măcelăria templului. Normal. Şi soţiile voastre şi a mea ar cumpăra de acolo.

Acuma, problema este următoarea: până acum am vorbit de un creştin matur, care spune că un idol nu înseamnă nimic. ,,Care este diferenţa? Sunt ispravnicul banilor mei, aşa că voi cumpăra de acolo. E bine şi sănătos, ba mai bine decât acolo nu se poate. Şi nu mă interesează că bucata aceea de carne a fost odată jertfită unui idol mort." Dar creştinul acesta matur, ia masa cu un creştin nou convertit, abia ieşit din aceeaşi idolatrie. Şi în mintea lui sunt încă prezente lucruri legate de idolatria păgână, de închinarea idolatră, orgiile, prostituţia din templu, întreaga scenă imorală de o urâţenie cruntă. Şi dacă i s-ar spune că ceea ce va mânca este carne care a fost închinată idolilor, l-ar şoca. Nu ar putea să o mănânce, pentru că este un frate mai slab care nu înţelege libertatea pe care o are, pentru că tocmai a ieşit din mediul acela.

Deci cei doi, unul tare şi celălalt slab, au un prieten comun necredincios pe care doresc să-l câştige pentru Domnul. Prietenul cel necredincios îi invită pe cei doi la cină. Aceasta este idea din versetul 27: ,,Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte...?" Cum adică? Nu spuneţi: ,,Domnule, domnule, de unde ai cumpărat asta?" Mănâncă, nu pune întrebări de dragul conştiinţei tale. ,,Dar dacă va spune cineva: ,Lucrul acesta a fost jertfit idolilor?' " Dacă de exemplu vine gazda şi spune: ,,Cum vă place friptura asta aşa frumos rumenită? Am cumpărat-o de la măcelăria templului... ce afacere bună." Şi creştinul cel slab spune: ,,Oooo!".
Gazda se întoarce în bucătărie pentru a aduce restul meniului. Care va fi conversaţia dintre cei doi creştini? Creştinul matur se află în dilemă. Cel slab îi spune: ,,Nu pot mânca... Nu pot mânca." Cel matur spune: ,,Dacă nu mănânci, prietenul nostru se va ofensa, şi noi încercăm să-l evanghelizăm." Dar dacă vor continua să mănânce şi nu îl ofensează pe cel pe care vor să-l evanghelizeze, atunci va fi ofensat fratele lui, pentru că se va poticni. Deci dilema este: pe cine să ofensezi, pe fratele tău sau pe cel necreştin? Aceasta este întrebarea. Dar ce spune Biblia? ,,Dar dacă vă spune cineva: ,Lucrul acesta a fost jertfit idolilor', să nu mâncaţi din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului..." fratelui mai slab. Şi continuă explicaţia în versetul 20.

Dar stai puţin... vrei să spui că dacă încercăm să evanghelizăm un creştin mai bine îl ofensăm pe el decât pe fratele nostru? Da... nu este evident lucrul acesta? Dacă l-ai ofensat pe fratele tău, necreştinul ar spune: ,,E mai bine să nu fii creştin, pentru că se ofensează unul pe altul, dar nu pe mine. Mai bine rămân cum sunt." Aţi prin ideea?

Dacă îl ofensezi pe cel necreştin îi spui: ,,Ştii, carnea asta închinată idolilor l-ar ofensa pe fratele meu şi nici eu nu pot mânca de dragul lui". Iar necreştinul va spune: ,,Iată aici o dragoste frăţească pe care vreau să o experimentez şi eu". Şi atracţia dragostei voastre poate fi cea mai mare mărturie pe care o poţi da în timpul evanghelizării unui necreştin.

Deci îmi pun întrebarea - şi aceasta a fost doar o ilustraţie - va conduce lucrul acesta pe cineva la Hristos? În timp ce îmi restricţionez libertatea, o fac gândindu-mă că poate voi câştiga pe cineva pentru Hristos, arătându-i un alt fel de viaţă, ceva ce nu poate vedea în lume, puritate, sinceritate, dragoste şi integritate? În Romani 14 ni se spune că trebuie să trăim vieţi plăcute oamenilor. Şi acesta este principiul evanghelizării. Dacă eu fac lucrul acesta, îmi creşte oportunitatea de a evangheliza?

Numărul nouă... iată o altă întrebare pe care trebuie să v-o puneţi: este lucrul acesta în conformitate cu asemănarea mea cu Hristos? Sau formulată altfel: ar face Hristos acest lucru? Este greu, nu-i aşa? Am folosit principiul acesta de când eram copil. Ar face Isus asta? Ar spune Isus aşa? Cea mai mare parte a vieţii noastre spunem: ,,Ştiu că Isus nu ar fi spus ce am spus eu, sau Isus nu ar fi făcut ce am făcut eu". Trebuie să îmi pun această întrebarea înainte, nu după şi să previn lucrurile care altfel nu ar putea fi prevenite. Este simplu: ar face Isus lucrul acesta? Lucrul acesta vă va ajuta în multe decizii. Ar face Isus asta? Ar spune Isus asta? Să numim acest principiu, principiul imitării. Noi vrem să-L imităm pe Hristos. 1Ioan 2:6 spune: ,,Cine zice că rămâne În El, trebuie să trăiască şi El cum a trăit Isus." Dacă spui că aparţii lui Hristos, trebuie să trăieşti cum a trăit Hristos.
Deci, îmi pun întrebarea: ar face Hristos asta? Este acest lucru în conformitate cu El? Cu asemănarea cu Hristos? Această întrebare este foarte provocatoare. Ar face Isus lucrul acesta? Este principiul imitării.

Numărul zece, ultimul, este foarte simplu: Îl va glorifica pe Dumnezeu? Îl va glorifica pe Dumnezeu? Şi ştiţi la fel de bine ca şi mine, că aceste lucruri se suprapun. Puneţi-vă întrebarea: Îl glorifică pe Dumnezeu? Şi referinţa este 1Corinteni 10:31: ,,Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu". Acesta este un principiu care le cuprinde pe toate celelalte, deci să-l numim principiul înălţării.

Am cântat laudă Domnului toată seara, aşa că trebuie să merg dincolo de asta şi să spun: Îl slăvesc pe Domnul prin viaţa mea? Îl va înălţa pe Dumnezeu? Va fi înălţat Numele Lui cel sfânt? Îl va onora? Va înfrumuseţa decizia mea doctrina despre Dumnezeu în viaţa mea? Va fi El glorificat, onorat şi lăudat ca rezultat al deciziei mele? Acesta este principiul înălţării.

Sunteţi pregătiţi pentru o recapitulare? Aţi observat un lucru? Că nu aţi fi putut pierde vreunul, pentru că toate încep cu litera E (în lb. engleză). Acum ascultaţi: eu numesc aceste principii, principii care uşurează (în limba engleză ,,ease") luarea deciziilor. Aceste principii fac deciziile grele să fie mai uşoare.

Ideea este că putem face ca deciziile grele să fie uşoare dacă folosim aceste principii. Va fi profitabilă din punct de vedere spiritual pentru mine? Mă va zidi? Îmi va încetini alergarea? Mă atrage în robie? Îmi va acoperi păcatul? Va înlocui domnia lui Hristos în viaţa mea? Va lăsa un exemplu pentru alţii? Îi va conduce pe alţii la Hristos? Mă va asemăna cu Hristos? Şi care este ultima? Îl va glorifica pe Dumnezeu? Vă ajută aceste lucruri? Să ne aplecăm împreună la rugăciune.

Tată, Îţi mulţumim pentru principiile care guvernează comportamentul nostru. Şi nu numai că ni le-ai dat, dar ne-ai dat şi Duhul Sfânt pentru a activa aceste principii, ca să facem lucrurile care Îţi plac Ţie. Doamne, ajută-ne să avem înţelepciunea pentru a lua deciziile corecte şi să avem siguranţa că ele se bazează pe aceste principii. Lasă-ne să experimentăm aplicarea acestor adevăruri în viaţa noastră. Şi Îţi mulţumim pentru tot ceea ce însemni pentru noi, pentru ceea ce ne-ai dat prin Cuvântul Tău şi prin Duhul Tău, de dragul lui Hristos...Amin.