De naşterea Domnului.

Luca 2:1-7

„În vremea caeea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Qurinius.

Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui,

Iosif s-a suit şi el din Galileia, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria logodnica lui, care era însărcinată.

Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.

Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece, şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.”

Cu două mii de ani în urmă, aşa cum spune Cuvântul Sfânt, în Betleemul din Iudeea S-a născut Isus, Mântuitorul lumii, într-o iesle sărăcăcioasă, aproape nebăgat de seamă.

Dumnezeu din cer cobora fără alai şi fără nici un fel de fast, umil şi smerit umbla printre noi pentru ca tu şi eu să primim mântuirea prin jertfa pe care avea să o aducă pe Calvar.

Maria, mama Sa era o tânără fecioară, fiica unor oameni săraci, fără avere şi fără faimă.

Aşa a ales Dumnezeu Tatăl ceresc să trimită în lumea noastră pe Fiul Său, pentru ca după ce v-a creşte şi va propovădui o împărăţie curată şi nestricăcioasă, să se facă Mielul de jertfă al lui Dumnezeu, pentru păcatele lumii întregi.

Naşterea Sa, sau venirea Sa în lume nu a fost o întâmplare şi nu a fost un accident ceresc, ci a fost un plan făcut cu lux de amănumte, în cer, încă înainte de întemeierea lumii.

Uitându-mă prin credinţă, parcă Îl văd pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul Isus, după ce Tatăl a prezentat planul creaţiei, dar şi căderea omului în păcat, când întrebând la Sfatul ceresc: Cine va merge să salveze omul din robia grea a păcatului?

Parcă Îl văd pe Fiul, după o jumătate de ceas de frământare în tăcere, după o jumătate de ceas de frământare în durere, Domnul Isus a luat hotărârea şi a spus: „Iată-Mă, Tată trimite-Mă.” Mă duc Eu să mor pentru cei păcătoşi.

Cred că dacă Fiul nu ar fi luat decizia aceasta, dacă Domnul Isus nu ar fi luat hotărârea să moră pentru păcătoşi, Tatăl însuşi ar fi venit să-şi dea viaţa în locul nostru pentru că ne iubeşte cu o iubire veşnică.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său, pe singurul Său Fiu la moarte pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţa veşnică.”

Glorie Domnului Isus.

Glorie Celui ce acum două mii de ani păşea pe pământul acesta chemând oameni de pretutindeni la pocăinţă.

Şi cu toate că nu a avut la naştere, parte de un pătuţ cald şi nici de un palat frumos, aşa cum se cuvenea Împăratului împăraţilor; despre naşterea Unui Rege care avea să aducă o nouă împărăţie în lume s-a vorbit atât de mult încât însuşi Irod, cel ce domnea în vremea aceea în Iudeea, s-a înspăimântat şi a tremurat.

În acelaşi timp însă, cerul s-a deschis şi îngerii unindu-se cu oameni de pe pământ, s-au bucurat şi au cântat: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi lui Dumnezeu.”

Pruncul născut într-o iesle, nu a rămas la stadiul de copilaş pe care să-L putem noi dirija cum vrem, ci a crescut şi S-a făcut om mare.

El ne-a învăţat calea mântuirii.

A luat povara păcatelor noastre asupra lui, a urcat drumul greu al crucii şi acolo sus pe Golgota a murit în locul nostru.

El este Copilul despre care Isaia vestea cu şaptesute cincizeci de ani înainte că se va numi Domnul.

El a crescut şi fără ca Biblia să spună despre El că a învăţat la picioarele vreunui mare profesor, Mântuitorul i-a uimit pe toţi învăţaţii vremii cu înţelepciunea Sa, pentru că El Însuşi este Înţelepciunea.

Nu a scris nici o carte, doar o dată, spune Scriptura că a scris cu degetul în praful din curtea Templului şi totuşi despre El, s-au scris milioane de volume chiar dacă încă nu s-a scris totul.

Căci, dacă s-ar fi scris numai despre ceea ce a făcut şi a vorbit pe când era pe pământ, în cei trei ani şi jumătate cât a lucrat, spune apostolul Ioan că el crede faptul că nu ar fi încăput în lumea aceasta cărţile.

Nu a compus nici un cântec şi totuşi miliarde de credincioşi au cântat şi încă mai cântă frumuseţea, mila, îndurarea, bunătatea şi credincioşia Celui născut în Betleem.

Nu a adunat în jurul Său armate şi nu a condus vreo revoltă cât timp a fost pe pământ, totuşi a cucerit popoare întregi, doar cu dragostea care ţâşneşte şi curge ca un râu din inima Lui spre inimi trudite şi împovărate.

Râul dragostei Sale mai curge şi astăzi de aceea mă rog ca dragostea mântuirii Sale să ajungă şi-n inima ta suflete drag.

Fiul născut în Betleem trăit pe pământul acesta, în suferinţă, smerindu-se printre oameni, a fost ispitit în multe feluri, dar în El nu s-a găsit păcat.

Pentru că El Şi-a înfrânat poftele.

M-am uitat în Scriptură la oameni cu faimă, la oameni cu renume, începând chiar cu Adam primul om creat de către Domnul Dumnezeu, apoi la patriarhii Vechiului Testament, la regii stăpânitori, la David, la Solomon, am cunoscut deasemenea direct sau indirect oameni mari, oameni cu faimă, conducători de State, alţii bogaţi cu averi mari care au murit şi nu mai sunt.

Oasele lor au putrezit demult, undeva în pământ, dar Isus, Mântuitorul, Cel născut în Iudeea, Cel ce a murit pe Crucea din Golgota pentru mine şi pentru tine suflete drag, nu a rămas într-un mormânt rece, ci a înviat pentru că moartea nu a putut să-L ţină de aceea este viu în vecii vecilor şi mormântul Lui este gol.

El S-a ridicat la cer şi S-a aşezat la dreapta Tatălui ca Mare Preot şi Mijlocitor al nostru.

Şi pentru că este viu, ori de câte ori se adună doi sau trei în Numele lui, El coboară în mijlocul lor cu daruri cereşti. Astăzi, Domnul a venit cu darul mântuirii la tine suflete drag.

De două mii de ani, naşterea, moartea şi învierea Sa sunt vestite de mii şi milioane de credincioşi care au primit mântuirea prin jertfa de la Golgota.

Mii şi milioane de mântuiţi din lumea întreagă înalţă laudă şi glorie la adresa Celui ce a coborât în lumea noastră pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică.

Copilul ceresc născut în urmă cu două mii de ani într-o iesle întunecoasă este astăzi Lumina lumii şi are locuinţa în ceruri.

De două mii de ani El, Fiul lui Dumnezeu vorbeşte cu duioşie, chemând oameni de pretutindeni, de orice culoare, de orice limbă vorbită, de orice stare socială, bogat sau sărac, mic sau mare şi-i călăuzeşte spre limanul fericirii veşnice unde cu braţele deschise aşteaptă Fericitul Dumnezeu Tatăl, spunând cu duioşie: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui, intraţi în moştenirea ce v-a fost pregătită.”

N-ai vrea suflete drag să vii la El astăzi când, cu dragoste şi dor ne aducem aminte de felul cum S-a născut în lume Fiul lui Dumnezeu?

Cuvântul Sfânt spune în Evrei 3:7 „Astăzi dacă auzi glasul Său să nu-ţi împietreşti inima.”

Mâine se poate să fie prea târziu.

Ce este viaţa ta suflete drag? Şi ce este viaţa mea?

Un abur? O frunză-n vânt?

Astăzi eşti bine, astăzi suntem aici; mâine poate să te conducă alţii pe ultimul drum.

Astăzi este ziua Domnului Isus.

Pe El Îl sărbătorim cu drag.

Astăzi fie şi ziua ta suflete scump!

Fie astăzi ziua în care te-ai născut din nou, primindu-L pe Cel născut în Betleemul Iudeii, în inima ta ca Domn şi Mântuitor.

Crăciunul nu este sărbătoarea brazilor împodobiţi, nici a crăciuniţelor şi nici a sarmalelor sau a cozonacilor ci este sărbătoarea Fiului lui Dumnezeu, este sărbătoarea Domnul Isus Cristos.

Isaia spunea: Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

Vino astăzi la El, La Domnul Păcii şi-ţi vei petrece veşnicia în prezenţa Sa în slavă.

Nu amâna! E poate ultima chemare!

Este poate, ultima dată când ţi se mai vorbeşte despre mântuirea pe care o poţi primi prin Sângele Celui ce S-a născut pentru noi în Betleemul din Iudeea.

Este poate ultima dată când ai ocazia să auzi glasul Celui ce S-a născut şi a crescut, a umblat pe pământ şi a suferit moartea în locul tău. Şi încă moarte de cruce.

Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a venit cu misiunea aceasta specială de a ne mântui pe noi de sub robia păcatului. El nu a venit la întâmplare.

Primeşte astăzi mântuirea adusă în dar prin Fiul, pentru că numai aşa naşterea lui Cristos îţi va fi de folos.

Domnul să ne binecuvinteze. Amin.