Pilda comorii ascunse, a mărgăritarului şi a năvoului.

Matei 13:44-52.

„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.

Şi, cănd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.

După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.

Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” i-a întrebat Isus. - „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.

Şi El le-a zis: „De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din visteria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

În Evanghelia după Matei Domnul Isus rosteşte cuvântul „Împărăţie” sau Împărăţia cerurilor, de patruzeci de ori.

Dacă aţi băgat de seamă, numai în textul pe care l-am citit, Domnul foloseşte de patru ori cuvântul Împărăţie.

Dar nici unul din aceste cuvinte nu este rostit la voia întâmplării, pentru că toţi iudeii aşteptau pe Mesia Împăratul făgăduit prin proorocii Vechiului Testament, pentru a-Şi înstala Regatul prin care să domnească asupra lumii.

Probabil că iudeii au luat exemplul imperiului roman, care stăpânea la vremea aceea.

Se gândea poate Irod, împăratul Galileean că o a treia împărăţie nu putea să mai încapă în acea zonă.

Închipuiţi-vă că era împărăţia lui Irod, peste ea era împărăţia lui Cezar şi peste aceasta să vină o altă împărăţie, Împărăţia lui Cristos.

Erau prea multe trei împărăţii deodată. Nu-i aşa?

Tocmai de aceea Irod a căutat să omoare pe Isus încă din pruncie, crezând că Împărăţia lui Cristos va fi una politică rivală cu cea a împărăţiei sale şi cu cea a împărăţiei Romane stăpânitoare.

Am putea spune că şi ucenicii au crezut lucrul acesta, pentru că nu prea au înţeles ce înseamnă Împărăţia despre care le vorbea Mântuitorul, chiar dacă la întrebarea pe care le-o adresează din versetul 51: „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri? Aţi înţeles voi ce înseamnă Împărăţia lui Dumnezeu? Ei au răspuns: „Da Doamne!”

De ce spun lucrul acesta?

Pentru că ultima întrebare, înainte de patimile Domnului Isus a fost următoarea: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” Faptele Apostolilor 1:6.

Ucenicii nu au înţeles nici după mai bine de trei ani de umblare cu Isus că Împărăţia pe care avea să o instaleze Mîntuitorul nu era o împărăţie pământească în care să guverneze legile omeneşti; ei nu au înţeles faptul că Împărăţia lui Dumnezeu nu era o împărăţie cu lupte de clasă sau lupte politice, ci era o Împărăţie a mântuirii, era o împărăţie a salvării sufletelor omeneşti din robia păcatului.

Împărăţia lui Dumnezeu este o împărăţie a păcii, aşa cum au cântat îngerii la naşterea Domnului Isus. „Pace pe pământ între oamenii plăcuţi lui Dumnezeu.” Aceasta este Împărăţia Domnului: pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

De fapt Domnul Isus, Împăratul, Îşi instalase, sau aşa cum ziceau ucenicii, Îşi aşezase Împărăţia în inimile lor în clipa în care L-au urmat, chiar dacă ei nu au înţeles lucrul acesta de la început.

Şi nu era de mirare pentru că aşa ne spune primul verset pe care l-am citit, versetul 44, că: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină.” Inima mea şi inima ta este ţarina în care Domnul Dumnezeu a ascuns un mărgăritar.

Comoara aceasta, sau Împărăţia aceasta a lui Dumnezeu trebuie descoperită, comoara aceasta trebuie căutată, trebuie scormonită şi după ce ai găsit-o trebuie să o întreţii, trebuie să o îngrijeşti.

Pentru că se poate pierde foarte uşor.

Mulţi zic, că mântuirea odată primită nu o mai poţi pierde. Lucrul acesta este cât se poate de fals pentru că atât de uşor poţi să pierzi legătura cu cerul.

Atât de uşor poţi să-ţi pierzi mântuirea în nimicurile şi în gunoaiele acestei lumi.

Tocmai de aceea Domnul spune în Evanghelia după Matei 6:33 Nu umblaţi după lucrurile lumii „Căutaţi mai întâi, căutaţi cu prioritate, Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi apoi vi se vor da celelalte lucruri de care aveţi trebuinţă.”

Mai întâi caută Împărăţia, mai întâi caută mântuirea, mai întâi caută comoara cerească şi apoi celelalte lucruri ţi se vor da pe deasupra.

Pentru că Tatăl ştie de ce avem trebuinţă.

Dacă vrei binecuvântări cereşti, atunci trebuie să cauţi Împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să-L cauţi pe Domnul Isus şi să-ţi predai viaţa în mâinile lui şi vei fi cu adevărat bogat.

Vei avea cu adevărat o comoară dacă Îl ai pe Isus în inimă.

În Genesa 43:23 se spune că Economul, sau contabilul lui Iosif le-a spus fraţilor acestuia pe când au venit a doua oară să cumpere grâu în Egipt, aşa: „Dumnezeul vostru, şi a întărit lucrul acesta spunând din nou, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci.”

Fraţii lui Iosif nu ştiau că au în sacii cu merinde şi argintul cu care trebuiau să plătească lui Faraon, însă când s-au oprit fîcând un popas şi fiecare dintre ei a dezlegat sacul atunci au descoperit comoara.

Nu întâmplător zice Domnul în Psalmul 46: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.”

Opriţi-vă din alergare şi căutaţi comoara în voi înşivă pentru că încă de la început Domnul Dumnezeu a pus în inima omului gândul veşniciei, încă de la început Domnul Dumnezeu a pus în inima omului comoara de mare preţ.

Aşa spune spune în Eclesiastul 3:11.

Textul pe care l-am citit spune în continuare că: „Omul care o găseşte, adică omul care găseşte comoara, o ascunde, o păstrează şi de bucuria ei se duce şi vinde totul şi cumpără ţarina aceea.”

Ce înseamnă lucrul acesta?

Înseamnă că nu poţi să spui că eşti credincios şi să trăieşti mai departe în plăcerile şi păcatele lumii ci trebuie să ieşi degrabă din starea veche, trebuie să te debarasezi de tot ce este vechi şi să intri într-o „ţarină nouă”, care se cheamă Împărăţia lui Dumnezeu, unde nu este stricăciune şi unde nu este păcat, pentru că acolo domneşte Împăratul împăraţilor.

„Cele vechi s-au dus; iată că toate s-au făcut noi.”

Aşa a făcut apostolul Pavel atunci când a descoperit comoara Împărăţiei lui Dumnezeu prin Domnul Isus care i-a ieşit în cale pe drumul Damascului.

Spune el în Filipeni 3:8: „Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus Domnul meu.

Pentru El spunea Pavel, am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos.”

Comoara nepreţuită.

În pilda aceasta, Domnul Isus a vrut să le spună ucenicilor şi să le arate ce mare valoare are Împărăţia cerurilor faţă de gunoaiele acestei lumi.

În finalul pildei năvodului, Domnul Isus spune că aceasta înseamnă de fapt Împărăţia cerurilor, să scoţi afară din inimă lucrurile vechi, să te debarasezi de toate lucrurile lumii cu care te-ai născut şi te-ai obişnuit şi să le înlocuieşti pe toate cu unele noi, cu lucruri noi cerşti, pe care ţi le oferă Dumnezeu Tatăl prin Duhul Sfânt din abundenţă.

Să nu mai laşi nimic din ceea ce este vechi.

Să scoţi totul afară, să laşi totul în urmă, alergând înainte spre moştenirea „noii ţarini cereşti”, în care vei descoperi un Mărgăritar de mare preţ. Un Mântuitor.

În primele două pilde, care se găsesc în versetele 44-46, Domnul Isus spune că şi omul care găseşte comoara, dar şi omul care găseşte mărgăritarul de mare preţ „Au vândut totul.”

Şi unul şi altul, a vândut tot ce era vechi. Nu au mai păstrat nimic.

Fraţi şi surori, pot să vă spun că astăzi, acum şi aici, Mărgăritarul de mare preţ, se mai poate găsi fără bani şi fără plată, aşa cum spune Isaia în cap.55:1; nu ştiu să vă spun însă, dacă mâine Domnul Isus se va mai lăsa găsit.

Pentru că despre El este vorba. El este Mărgăritarul de mare preţ, El este Giuvaerul nepreţuit.

Ţarina este Împărăţia cerurilor iar giuvaerul, sau comoara de mare preţ, este Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.

De aceea spune poetul cântării: În urmă-i lumea, nainte-i crucea; în urmă-i lumea, nainte-i Isus; în urmă-i lumea, nainte-i cerul.

În urmă sunt toate lucrurile lumii, în urmă sunt toate gunoaiele, toate zdrenţele pe care le-am purtat până aici, înainte este Împărăţia cerească în care se găseşte Comoara ascunsă. Cine dă năvală o cucereşte.

Renunţ la lume, dar nu la Isus, căci nu voiesc să dau n-apoi.

Cu nici un chip nu mai voiesc să dau ceea ce am apuct, ceea ce am găsit de mare preţ, pe nimicurile lumii acesteia.

Aceasta nu înseamnă, suflete drag, că atunci când ai găsit pe Isus Comoara nepreţuită, să vinzi tot ce ai în casa ta.

Nu înseamnă să vinzi tot ce ai în gospodăria ta, maşină, televizor, mobilă, aur, argint.

Şi dacă cineva ar face aşa L-ar câştiga oare pe Domnul Isus?

Spune apostolul în 1 Corinteni 13:3: „Chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars...,nu-mi foloseşte la nimic.”

Să vinzi totul, înseamnă să scoţi tot ce ai rău în inima ta, toate gândurile rele şi să-L laşi pe Domnul, Mărgăritarul de mare preţ să locuiască acolo.

Însă pentru ca cineva să fie în stare să renunţe la toate lucrurile vechi, la obiceiuri, la patimi, la păcatul cu care este înfăşurat, trebuie să-şi dea bine seama de valoarea inestimabilă a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Lucrul acesta vrea să ni-l descopere Domnul în aceste prime două pilde.

Pentru că nimic nu se poate compara cu Împărăţia cerurilor despre care Domnul Isus vorbeşte atât de mult şi atât de frumos în pilde.

Cu adevărat, Împărăţia cerurilor este valoroasă pentru frumuseţea ei, este valoroasă pentru slava ei şi are o valoare inestimabilă pentru veşnicia ei.

Pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este veşnică, după cum şi Împăratul ei este veşnic.

Mulţi privesc de departe Ţarina, mulţi privesc de departe Împărăţia lui Dumnezeu în care este ascunsă comoara nepreţuită şi nu-şi dau seama de valoarea ei, însă atunci când se apropie de ea şi când încep să scormonească, atunci când încep să o cerceteze descoperă Mărgăritarul de mare preţ pe care Tatăl L-a oferit lumii întregi.

Ascultaţi: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat, a oferit, pe Singurul Său Fiu, Comoara nepreţuită, Mărgăritarul de mare preţ, ca oricine Îl găseşte şi-L păstrează în inimă să nu piară ci să aibă viaţa veşnică.”

El este Isus şi este Domnul, adevărata comoară şi adevărata bogăţie.

Cine găseşte această comoară este cu adevărat bogat.

Chiar dacă îţi lipseşte pâinea de pe masă, dacă Îl ai pe Isus eşti cu adevărat bogat.

Dacă Îl ai pe Isus nu mai ai nevoie de nimic pentru că ai toate bogăţiile în El.

A treia pildă pe care am citit-o în versetele 47-52, vine însă, să arate o realitate cât se poate de neplăcută, cât se poate de tristă şi anume, faptul că deocamdată, în Împărăţia care se găseşte pe pământ şi care este Adunarea lui Dumnezeu sunt şi „peşti buni” şi „peşti răi.”

Observaţi în pildă că năvodul este bun, năvodul este de calitate şi cu toate că pescarii sunt iscusiţi şi buni meseriaşi, totuşi sunt prinşi tot felul de peşti.

Lucrul acesta înseamnă că Evanghelia Mântuirii, propovăduită, prinde din marea acestei lumi şi peşti buni şi peşti răi.

Însă nu toţi vor intra în Împărăţia cerurilor.

„Nu toţi cei ce zic Doamne, Doamne, vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu.” Spune Cuvântul Sfânt.

În curând, năvodul va fi tras la mal şi atunci vor fi aleşi cei buni dintre cei răi. Până atunci sunt împreună cei credincioşi cu cei ce li se pare că sunt credincioşi.

Însuşi Domnul Isus spune în versetul 49: „că la sfârşitul veacului, îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi dintre cei buni, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Sfârşitul veacului, despre care vorbeşte Mântuitorul aici nu este sfârşitul perioadei de har, a Bisericii, ci este sfârşitul necazului celui mare, este sfârşitul celor şapte ani de necaz care este înainte de împărăţia de o mie de ani.

Atunci vor fi smulşi cei răi dintre cei buni, la sfârşitul perioadei de necaz, pentru că urmează împărăţia de o mie de ani în care Domnul Isus, Mirele va veni să domnească împreună cu mireasa pe pământ unde nu va mai fi păcat, nici răutate şi nici stricăciune, pentru că însuşi Satan va fi legat şi aruncat în adânc.

La răpirea Bisericii, înainte de necazul cel mare, v-a fi deasemenea o alegere, dar nu vor fi aleşi „peştii răi” dintre cei buni şi nu va fi smulsă neghina din grâu, ci vor fi scoşi „peştii” buni dintre cei răi şi va fi scos „grâul” din neghină.

Adică la răpire se va smulge ceea ce este bun din ceea ce este rău, sau cu alte cuvinte vor fi răpiţi credincioşii dintre cei ce li se pare că sunt credincioşi.

Şi lucrul acesta se va întâmpla la clipeala ochiului, iar alegerea aceasta nu o vor face îngerii ca şi în cazul pildei năvodului, sau în cel al pildei neghinei, ci o va face Însuşi Domnul Isus care vine personal să-Şi ia mireasa acasă.

El va face strigarea şi El îi va smulge pe ai Săi.

De fapt, dacă cercetăm cu atenţie cele două pilde: a neghinei şi aceasta a năvodului, vom observa câteva asemănări, cu privire la amestecul răului cu binele:

În pilda neghinei, cu toate că semănătorul a semănat sămânţă bună, totuşi a răsărit la un moment dat şi neghina.

În pilda năvodului, chiar dacă pescarii, (evangheliştii, învăţătorii), sunt iscusiţi şi au un cuvânt bun, totuşi prind în năvod şi peşti răi.

Nu este de mirare fraţi şi surori pentru că încă de la început, între cei buni s-au amestecat cei răi.

Aduceţi-vă aminte împreună cu mine că în pântecele Rahelei erau împreună cei doi fii. Esau cel lumesc şi Iacov cel duhovnicesc. Cel bun împreună cu cel rău.

Între cei doisprezece apostoli şi-a găsit un loc şi Iuda vânzătorul. Cel rău între cei buni.

În adunare, deasemenea îşi găsesc locul tot felul de „peşti”, dar vine vremea foarte curând când Marele Pescar ceresc, Domnul Isus va trage năvodul la mal şi va face alegerea.

Cei buni, cei credincioşi, vor fi duşi în cer iar cei răi, cei ce s-au jucat cu credinţa, „vor fi aruncaţi în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Să ştii suflete drag, că Domnul Isus nu se joacă cu cuvintele atunci când vorbeşte în aceste pilde.

De aceea te invit să iei în serios mântuirea pe care ţi-o oferă Dumnezeu Tatăl prin Fiul Său, comoara de mare preţ pe care o poţi găsi în Împărăţia cerurilor dacă o cauţi cu toată inima, dar în acelaşi timp o poţi pierde foarte uşor în nimicurile şi în gunoaiele acestei lumi.

Vă aduceţi aminte că anul trecut a fost o ştire în care se spunea că o evreică a aruncat la gunoi o saltea în care erau ascunşi un milion de dolari. O avere pierdută în gunoi.

O avere risipită în nimicurile lumii.

Tot aşa poţi să pierzi într-o nebăgare de seamă, în lumea aceasta urâtă şi plină de păcat, Giuvaerul, averea cerească.

Adică îţi poţi pierde atât de uşor mântuirea.

De aceea te invit să ţii cu sfinţenie darul lui Dumnezeu.

Păstrează-l în inima ta iar atunci când Isus Cristos Domnul va trage năvodul la mal să fii găsit un „peşte bun.”

Amin.