Rolul şi locul muzicii în adunare

Un articol din revista The Assembly Messenger .

Cărţi întregi au fost scrise despre aşa-zisa muzică religioasă, dar după câteva observaţii introductive dorim să ne limităm la muzică doar ca parte a activităţii din adunarea locală. Sunt aproape 300 de referinţe în Biblie despre imnuri, cântat şi muzică. Psalmii sunt o carte de cântări: multe dintre aceste cântări au ca subiect răzbunarea şi din acest motiv nu sunt potrivite pentru dispensaţia prezentă a Bisericii. Doar doisprezece dintre aceste 300 de trimiteri se află în Noul Testament, şi doar jumătate dintre acestea au legatură directă cu activitatea dintr-o adunare. În Vechiul Testament, cântecele erau adesea cântate cu acompaniament muzical, adesea şi cu dans, ca expresie a laudei din inimă către Dumnezeu. Dar nu dorim să ne luăm instrucţiuni din Vechiul Testament pentru muzica din adunarea locală pentru că întregul sistem de adorare s-a schimbat. În vechea structură existau multe forme şi ceremonii, cu sunete de trâmbiţă, etc. În Israel omul în carne a fost pus la încercare şi totul, incluzând cea mai frumoasă muzică, care ar plăcea religiozităţii omului firesc, era permis, pentru a dovedi că “omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu”(1 Corinteni 2:14). Dar, după cum şi Domnul i-a spus femeii samaritence în Ioan 4:22-24, a venit timpul când adevăraţii adoratori trebuie să-L adore pe Tatal “în duh şi adevăr”. Această adorare urma să fie din adâncul fiinţei (în duh) şi conform cu descoperirea creştinismului (în adevăr). Era introdusă o nouă rânduire a lucrurilor (Filipeni 3:3)! R.K. Campbell spune: “după cum Dumnezeu este Duh, adorarea duhovnicească(spirituală) este tot ceea ce El primeşte. Adorarea spirituală este în contrast cu formele şi ceremoniile religioase … aceasta respinge toate formele omeneşti, ce se folosesc de ceremonii şi ritualuri produse de voia omenească. Puterea muzicii Muzică are mare putere asupra voii omului şi asupra psihologiei umane. Muzică poate alina, plictisi sau controla. Vezi de exemplu Daniel 3:5-7. Nebucadneţar a construit o statuie mare şi apoi a cerut ca toţi să cadă la pământ şi să se închine statuii. Aceasta trebuia să se întâmple când auzeau “sunetul cornului, al cavalului, al lăutei, al lirei, al psalterionului, al cimpoiului, şi al tuturor instrumentelor muzicale”. Acea putere de a controla minţile şi trupurile s-a mai văzut în marşul soldaţilor la război cu sunetele cimpoaielor şi al altor instrumente. Astăzi se vede în multitudinea de concerte rock unde tineri “normali” ies repede de sub control, şi adesea drogurile, alcoolul şi sexul se revarsă libere, fără inhibiţii, pe măsură ce reţinerea normală se pierde datorită muzicii. Mai mult decât atât, astăzi aceasta este numită muzică “creştină”, ce se bazează pe acelaşi ritm şi pe repetarea uneia sau mai multor propoziţii ce sună creştineşte, pentru a satisface firea cea veche, lăsând foarte puţin din ce este cu adevărat creştinesc. Trebuie să ne reamintim că muzica instrumentală a început cu descendenţii lui Cain (Geneza 4:16-24) şi continuă să fie un instrument al lui Satan pentru a înrobi sufletele oamenilor. Trebuie să ne protejăm împotriva introducerii a orice doar delectează firea veche şi corupe Cuvântul lui Dumnezeu în adunarea locală( sau oriunde altundeva). M. Costella (Foundation, 1-2, 97) scrie, “Lauda, gloria şi onoarea ce se găsesc în cuvintele imnurilor sunt menite sa Îi aduca onoare şi să-L glorifice pe Dumnezeu; ele nu au scopul de a ne mişca fizic sau de a ne emoţiona. Cântatul cu înţelegere 1 Corinteni 14 este un capitol important despre cum funcţioneaza lucrurile în adunarea locală. Versetul 15 spune: “Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.” Vezi de asemenea şi versetele 14 şi 19. Cuvântul grecesc pentru înţelegere este nous (minte) şi are sensul de “facultăţile de percepţie şi înţelegere, şi simţire, apreciere, determinare”. Atunci când cântăm un imn, dorim să înţelegem în mod inteligent ce se cântă, şi să discernem sau să determinăm dacă este scripturistic. Nu dorim să cântăm un cântec doar pentru că este celebru sau pentru că ne place melodia. Duhul trebuie să fie activ în cântare, acea parte din noi care ne permite să judecăm înaintea lui Dumnezeu tot ce facem, incluzând cântecele pe care le cântăm. Cu siguranţă am fi de acord că nu ar trebui să ne rugăm o rugăciune nescripturistică. Ei bine, acelaşi lucru trebuie să fie valabil şi cu imnurile/cântările noastre. Nu ar trebui să cântăm un imn nescripturistic. Multe cântări vechi sau noi pur şi simplu nu exprimă un mesaj scripturistic. Şi cu toate acestea, prin puterea muzicii, învăţăm măcar ceva din teologia noastra din acele cântece şi prin urmare ne trezim că urmăm o doctrină greşită sau o doctrină care nu este pentru Adunare, ci pentru Israel în trecut sau în viitor. Nu este “împărţirea dreaptă” a Cuvântului adevărului(2 Timotei 2:15). De exemplu există o întregă colecţie de cântece creştine celebre care accentuează mereu şi mereu ideea că Împăratul vine. Da, Domnul nostru este Împăratul împăraţilor şi El vine pentru a domni peste lume într-un timp viitor. Dar nu peste noi! El este “Împăratul naţiunilor”(Apocalipsa 15:3). Noi vom domni cu El ca o mireasa a Mirelui ei(Apocalipsa 19-20). Multe din acele cântări pot fi foarte potrivite pentru credincioşii de după Răpire, dar ar trebui folosite cu mare grijă, sau deloc, acum, în dispensaţia Adunarii(Bisericii). Dar, nu este adevărat că dacă găsim un imn sau o cântare de şcoala duminicală care este nescripturistic, dar ne place melodia, suntem neglijenţi în a-l scoate dintre cântecele noastre care se cântă de obicei? Cântatul individual în Noul Testament Fapte 16:25 spune că “la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu prin cântări, iar cei întemniţaţi îi ascultau.” Pavel şi Sila fuseseră aspru bătuţi şi aveau picioarele în butuci, în închisoarea dinăuntru. Era întuneric, rece şi murdar. Cu toate acesta inimile lor se revărsau în cântec către Dumnezeu. Cântăm noi un cântec pentru că ne place o melodie atrăgătoare sau pentru că o anumită frază ne captivează gândurile, sau o facem pentru că vrem să-L slăvim pe Dumnezeu? Cântatul lor a fost o mărturie extraordinară pentru prizonieri, pentru că atunci când Dumnezeu a deschis uşile şi a desfăcut lanţurile tuturor, toţi prizonierii au rămas în închisoare în loc să evadeze. Acele cântări au fost folosite de Dumnezeu în împrejurări care au dus la mântuirea temnicerului din Filipi. Atunci când suntem fericiţi în Domnul trebuie să-I cântăm Laude (Iacov 5:13). Efeseni 5:19 şi Coloseni 3:16 Aceste două versete reprezintă tot ce rămâne să ne dea lămuriri despre cântatul în adunare. Spun “în adunare” pentru că ambele versete sunt din epistole adresate unor adunări locale. Aceste versete spun: “… ci fiţi umpluţi de Duh, vorbind între voi cu psalmi şi cântări de laudă şi cântări spirituale, lăudând şi cântând Domnului în inima voastră“(Efeseni 5:19). “Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea, învăţându-vă si îndemnându-vă unii pe alţii cu psalmi şi cântări de laudă şi cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har“. (Coloseni 3:16). Aceste două versete indică faptul că pe lângă învăţătura predicată în adunare, trebuie să existe şi cântări. Nu vom încerca să definim diferenţele dintre tipurile de cântece menţionate: cu siguranţă ele acoperă baza largă a ceea ce aduce adorare, laudă, recunoştinţă şi onoare Domnului Isus şi lui Dumnezeu Tatăl. După cum am căutat să subliniem mai sus, cât de necesar este ca aceste cântece să fie atât de spirituale încât să-L onoreze cu adevărat pe Domnul. Cântările care “nu împart drept”(2 Timotei 2:15) Cuvântul adevărului, nu sunt cântece pe care Duhul Sfânt şi-ar dori să le cântăm! Nu sunt cântări care ar arăta că noi permitem Cuvântului să locuiască în plinătate în noi! Acompaniamentul muzical Astăzi aproape pretutindeni în întâlnirile religioase, cântatul este acompaniat de pian, orgă, sau chiar de chitară sau alte instrumente muzicale mai mici. Într-adevăr, multe “biserici” alocă sume imense de bani pentru a achiziţiona şi a întretţine orgi imense, şi angajează un organist pregătit la conservator, împreună cu un dirijor. Aceste “biserici” înţeleg puterea muzicii de a atrage şi de a captiva o audienţă, fie că acea audienţă este sau nu mântuită, fie că este hrănită spiritual sau nu. Puţini dintre noi vor nega faptul că ne place să auzim cântările noastre favorite cântate de coruri de mii de voci, acompaniate de asemenea de instrumente muzicale magnifice. Nici o casetă sau CD nu ar putea fi vândute comunităţii general “creştine” fără acompaniament muzical. Nu găsim nimic de învinuit la muzica instrumentală sau la un astfel de acompaniament. Mulţi dintre noi folosim pian sau orgă acasă şi la şcoala duminicală şi la alte întâlniri. Există o presiune crescânda de a aduce un astfel de acompaniament muzical în întâlnirile de adunare, spre deosebire de cântatul simplu. Argumentul care este adus de obicei este că avem nevoie să ne îmbunătăţim cântatul ca o mărturie pentru aceia care îl aud. Iarăşi, pentru urechile noastre , cântatul s-ar îmbunătăţi! Dar s-ar îmbunătăţi aprecierea noastră spirituală pentru Domnul, exprimată prin cuvintele cântării, sau am fi pur şi simplu distraşi, sufletele noastre mai fericite în timp ce duhurile noastre nu ar fi aşa de aproape de Domnul? Am început acest articol citându-l pe R.K.Campbell despre Ioan 4. Întregul principiu al închinării şi cântării de laudă a adunării este că nici un mijloc uman nu este folosit. Duhurile noastre în comuniune cu Domnul prin “mijloace spirituale”(1 Corinteni 2:13) sunt folosite. J.N.Darby(Scrisori, Vol.3,1881,pg.476) scria, “Iudaismul a acceptat firea pentru a vedea dacă ei puteau avea o religie a ei, doar ca să dovedeasca faptul că nu se putea … Noi … aparţinem unei alte lumi … dar(muzica) doar alterează orice adorare aducând plăcerea stării de spirit în ceea ce ar trebui să fie plăcerea Duhului lui Dumnezeu. Oamenii ne vor spune că acel “cântând Domnului”(Efeseni 5:19) vine din grecescul psallo şi are înţelesul de a cânta cu harpa. Am citit alte scrieri care urmăresc folosirea cuvântului psallo de-a lungul istoriei Bisericii şi scriitorii neagă faptul că Biserica primară după cum este menţionat în Noul Testament folosea psallo pentru a susţine acompaniamentul instrumental. Nu am nici un mod de a determina ce şi când era folosit, dar ceea ce pot spune este că Efeseni 5:19 spune că trebuie să cânt în inima mea! Nu prin mijloace exterioare, ci fiind umplut de Duhul! Să ne întoarcem să citim versetul! Prin urmare credem cu tărie că doctrina activităţii adunării este aceea că nici un acompaniament muzical nu ar trebui să fie folosit în întâlnirile de adunare, şi a face asta ar însemna să spunem că Domnul şi Duhul Sfânt nu sunt de ajuns, şi că suntem mai interesaţi de cum sunăm noi în propriile noastre urechi decât în urechile Domnului. În Matei 26:30 şi în Marcu 14:26, după ce Domnul i-a învăţat pe ucenici şi atunci când ei se pregăteau să meargă pe Muntele Măslinilor şi apoi Domnul să meargă la cruce, ei “au cântat o cântare de laudă”. Ce mod minunat de a-şi încheia întâlnirea. Nu exista acolo ideea de orice fel de acompaniament muzical! Cât de nepotrivit ar fi fost aceasta! Cântări adecvate Dacă dorim să cântăm cu înţelegere şi să fim conduşi de Duhul Sfânt, vom pune cântări potrivite şi vom încerca să le cântăm ca şi cum chiar am fi bucuroşi faţă de ceea ce cântăm. Cântările pentru o întâlnire de evanghelizare nu vor scoate în evidenţă experienţa creştină. O cântare de evanghelizare nu va fi pusă la frângerea pâinii sau în timpul adorării noastre pentru Domnul. În acelaşi mod, în timpul acela, când ne pregătim să frângem pâinea, amintindu-ne de Domnul în legătură cu moartea Sa, nu o să punem o cântare despre experienţele noastre sau despre Domnul înălţat şi glorificat. Nu fiecare vers al unei cântări poate fi potrivit pentru o anumită ocazie. Aceasta este latura practică a înţelegerii de care toţi trebuie să ne îngrijim. http://www.comori.org